36 matches
-
acolo, am răspuns: - Pe maestrul Tudor Arghezi. Și, poate că am mai spus și cum mă cheamă și că vin din partea Editurii de Stat pentru Literatură și Artă. Nu mai știu. Pe măsură ce omul glasului tărăgănat, în falset, se apropia de zăplaz, au apărut, rând pe rând, întâi un basc negru, umbrind o parte a frunții; o pereche de lentile prinse-n rame negre; nasul; o mustață tunsă scurt, țepoasă; și lambinarea gulerului alb al cămășii - o lavalieră neagră. Fixată-n ochii
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
întâlniri, mi-a spus surâzând: - Te rog să mă ierți că te-am dezamăgit! Și, dacă te consolează, să știi că și Iorga mă credea altfel - înalt și cu barbă. Poftindu-mă să intru, fără-ndoială că a deschis în zăplazul acela o portiță. Și s-ar putea ca, trecând eu dincolo, în pomătul cireșilor și al vișinilor, el să mai fi spus și alte cuvinte convenționale sau neconvenționale și poate că eu voi fi răspuns cuvintelor lui cu vorbele mele
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
tipi importanți. Buni pentru viitorul tău. — Viitorul meu, repetă absorbit căpitanul, ca un ecou. Mascații Strada era Întunecată și pustie. Nici țipenie de om. Învăluit Într-o capă veche Împrumutată de la don Francisco de Quevedo, Diego Alatriste se opri lângă zăplaz și privi cu Încordare. Un felinar, spusese Saldaña. Într-adevăr, un mic felinar aprins lumina golul unei portițe, iar dincolo de zăplaz se ghicea, printre ramurile copacilor, acoperișul negru al unei case. Era ceasul rău din preajma miezului de noapte, când locatarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
țipenie de om. Învăluit Într-o capă veche Împrumutată de la don Francisco de Quevedo, Diego Alatriste se opri lângă zăplaz și privi cu Încordare. Un felinar, spusese Saldaña. Într-adevăr, un mic felinar aprins lumina golul unei portițe, iar dincolo de zăplaz se ghicea, printre ramurile copacilor, acoperișul negru al unei case. Era ceasul rău din preajma miezului de noapte, când locatarii de prin case strigau agua va și aruncau murdării și conținutul țucalelor pe fereastră, iar ucigașii plătiți și tâlharii Își pândeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pomelnic. A doua zi, în Joia Mare, Marica rămase cu coliva la Mogoșoaia la biserica lor. Doar Constantin Brâncoveanu plecă de dimineață. În târg, o clipă soarele își arătă fața și vodă râse de unul singur din toată inima. De după zăplazuri, de după ziduri boierești, își sumețeau coroanele caișii și corcodușii ninși de floare. „Primăvară târzie, pometuri multe, țuică tare”, gândi el aducându-și aminte că în zori, din foișorul palatului de la Mogoșoaia, dincolo de ceața subțire a lacului și de vălul galben-verzui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trei părți de sat, anume Medeleni la ținutul Iașilor...în care sat având și eu a patra parte...am făcut schimbătură cu sfinție sa și am dat aceste trei dughene cu loc cu tot care sintu din Podul Vechi până-n zăplazul mănăstirii Sfintii Vineri. Și am mai dat și 20 lei agiutor la Svântul Mormânt și sfinție sa ne au dat aceste trei părți de sat din Medeleni cu tot venitul. Pentru aceea ca să-i fie sfinții sale aceste trei dughene
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
altarului bisericuței Răzvan, mânând, de la coadă, flotilele de gâște, peste zona străzilor Stelea Spătaru, Decebal, Armenească, Paleologu și bulevardul Hristo Botev. Secționând Podul Târgului de Afară (Calea Moșilor). Tăind de-a curmezișul Cișmeaua Seacă, până la numărul 18 (niște alea de zăplazuri ursuze pe care cucuvăia doar bălăria, și pe întinsul cărora vrăjitoarele își învățau să vorbească, cu glasuri joase și înfundate, târnurile de șerpi). Se scurgea dintr-un capăt al altuia al ulicioarei Radului Calomfirescu (unde de abia către 1912, localnicii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cruce vînătă pe care ruginea o tablă. Dar ea n-a putut să-mi spună nici măcar tristețea celor ce s-au dus. În cimitir o cioară cîrîia într-un prun, suspectîndu-mă cu ochi bănuitori. O țarcă se înveselea pe streșina zăplazului. Iarba pălită de brumă avea o coloare mohorîtă; totuși în ea se preumblau buburuze pîntecoase și gîndăcei multicolori. Soarele privea peste păduri, pe deasupra satului, cu o puzderie de ochi aurii. Niște viței, în ocolașe, mugeau subțire iar în șesul deschis
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
amîndouă. Îmi aduc bine aminte, dumnezeiește aromat. Abia zîmbesc, să nu se vadă caninul ieșit din rînd, cu tot părul în ochi, ca o țigancă. Fusta, numai eu știu cît de roșie era, se lasă umflată de vînt. În spate, zăplazul căzut al bunicii Leonora. Aveți și altele? Mă omor după fotografii alb-negru. Mai am, prin mansardă, o cutie burdușită cu instantanee îngălbenite (albastrul de Voroneț, somptuosul albastru de Voroneț rezistă de 450 de ani; clișeele din anii 70 nu), dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
luându-și vitele, în adăposturi făcute din timp, unele încă din epoca preromană, în păduri și în zonele mlăștinoase, dar mai cu seamă pe vârful munților, pe sub pinteni îngrădiți sau în văgăuni întărite cu metereze, cu ziduri, cu șanțuri, cu zăplazuri, cu opreliști și îngrădituri...În afară de asta, populația rurală constituia pentru noii stăpâni, germanii (goții), o sursă prețioasă de venit și, de fapt, ea n-a muncit mai din greu pentru ei decât odinioară pentru căpeteniile romane... Aceștia nu aveau interes
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în goană [...]. / Buhai cu zimbri, junci cu vaci cât malul. / Și-nchise în oborul cerurilor late, / Năvalnicele boaite / Bălțate, negre ori țintate, / Se îmbulzesc și suflă-nspăimântate / Ca la vederea unei haite... Se-mpung, se-ncalecă, se iau în coarne, / Zăplazurile zării stând să spargă”. Subsidiară în primele volume, tematica religioasă intră în prim-plan odată cu Poeme cu îngeri, doar în aparență carte de vizită a ortodoxismului literar. Unele poezii par comentarii la desenele cu care Demian a ilustrat paginile „Gândirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]