36 matches
-
amîndouă. Îmi aduc bine aminte, dumnezeiește aromat. Abia zîmbesc, să nu se vadă caninul ieșit din rînd, cu tot părul în ochi, ca o țigancă. Fusta, numai eu știu cît de roșie era, se lasă umflată de vînt. În spate, zăplazul căzut al bunicii Leonora. Aveți și altele? Mă omor după fotografii alb-negru. Mai am, prin mansardă, o cutie burdușită cu instantanee îngălbenite (albastrul de Voroneț, somptuosul albastru de Voroneț rezistă de 450 de ani; clișeele din anii 70 nu), dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tipi importanți. Buni pentru viitorul tău. — Viitorul meu, repetă absorbit căpitanul, ca un ecou. Mascații Strada era Întunecată și pustie. Nici țipenie de om. Învăluit Într-o capă veche Împrumutată de la don Francisco de Quevedo, Diego Alatriste se opri lângă zăplaz și privi cu Încordare. Un felinar, spusese Saldaña. Într-adevăr, un mic felinar aprins lumina golul unei portițe, iar dincolo de zăplaz se ghicea, printre ramurile copacilor, acoperișul negru al unei case. Era ceasul rău din preajma miezului de noapte, când locatarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
țipenie de om. Învăluit Într-o capă veche Împrumutată de la don Francisco de Quevedo, Diego Alatriste se opri lângă zăplaz și privi cu Încordare. Un felinar, spusese Saldaña. Într-adevăr, un mic felinar aprins lumina golul unei portițe, iar dincolo de zăplaz se ghicea, printre ramurile copacilor, acoperișul negru al unei case. Era ceasul rău din preajma miezului de noapte, când locatarii de prin case strigau agua va și aruncau murdării și conținutul țucalelor pe fereastră, iar ucigașii plătiți și tâlharii Își pândeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
vizibile ochiului uman. Potrivit relatărilor din presă, în zona se petrec mai multe lucruri greu de explicat. Pe lângă apariția misterioasă a OZN-urilor, fenomene ciudate întâmplate în noaptea de Sânziene și dispariții de persoane, precum în Triunghiul Bermudelor. 10. La Zăplaz, porți către altă dimensiune Urcând de la Refugiul Spirlea pe traseul La Lanțuri, din Piatră Craiului, găsești spărturile în stanca și nu te poți opri să nu te întrebi "cum a fost posibil?" Aceste înălțimi, au fost cândva fund de mare
Descoperă zece fenomene bizare din România by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63627_a_64952]
-
șină de cale ferată, ca să vină cineva să îmi deschidă și să mă apere de câinii casei, mulți și colțoși. - Dumneata pe cine cauți? Întrebarea, rostită de un glas care tărăgăna molatec cuvintele-n falset, dar bine articulate, venise de peste zăplazul din stânga. Întorcândumi privirea într-acolo, am răspuns: - Pe maestrul Tudor Arghezi. Și, poate că am mai spus și cum mă cheamă și că vin din partea Editurii de Stat pentru Literatură și Artă. Nu mai știu. Pe măsură ce omul glasului tărăgănat, în
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
acolo, am răspuns: - Pe maestrul Tudor Arghezi. Și, poate că am mai spus și cum mă cheamă și că vin din partea Editurii de Stat pentru Literatură și Artă. Nu mai știu. Pe măsură ce omul glasului tărăgănat, în falset, se apropia de zăplaz, au apărut, rând pe rând, întâi un basc negru, umbrind o parte a frunții; o pereche de lentile prinse-n rame negre; nasul; o mustață tunsă scurt, țepoasă; și lambinarea gulerului alb al cămășii - o lavalieră neagră. Fixată-n ochii
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
întâlniri, mi-a spus surâzând: - Te rog să mă ierți că te-am dezamăgit! Și, dacă te consolează, să știi că și Iorga mă credea altfel - înalt și cu barbă. Poftindu-mă să intru, fără-ndoială că a deschis în zăplazul acela o portiță. Și s-ar putea ca, trecând eu dincolo, în pomătul cireșilor și al vișinilor, el să mai fi spus și alte cuvinte convenționale sau neconvenționale și poate că eu voi fi răspuns cuvintelor lui cu vorbele mele
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
o țară în munte de piatră, vom face un cuib în ținutul înalt, din cremenea tare vom face o vatră, din peștera mută vom face un pat... În stâncă va sta România de mâine, în codrul cel verde vom pune zăplaz să nu intre-acolo al vremilor câine să nu treac-acolo al morții ucaz. Vom ține cu dinții de inima noastră, vom ține credința așa cum s-a dat, că-n ceruri e Țara ce va ține această țară a noastră din
Flori de foc, de gând și de lumină by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/3032_a_4357]
-
cu dinții de inima noastră, vom ține credința așa cum s-a dat, că-n ceruri e Țara ce va ține această țară a noastră din muntele-nalt. În stâncă vor sta ortodocșii de mâine, în codrul cel verde vom pune zăplaz să nu intre-acolo al vremilor câine să nu treac-acolo al morții ucaz. Sfântă Vineri Sântă Vineri, din iubire, tu ne dai la toți de știre când începe sărbătoarea-ți sfântă ce urnește țara... Nopți întregi înșiruiți oameni altcândva grăbiți
Flori de foc, de gând și de lumină by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/3032_a_4357]
-
-n clipa ce trece a curs dor din EU. Am curs și în lacrimi fierbinți, înnodate, Prelinse pe cupa oftatului greu. Am vrut să ajung la apa cea mare Și perle să iau din adâncul ocean. Să duc celor dragi zăplaz în uitare Și eu să-mi hrănesc doinitul alean. La lacrimi nu vreau să pot avea rând. Nădejdea s-a dus la alții-n portiță. Secată de sevă, adânc mă scufund În umbra cea deasă, sub bolta de viță. EU
LA CEAS DE VECERNII (POEME) de DOMNICA VĂRZARU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370804_a_372133]
-
care îl caută toți nebunii? Văz că nu scoți vorbuliță pe limbă și nu-ț' bag de vină, nici nu te grăbesc cu răspuns; noaptea asta-i lungă și cleioasă-i ca mierea, dar ... drumu' ți-l văz clar, fără zăplazuri. Cealaltă femeie, cu lacrimile abia zvântate pe obrazul îngust și cu cearcăne de fard de bună calitate, zâmbi din instinct, fără control, surâse candid pentru prima dată de când, după ani de îngenunchieri de tot felul, își demonstrase că era capabilă
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
horă îndrăcită din jurul nucului? - strigă el în miezul nopții spre acea nălucă care pierise-n neant. - mai repetă el de câteva ori, rezemat de tulpina nucului și dintrodată își simți mâna dreaptă și piciorul drept moi și se-aplecă spre zăplazul gardului să nu cadă și se târî binișor spre casă, tiptil, fără să mai zică vreun cuvânt... Și se așeză pe prispă să mai doarmă, dar nu mai putu să închidă ochii, aprinsese un muc de țigară și privea pe
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
singura în lutul prea uscat, Nu- mi găsesc loc, de dor de- a împleti povești, Genunchii mei cei palizi stau în genunchi și ard. Iar sufletu-mi se roaga, să- i las o crăpătura, Să privească- ar vrea spre verdele zăplaz, Unde pasc mieii singuri, însuflețiți cu - alura Ciobanului absent, de dor de ei, și azi. Iar mai spre deal, tot verde, și iar verde, Și numai o năframa e- n culori, cu bogasiu și negru, Genunchii- mi scânteiază în podul
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
nevestei, își luă sarica în spate, pușca retezată în mână și ieși în prag să vadă despre ce este vorba, că era vreme de război și te puteai aștepta la tot ce poate fi mai rău. Merse cu greu până la zăplaz și alungă cânii ce parcă voiau să sfâșie o mogâldeață aproape ascunsă de nămeți. Omul puse arma în bandulieră și trase din troiene, peste gard, trupul unui prichindel îmbrăcat în uniformă, cu mâinile înțepenite pe o pușcă mult mai grea
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
luându-și vitele, în adăposturi făcute din timp, unele încă din epoca preromană, în păduri și în zonele mlăștinoase, dar mai cu seamă pe vârful munților, pe sub pinteni îngrădiți sau în văgăuni întărite cu metereze, cu ziduri, cu șanțuri, cu zăplazuri, cu opreliști și îngrădituri...În afară de asta, populația rurală constituia pentru noii stăpâni, germanii (goții), o sursă prețioasă de venit și, de fapt, ea n-a muncit mai din greu pentru ei decât odinioară pentru căpeteniile romane... Aceștia nu aveau interes
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în goană [...]. / Buhai cu zimbri, junci cu vaci cât malul. / Și-nchise în oborul cerurilor late, / Năvalnicele boaite / Bălțate, negre ori țintate, / Se îmbulzesc și suflă-nspăimântate / Ca la vederea unei haite... Se-mpung, se-ncalecă, se iau în coarne, / Zăplazurile zării stând să spargă”. Subsidiară în primele volume, tematica religioasă intră în prim-plan odată cu Poeme cu îngeri, doar în aparență carte de vizită a ortodoxismului literar. Unele poezii par comentarii la desenele cu care Demian a ilustrat paginile „Gândirii
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
Țara mea, Chișinău, 1947; Cresc etajele, Chișinău, 1952; De vorbă cu cei mici, Chișinău, 1953; Opere alese, Chișinău, 1954; Orașul Răut, Chișinău, 1956; Lirică, Chișinău, 1957; Piese, Chișinău, 1960; Timpuri și oameni, Chișinău, 1961; Stele și lanțuri, Chișinău, 1962; Ultimul zăplaz, Chișinău, 1962; Povestiri despre Petrică-Rică, Chișinău, 1963; Vietnamul meu, Chișinău, 1966; Magistrala, Chișinău, 1969; Scrieri, I-V, pref. S. Cibotaru, Chișinău, 1970-1973; Pomul vieții, Chișinău, 1974; Scară fără trepte, Chișinău, 1976; Oglinda, Chișinău, 1978; Bim-Bom, Chișinău, 1981; Tinerețe în flăcări
BUCOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285894_a_287223]
-
cruce vînătă pe care ruginea o tablă. Dar ea n-a putut să-mi spună nici măcar tristețea celor ce s-au dus. În cimitir o cioară cîrîia într-un prun, suspectîndu-mă cu ochi bănuitori. O țarcă se înveselea pe streșina zăplazului. Iarba pălită de brumă avea o coloare mohorîtă; totuși în ea se preumblau buburuze pîntecoase și gîndăcei multicolori. Soarele privea peste păduri, pe deasupra satului, cu o puzderie de ochi aurii. Niște viței, în ocolașe, mugeau subțire iar în șesul deschis
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
trei părți de sat, anume Medeleni la ținutul Iașilor...în care sat având și eu a patra parte...am făcut schimbătură cu sfinție sa și am dat aceste trei dughene cu loc cu tot care sintu din Podul Vechi până-n zăplazul mănăstirii Sfintii Vineri. Și am mai dat și 20 lei agiutor la Svântul Mormânt și sfinție sa ne au dat aceste trei părți de sat din Medeleni cu tot venitul. Pentru aceea ca să-i fie sfinții sale aceste trei dughene
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
altarului bisericuței Răzvan, mânând, de la coadă, flotilele de gâște, peste zona străzilor Stelea Spătaru, Decebal, Armenească, Paleologu și bulevardul Hristo Botev. Secționând Podul Târgului de Afară (Calea Moșilor). Tăind de-a curmezișul Cișmeaua Seacă, până la numărul 18 (niște alea de zăplazuri ursuze pe care cucuvăia doar bălăria, și pe întinsul cărora vrăjitoarele își învățau să vorbească, cu glasuri joase și înfundate, târnurile de șerpi). Se scurgea dintr-un capăt al altuia al ulicioarei Radului Calomfirescu (unde de abia către 1912, localnicii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și o ceapă pe care o crăpă numaidecât. Le puse pe un ștergar și, făcându-și cruce în gând, se apucă să mănânce. Plugarul își reluă apoi cu osârdie lucrul, până spre seară. La întoarcere, își găsi copii cățărați pe zăplazul casei, așteptându-l. Râdeau și strigau de bucurie, văzând cum se apropie carul cu boi. Zarva o rupse și pe nevastă din treburi și îl întâmpină în bătătură, zâmbind. Se îmbrățișară cu toții în curte, chiar sub bradul care le priveghea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
agenți etc." (Irimia: 2012, 72). În contextul nuvelei a cărei lectură propunem, colț [...] painjinit exprimă nu atât vechimea, cât învechirea ca o invitație adresată lectorului de a participa la spectacolul eroziunii și al desubstanțializării. După căderea cortinei, va urma năruirea zăplazurilor. Semnul iminenței unui nou început de lume. 16 Pentru compararea ponderii cromatice a nuvelei, în opera publicată și în variantă, vezi infra, figura disponibilă în capitolul referitor la intratextualitatea transprozastică obținută prin filiație, pentru Sărmanul Dionis. Cercul de structură s-
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pomelnic. A doua zi, în Joia Mare, Marica rămase cu coliva la Mogoșoaia la biserica lor. Doar Constantin Brâncoveanu plecă de dimineață. În târg, o clipă soarele își arătă fața și vodă râse de unul singur din toată inima. De după zăplazuri, de după ziduri boierești, își sumețeau coroanele caișii și corcodușii ninși de floare. „Primăvară târzie, pometuri multe, țuică tare”, gândi el aducându-și aminte că în zori, din foișorul palatului de la Mogoșoaia, dincolo de ceața subțire a lacului și de vălul galben-verzui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
maghernițe amărâte unde zac atâtea familii sărace, adăpostite prost, culcate pe pământul gol și decimate de febră; când mergi pe străzile acestea întortocheate unde dai la fiecare pas peste o râpă; când te lovești de grămezi de ziduri surpate, de zăplazuri care se dărâmă și de mormane fetide din tot soiul de resturi, cloace bogate în emanații morbide: atâtea lucruri inutile și atâta sărăcie! atâta lux și atâta mizerie! cu-adevărat, sufletul e mâhnit și iluzia dispare. Singurul monument al Bucureștiului
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
dar, să o recunoaștem, infernul e și el prea aproape. Vom reveni asupra acestor contraste. Vara, Bucureștiul apare sub un chip mai avantajos. Cete de arbori vânjoși cresc peste tot și ascund sub frunzișul lor verde maghernițele cele mai sărace, zăplazurile vechi. Dacă privim panorama Bucureștiului de pe vârful dealurilor care mărginesc malurile Dâmboviței sau din înaltul turnului de observație al pompierilor, orașul oriental se desfășoară ca o grădină nemăsurată, în care cupolele templelor ortodoxe ar putea fi chioșcuri cu forme diferite
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]