16 matches
-
și de el! Cu el pentru că-i făcea de râsul satului! La sat e apăsare mare dacă intri în gura lumii. Râdeau oamenii de el, râdeau de tot neamul! ''Ai lu' ăla de l-a lăsat muierea că s-a zărghit''... Râdeau copii la școală de nepoței! Râdeau babele-n biserică de ea! Râdeau cu răutate. Le părea bine că au dat de necaz! Că ''prea se țineau cu nasu pe sus! Ce dacă ea-i ingineră agronoamă? Ce grâu, ce
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 by http://confluente.ro/Danut_oameni_fara_noroc_proza_lucia_secosanu_1332074745.html [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
Probabil că era acea forță, fără îndoială, care tortura umanitatea din el și care era torturată la rândul ei. Și câtă vreme stătea necăsătorit și împărțea casa cu soră-sa Caroline - ei bine, ea nu îi făcea cine știe ce bine. Era zărghită rău. Și când a descoperit că fusesem în Mexic, s-a amorezat de mine, căci se credea spanioloaică. Îmi scria bilețele, de genul „Eres muy Guapo.“ Și din când în când sosea câte o telegramă de la ea, cu: „Amigo, que
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
inclusiv prin prezentarea lor în casete separate, cine era Moartea și cine era Diavolul. Da... Der Ritter, Der Tod und Der Teufel. Ca o melodie săltăreață! Di-di-dong, di-di-dong, di-di-dong, pong! Apoi... Apoi, Fratele clintește zăvorașul, îl eliberează brusc, se zmucește zărghit de lângă ușa toaletei și sprintează, în retur, re-nfigându-se-n fața calendarului, ca bouleanul, cu ambii ochi holbați cât cepele! Zdrang...! Fenomenul soft și perfid al rememorării involuntare, prin asociere, funcționează și de această dată, fără greș. În urechi, îi miaună vocea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și Înconjurată de Apa Morților. Pe drum mormăia, Întărâtat la Început, mai târziu cu vorbe care se Îmblânziră. „Să nu te joci tu cu mine! Eu nu sunt bătaia ta de joc. Poate ți-a Îmbătrânit mintea și s-a zărghit; poate sângele s-a Împuținat ori s-a Îngroșat și abia se mai târăște prin tine. Te-oi fi plictisit de-atâta amar de ani și născocești răutăți noi, ca să-ți treacă vremea mai plăcut. Dar cu mine nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vorbească cu tine. Fă-te și tu că nu-l vezi.” „Nu e bine de la o vreme Încoace, ascultă la mine aicea; mata ești om bătrân și ai trecut prin destule. Ăstuia care ne mână acuma Întâmplările i s-a zărghit mintea, a obosit, s-a Înrăit, visarea nu se mai face de una singură, ci e strunită. Trebuie schimbat și atâta tot...” „Schimbați pe cine vreți, taică; ce vedeți voi eu nu văd. Nu spun că nu este, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-i c-am zis eu neapărat să-ți dea chivăra aia de oțel cu țepeluș În creștet, adusă de tata din primul război cu nemții!” „Așa fac. Hai să trăiești!” se grăbi Enin să plece, Încredințat că nea Mitu se zărghise, căci oricine știa că fusese un copil găsit, fără frați, surori și părinți. Aerul se liniști Îndată ce bocănitul copitelor Iedului se stinse undeva, În Răspântii. Se apropie de gardul cu uluci putrede și date cu var, dincolo de care se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
literare lecția marii și rodnicei amiciții Eminescu-Creangă, a dezvoltat cel mai hotărât cultul solidarității de breaslă, ducându-l până la exemplaritate. Atunci, ca și acum, opiniile politice erau varii și, de regulă, ireconciliabile, întinzându-se pe toată lărgimea spectrului, de la extremismul zărghit de dreapta (Giorge Pascu) la socialismul de Sărărie (Const. Stere), însă, greu de crezut, nu afectau relațiile inter-umane. Când Goga a revenit, în vizită, la Iași (lucrase aici în anii refugiului), a fost întâmpinat, la gară, de scriitorimea ieșeană în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și-mi spune că mă cheamă domnul Cornilă la el că vrea să vorbească de urgență cu persoana mea. Alecu, fiul mătușii Anița, odagiul școlii aude și după ce pleacă pădurarul îmi spune: “Domnișorule, Domnul Cornilă îi cam zărghit, da-i zărghit bine. Cred că-i beat și n-are pe cine bate în noaptea asta și te-a ales pe mata. Eu zic să vin și eu cu Mitică gardistul, să stăm la pândă și să te scoatem de sub mâinile
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
să mai înțeleagă toanele vremii, că el unul, oricât a încercat, n-a putut să le dea de căpătâi? Băgase de seamă, de câțiva ani buni încoace, că primăvara, când ieșea la muncă, aici pe dealurile din preajma Dunării, timpul se zărghise cum era mai rău. Un ceas din zi nu semăna cu altul, și cu atât mai mult o jumătate a ei cu cealaltă. Pe deasupra coroanelor salcâmilor, frasinilor și stejăreilor stârnite de un freamăt tulbure, coborât, cerul începuse să se clatine
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
ființă zburătoare din acest roman. Poate că pe el, pe Cristos, nu-l făcuseră șoim (Coșuță a omis întotdeauna să-mi spună dacă zbura cu cravata la gât) sau poate că el fâlfâia peste blocuri cu toată șleahta lui de zărghiți din cu totul alte motive, necunoscute tovarășei Stănescu. Părerea mea sinceră (luați-o ca pe o paranteză) e că, în lipsa altor dovezi, Cristos a fost întâiul șoim al acestei patrii. Nu că ar avea vreo importanță și în nici un caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și care vorbea cu accent moldovenesc excesiv. - Domnule Dumbravă, se ridicase unul din ei (era în clasaa VI-a), colegii mei vă roagă, prin mine, să ne explicați ce este Dumnezeu. Dumbravă rămase înmărmurit. - Da ci, bre, voi v-ați zărghit? Valeu! D-apăi aveți răbdare, bre, până la anul macar, când v-o veni mintea. Ci vrai, sî mă bat cu părintele? Totuși le schițase câteva aspecte ale problemei. Felix își aminti acei ani și se simți trist; în el clocoteau idealuri
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
degete lungi și frumoase dar cine i-o fi împuiat ei capul cu muzica, de cap să-i fie și să-i rămâie, că el unul, n-ar fi fost în ruptul capului de acord cu... că doar nu-i zărghit, dar parcă poți să te pui cu muierea? Se înțelese în cele din urmă cu oamenii, se puneau ei în regulă cu actele, cu statul, mai punea și el o vorbă, acolo la primărie și așa... O mână spală pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și-mi spune că mă cheamă domnul Cornilă la el că vrea să vorbească de urgență cu persoana mea. Alecu, fiul mătușii Anița, odagiul școlii aude și după ce pleacă pădurarul îmi spune: “Domnișorule, Domnul Cornilă îi cam zărghit, da-i zărghit bine. Cred că-i beat și n-are pe cine bate în noaptea asta și te-a ales pe mata. Eu zic să vin și eu cu Mitică gardistul, să stăm la pândă și să te scoatem de sub mâinile lui
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Cel mai bun prieten al meu, oftă Celestin, este și a fost unu' Fuzzy... Adică, cred că a fost, pentru că acum nu știu ce mă face să zic că nu mai este. Uite, de când a învățat artele alea mațiale, tipul s-a zărghit, a ajuns ca o fiară. Nu mai doarme deloc și, dacă nu te cunoaște, nu te lasă să te apropii de el la mai puțin de o lungime de braț. O dată zici pa, dai bună seara scumpelor plaiuri natale și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
supăra, nu persecuta, dar nici nu mai promova. Cît despre premii, ce să mai vorbim. Drept este să spunem că medicul Nicoară ataca în stînga și în dreapta și nu-și propunea să socotească posibil un eșec, o flituială zdravănă. E zărghită rău... Bine că n-a mers mai departe, cine știe în ce bucluc mă băga nebuna! Convins că "nu ține figura", Nicoară lua o atitudine ostilă, chiar răutăcioasă ori de cîte ori da nas în nas cu "încăpățînata". Ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
am devenit imediat prietene. Am fost nedespărțite până la sfârșitul liceului și am fost colege de cameră toți cei patru ani la Brown. Lily Încă nu se hotărâse dacă preferă rujul MAC sau colierele din cânepă și era și acum prea „zărghită“ ca să ducă o treabă la bun sfârșit, dar ne completam bine una pe cealaltă. Și mi-era dor de ea. Pentru că, ea fiind În anul Întâi la doctorat, iar eu fiind, practic, o sclavă, nu ne prea văzusem În ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]