7,506 matches
-
în trafic ore întregi [și ești conducător, nu trebuie să-ți explic] de unde pretenția să mai ai alt spațiu SPECIAL pentru biciclete? Serios acum Eu zic că iarbă e bine cum e acum, adică separat de noi, undeva acolo în zare, unde pare și e frumoasă. Nu de alta, dar nu aștept cu nerăbdare să îi văd pe unii și pe alții întinși pe iarbă, eventual fumând și aruncând țigările pe unde au chef, mâncând și lăsând ambalajul la fața locului
Oprescu promite by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82740_a_84065]
-
dăruiesc personajelor pînă și propriile prenume: nea Gigi, nea Vali și nea Dorel! Există, în film, un cadru care nu se poate uita (chiar dacă ai uita tot restul): ei trei, pe o bancă, filmați din spate, privind, în tăcere, în zare, unde se vede un munte. E capătul pămîntului, e o bisericuță scorojită, e o cruce de lemn; cei trei au venit, la ieșirea din pușcărie, la mormîntul lui "nea Costică" ("nea Costică arăta ca un Dumnezeu cu vioară"...) E o
B 67 SXS by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14680_a_16005]
-
am plasat totdeauna individualul deasupra comunitarului, așadar consider că un scriitor sau un gînditor este ce este, indiferent de clasificări pedante, de atribuții geografice sau chiar lingvistice". Cu toate acestea, un sentimentalism se strecoară printre rînduri, o nostalgie nălucește în zarea sufletească a eseistului, potențate prin disciplina unei reprimări: "Specific: privesc Borlovenii cu imensă dragoste, dar nu-mi pot prea bine imagina măcar o vizită scurtă acolo. Să ne gîndim la Eliade, care de asemenea vroia să păstreze Bucureștii (Mîntuleasa, str.
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
mai sus. Și acestea culese mai ales pentru că s-au făcut auzite din cele mai diferite părți ale pămîntului. Nikos Kazantzakis, care avea să-i dea viață a doua oară prin personajul Zorba: "ascultîndu-l ai impresia că pămîntul își îndepărtează zările." Cu aceeași pornire spre cuprinderea fără limite, transmite peruanul José Carlos Mariátegui din Lima, impresiile sale despre o artă "hrănită de pasiune, încărcată de infinit." Adrien M. De Jong, scriitor olandez, prieten și traducător al lui Panait Istrati, îl vede
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
neclintit În vreme ce un altul pe urme vă trasează Siajul catastrofei. Cădea-veți în afund Dimpreună cu-nspumata dâră Arcuită-asemeni curbei ce arată Cota suferinței bolnavului în febră. El este-al vostru, E cu voi, pe când Eu rămân supremul, Dumnezeu. Chiar dacă Zarea mea încețoșată pare Mai șubredă ca o copaie plină Cu apă, aruncată peste pojar năpraznic, Deocamdată încă albește-a sărbătoare Vela pe catarg, și mă țin statornic, Falnic, neclintit. Sunt duh etern. Și lângă Axa lumii prinsă în rotire amplă
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
În Cetatea culturală de la Cluj, în numărul de pe martie, dl D. Bălăeț publică un grupaj de poezii în stil pașoptist în care evocă Țara de Sus ori Clopotele Bucovinei ("se aud în cer/ cum bat cu toate limbile deodată/ pe zarea Țării sfîșiată..."). Am început să ghicim recurențele naționaliste și religioase la mai toți foștii poeți comuniști. Dl Bălăeț a rămas atașat mărețelor idealuri peceristo-pesemiste și după 1989. * În Familia din februarie, dl Ion Derșidan fixează, cu o busolă sigură, Nordul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15336_a_16661]
-
o frumoasă idilă la Viena, care peste timp se va transforma În iubire profundă și va continuă apoi cu mici Întreruperi până la moarte, și chiar dincolo de granițele vieții, căci, cine știe dacă nu se continuă frumoasa lor iubire În alte zări, Într-o altă dimensiune, dincolo de coloană infinitului, dincolo de răutățile celor care le-au stat Împotrivă. Virginia, fiica Veronicăi, scria despre mama ei: „l-a iubit pe Eminescu cu o iubire nemărginită. Împrejurările și oamenii au făcut ca ei să nu
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
stânga. Consecința? Mii de oameni ajung șomeri fără ca mult-trâmbițata "protecție socială" să fie altceva decât lama de șiș îndesată între omoplații românului cocârjat de grijile zilei de azi - pentru că "mâine" nu e pentru el decât un punct negru dintr-o zare cețoasă. Ceasul scadenței, de-atâtea ori amânat, a sosit și el și cam seamănă a gong funerar. Guvernul a intrat în criză de timp pentru că în 2001 n-a făcut decât să-și zâmbească în oglinzi, încântat că opoziția a
Yorick: statul și tigva by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15507_a_16832]
-
una de reculegere - sub împunsăturile regretului față de miracolele vieții mai departe îmbietoare: "Nu mai visez! A început plecarea/ Câte-un popas din când în când mai fac./ Privesc în jur cum toate se desfac/ și cum se-ndreaptă către iarnă zarea.// Dau un regat pe-o frunză de copac,/ pe-un vânt domol care sărută marea./ Nu mai visez! A început plecarea./ Câte-un popas din când în când mai fac." Și, desigur, monologul cu propriile-i tristeți, bacoviene în răstimpuri
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
scării/ mai poposesc pentru-un răstimp./ Nu mai e vreme să mă plimb/ până la malurile mării(...) atât cât să dau foc țigării/ și-n fumul ei, ca într-un nimb/ să lunec dincolo de timp/ spre pragul cel de sus al zării// Pe treapta cea de jos a scării." Dansant, cu reverențe, de felul său, rondelul se potrivește puțin cu "chipul știut", cu excepția împrejurării în care vocea ce întâmpină nu ridică scutul unei anumite sfidări, în speță nu intimează un cântec de
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
pe care abordarea acestuia o implică pentru "viziunea totalității" la care aspiră postmodernismul. Prăbușirea Cortinei de Fier, reunificările ce i-au succedat, fluidizarea circulației bunurilor materiale și spirituale, susține autoarea, cu sprijinul unei parafrazări a unui titlu blagian, "au lărgit zarea fiecărei culturi din lumea pînă ieri divizată, iar prima etapă către «cultura planetară» este identificarea locului națiunilor în contextul globalizării". Numai că procesul unei atari integrări care să respecte factorii diferențiali nu e defel scutit de dificultăți. Stupefiant, între privirea
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
Stătea aplecat în față și ținea mâna stângă întinsă pe masă, până dincolo de ceașcă, parcă într-un gest instinctiv de a-și apăra micul dejun. Soția lui stătea și ea la masă, dar mânca fără prea multă poftă, privind în zare. Era tânără, avea ochii albaștri și părul lins, de culoarea paiului, fără pic de strălucire. Eu n-am răspuns nimic, dar eram foarte bucuros de prilejul acela de hoinăreală. Căutătorul de minuni sosise în ajun, spre seară, cu o mașină
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
pată de lumină în desișul de nepătruns al codrului, ori numele păsărilor, ce treceau în zbor pe lângă noi înveselindu-ne cu trilurile lor. Pe măsură ce suiam, se descoperea tot mai clar larga perspectivă a muntelui, îngăduind privirii să se piardă în zările albastre. Transparența desăvârșită a zilei era din ce în ce mai evidentă cu cât urcam mai sus, unde se deschideau plaiurile tot mai întinse, se vedeau crestele albicioase ale munților, petele albăstrui ale pădurilor, văile verzi, panglica râului strălucind în soare, sub un cer
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
să ajungă la peșteră fără întârziere - am reluat urcușul. Când am ajuns sus, l-am ajutat să dea jos samarele și să care bagajele până la gura peșterii. Soarele ardea acum destul de tare și, peste plaiurile unduitoare ce se pierdeau în zare, tremurau culorile cenușiu, ocru și verde închis. Deasupra munților începea să se strângă o pâclă de nori albicioși. Am intrat toți trei în peșteră, aducând noi bagajele. Tavanul era mult mai înalt aici decât la intrare, iar lumina cădea pieziș
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
nou la peșteră. Ea a mers cu el, iar eu am rămas singur toată după-amiaza. S-a întors când soarele era la scăpătat. Am făcut o plimbare până la lac, după care ne-am întors la colibă. Pe coama munților din zare se așternea umbra. Lacul era și el pe jumătate în umbră și rândunelele zburau foarte jos, aproape atingând suprafața apei. Am întrebat-o de ce întârzie căutătorul de minuni. - Nu mai are mult și termină ce are de făcut, mi-a
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
pe când poliția este eternă. Când îi moare generalul, i se fac funeralii naționale. Din care motive mor în arestul poliției oameni umili, pe când feciori de bani gata folosesc pașaportul statului și banii babacii spre a se bucura de ineditul unor zări necunoscute, departe de necazurile de acasă - aceasta este o întrebare care rămâne fără răspuns. Din vârful piramidei, proteguitorii nației au declanșat o anchetă. Sus de tot, pe tavanul lumii, ei respiră un aer atât de rarefiat, încât orice tulburare li
Bătaia la români by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15061_a_16386]
-
prima zi și peste 95 de milioane $ în prima săptămînă, filmul lui Peter Jackson își lasă, la rîndul lui, publicul în coadă de pește. Frustrați de un final în care Frodo Baggins și prietenul său devotat, Samwise Gamgee, privesc în zare spre Ținutul Umbrei, fără a pătrunde în acesta, spectatorii vor trebui să aștepte luna decembrie 2002 pentru a vedea a doua parte (The Two Towers) și decembrie 2003 pentru cel de-a treilea segment al peliculei (The Return of the
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
seamă. E o generație a aspirației spirituale prin excelență, deoarece, prin înfăptuirea idealului întregirii naționale, simțea "a nu mai avea datorii politice față de neam", precum cele precedente, socotindu-se "liberă să descopere noi orizonturi, noi culturi, să se avînte spre zările deschise". E drept că "lichidarea conturilor istorice" a constituit doar un intermezzo, căci, în scurt timp, dictatura regelui Carol al II-lea va însemna o "readucere în istorie", mai puțin brutală inițial, pentru a fi urmată de cîteva decenii catastrofale
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
se autoincriminează, devenind complicii din oficiu ai hoțului. Dacă solidaritatea ministerială a ajuns, în vremile ciumei iliesciene, solidaritate la profanarea în grup a corpului social în descompunere, înseamnă că putem trage obloanele și s-o pornim în bejenie spre alte zări. Măcar acolo putem fi siguri că nimeni n-o să copieze din cugetările beurane și din ”răzgândelile” penibile ale stăpânului său.
Grup organizat de profanatori by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13448_a_14773]
-
minimalist, pentru ca, în momentul următor, să se deschidă spre spații largi, necuprinse, cu un firesc aproape ludic: „Trebăluiește prin parc/ un copac cu șorț/ un trecător se urcă-n ceruri/ contemplă acolo o singură clipă/ după care o uită/ în zare peste Jiu/ o coamă de lebede” (Trebăluiește prin parc). Ecouri pencilinsoniene răzbat din poeme precum Ars poetica, unde abstractul capătă concretețe și inefabilul devine o bucurie tactilă: „A locui în propria ta imagine/ a o deretica a o îngriji a
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
sunt și mai interesante. Conduc fără drept de apel Haralamb Zincă, Dinu Săraru, Pavel Coruț și Fănuș Neagu (fiecare cu mai multe titluri), urmați la ceva distanță de Eugen Barbu, Mihai Beniuc, Gheorghe Tomozei, Marin Preda (dar numai cu Albastra zare a morții), Ana Blandiana, Augustin Buzura, Petre Sălcudeanu, Constantin Țoiu, Nicolae Labiș și Mircea Dinescu (și el numai cu Moartea citește ziarul). La categoria siniștri: Aurel Mihale, Dan Zamfirescu, Dumitru Popescu și Vadim Tudor. Foarte rar Adrian Păunescu. Cum sunt
Scriitorul frate cu anticariatul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13494_a_14819]
-
vezi cu ochii. Nici chiar așa... Se poartă sastiseala înverșunată, neducînd de fapt la nimic. Toți împotriva tuturor și cu asta... Nu. Pur și simplu, mă urc la volan (e ora 7 dimineața) și-o iau, premeditat, spre geana de zare muntoasă, cea pe care Conu’ Mihai pretindea că o și străvede din campanila sa de la Copou, deslușindu-i chiar, printre irizări, Ceahlăul. Ce lume, boieri dumneavoastră! Cum venea vara, cum frigea vipia, pleca toată lumea (bună) într-acolo. Promenada de la Agapia
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
ei sînt aidoma tuturor călătorilor, și tocmai din acest motiv atîția oameni se lasă înșelați și vrăjiți”. La auzul istorisirii făcute de conducătorul caravanei noastre, unii dintre ai noștri dădeau din umeri, alții păreau speriați și se uitau mereu în zare pentru a verifica dacă se vede la orizont vreo caravană suspectă. Fac parte, bineînțeles, dintre cei care n-au crezut o iotă din basmele astea; dovada e că de trei zile de cînd poveștile astea se propagă din capul caravanei
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
tînăr pletos, ca de optsprezece ani, ținînd sub braț un album. Privea stăruitor, prin ceață, clopotnițele, marile clădiri ale căror nume nu le cunoștea; apoi, cu o ultimă privire, cuprinse insula Saint-Louis, La Cité, Notre-Dame; și curînd, Parisul stergindu-se din zare, tînărul suspina adînc. Domnul Frederic Moreau, proaspăt bacalaureat, se înapoiă la Nogent-sur-Seine ( ...) 3 Dorința lui Flaubert e că noi să ne găsim în mijlocul lucrurilor, în plin moment al desfășurării lor, lipsiți de mediere naratoriala. Vrea să le simțim curgerea, să
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
ar fi dorit să fie într-o altă viață. Iar răspunsul, de dincolo de ecran, al lui Gelu Ionescu, acesta ar fi fost - „un copac secular, mare, solitar, rămuros, puternic, aproape invulnerabil, într-o cîmpie ușor vălurată ce se pierde în zări." Interviurile și articolele, despre Tudor Vianu, al cărui asistent fusese, despre „memorialistica unor prieteni", despre Eminescu și Caragiale, incluse, de asemenea, în cartea de la Polirom dovedesc faptul că fostul profesor și redactor al Europei Libere se gîndea de mult timp
Document moral by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13863_a_15188]