157 matches
-
casa cu etaj , cu ziduri groase și o poartă grea de lemn care scârțâia Îngrozitor când o Împingeam s-o deschid ca s-o strig pe Pipina (Despina) și Hrisula să vină la joacă cu noi, sau la cules de zarzăre cățărându-ne În pomul plin din curtea noastră. Erau două grecoaice foarte manierate și destul de retrase de restul străzii, dar prietenoase cu mine. În aceiași curte misterioasă cu clematis și iederă cățărându-se pe ziduri, locuia și Mia Bâzu, o
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
măsele, ci ca să aduni chiuind pe tăpșane o claie de zări și-o căciulă de stele, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Așa, ca să bei libertatea din ciuturi și-n ea să te-afunzi ca un cer În bulboane și zarzării ei peste tine să-i scuturi, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Și ca să pui tot sărutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane, pe toate ce slobode-ți ies Înainte, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Ridică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
face, căci are sentimentul expansiv și propune și ea durerea în contagiune) și le face desene gracile sau acuarele din delicatețe: „Zefirul adie prin trestii/ Se-ntorc rîndunelele./ Sfioase din colțul fereștii/ Surîd micșunelele.// Răsună de rîset dumbrava./ Și-s zarzării-n floare;/ Iar plopii se leagănă-n slava/ Seninului soare” etc. (Martie). Plopii-s pădure deasă, mai în fiecare poem cîte-un pîlc; arar mai apar și alte specii, dar niciuna atît de compătimitoare și empatică precum plopii (cu „sărăcia” de
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
pensionari, foști impiegați la cancelarie ca dl. Popescu, care trăiesc cu voluptate reîntoarcerea în natură. Cu tramvaiul cu cai, dl.Popescu și consoarta ajung la Filaret, la Franț horticultorul, și acolo, „când ieșiră în ulicioara liniștită și plină de miresmele zarzărilor, văzură la capătul ei întinsa câmpie a Filaretului... Departe se zăreau vii cu căsuțe vesele, înnecate în valuri de verdeață, pe care petele albe ale copacilor înfloriți păreau bucăți de spumă” (La Filaret, 1905). Doar în literatura ultimului secol mahalaua
Mahala și periferie by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2714_a_4039]
-
de vorbe de nimeni ascultate măcinând. Și-n năvodul cu ochiurile-i largi împletite din golurile tăcerii ce tot mai strans mi se înfășoară pe trup îmi las întruchiparea de fum și strecurându-mi gândul plec în zbor printre petalele zarzărilor. Referință Bibliografică: DIN NĂVOD / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2350, Anul VII, 07 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
DIN NĂVOD de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383677_a_385006]
-
de persoana I singular. La fel, cerința de a extrage "două cuvinte care aparțin câmpului semantic al pomilor" (?) e de-a dreptul simplistă, dacă se aplică unui text ca Balul pomilor, al lui D. Anghel ("Pe pajiștea din fața casei, caișii, zarzării și prunii"). Alte cerințe, în schimb, sînt extrem de grele și cer o elaborare subtilă (pentru că nu pot fi rezolvate cu o formulă): se cer explicații despre "valoarea expresivă a utilizării verbului a fi la timpul perfect simplu" sau chiar "valoarea
Păcate ale școlii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8426_a_9751]
-
părelnic îmblînzit, invocat în atmosfera livrescă precum un tonic contrapunct: "Complotul iederii m-a smuls din mine. Un pumn izbi în cărți, și-a rîs, la fugă / Luînd-o pe sub streașini și pe ziduri. / O zdreanță, iar, fragilul echilibru. // Crotale, spornic, zarzării prin seară / țineau morțiș, sub geam, să-mi dea semn primii, / Părere? Faptă? Ce bufon să-ți lege, / Solemn, cununi la tîmple, franjuri zilei" ("Complotul iederii m-a smuls din mine"). Și ce-ar mai rămîne din stratul primordial al
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
mult timp. Urmăream pasărea care venea cu paie și firișoare de iarbă uscată în cioc, construind cu răbdare și dibăcie. Păsărica avea și pereche și se rânduiau la munca acestui cămin. Urmărind zborul lor zilnic, aproape am pierdut momentul când zarzărul și-a deschis florile, răspândind un parfum amărui în jur. Din acel moment albinele au pus stăpânire pe copac. Zumzăitul lor se auzea de la depărtare. Numai acest lucru m-a făcut să stau departe de cuib. Mi se părea că
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
a deschis florile, răspândind un parfum amărui în jur. Din acel moment albinele au pus stăpânire pe copac. Zumzăitul lor se auzea de la depărtare. Numai acest lucru m-a făcut să stau departe de cuib. Mi se părea că spinii zarzărului și acele albinelor păzesc cu strășnicie cuibul care mă atrăgea zi de zi cu misterul lui. Zarzărul și-a scuturat podoaba de câtva timp și-am căutat un moment prielnic de a mă cățăra spre cuibul care se ascundea acum
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
copac. Zumzăitul lor se auzea de la depărtare. Numai acest lucru m-a făcut să stau departe de cuib. Mi se părea că spinii zarzărului și acele albinelor păzesc cu strășnicie cuibul care mă atrăgea zi de zi cu misterul lui. Zarzărul și-a scuturat podoaba de câtva timp și-am căutat un moment prielnic de a mă cățăra spre cuibul care se ascundea acum privirii mele. M-am zgâriat, m-am înțepat, dar nu m-am descurajat. Am urcat până lângă
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
vadă Câte-un ghiocel stingher Dintre bulgări de zăpadă. Iar din zarea argintie Peste dealul înspumat A-nceput de-acu să vie Câte-o pasăre în sat. „-Hai vecină, te trezește, Barz-n cuib a poposit!” Totu-n deal se dezmorțește; Zarzărul a-nmugurit! ÎN OGRADĂ LA BUNICI În vacanță, noi, cei mici Fugim iute la bunici, Ș în curtea lor găsim Câte nici nu bănuim. Un căluț pe lângă car, O găină pe cuibar. Lângă stup, un roi, Pe povârniș multe oi. Un
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
diafan al câmpiilor de-argint. B3: Iar acolo, te oprești; și doar pasul tău ușor, în omăt strălucitor lasă urme viorii, de conduri împărătești, peste albele stihii. B1: Primăvară, unde ești? * F1: Baloane mari de spumă albă prin grădini și zarzării, și vișinii, și merii stau gata să se-nalțe din tulpini spre cerul primăverii... F3: Caisul nostru s-a gătit la poartă cu panglici albe, ca-n tablouri vechi, și cu zulufi de floare la urechi, cum, astăzi, nicăieri nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
limba engleză. Și iarna aceea trecu greu, dar trecu. Ieșirea din acest anotimp însemnă o adevărată sărbătoare nu numai pentru Simona, ci și pentru majoritatea locuitorilor acelei așezări. Optimismul intră în case o dată cu verdele ierburilor, al grădinilor cu pomii înfloriți. Zarzării se grăbiră să-și etaleze minunatele flori roz-albe, demonstrând prin acest gest că sunt niște învingători. O dată Răducu vindecat Simona a început să-l ia cu ea la școală, neavând cu cine să-l lase acasă. Îl așeza în ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ce se balansa Într-un leagăn și Îl privea tăcută numai pe el... palma-i plină de sânge, mușcată de o gură cu dinți fioroși... fluturele imens, descoperit În liniștea unei nopți de vară pe prispa casei de la țară... freamătul zarzărilor Înfloriți, care, atunci când se scuturau, Îl făceau să plângă Îndelung... aripile cu... Apoi imaginile se Înroșeau și se topeau aglomerate, Învolburându-se ca Într-un carusel scăpat de sub control, Într-un vârtej amețitor, care se surpa continuu, până când nu mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
oamenii mari, când orice copil îl descoperă, întâmplător, după zeci și sute de săptămâni petrecute în tranșee și pe câmpurile de luptă, după asalturi, ambuscade, retrageri, marșuri, încercuiri și regrupări care sunt toate, absolut toate, acre ca lămâia sau ca zarzărele. Din acea clipă, înverșunarea și curajul încep să scârțâie, spiritul beligerant se înmoaie, punțile de legătură cu inamicul se întind tot mai des și mai trainic, iar lucrurile bâjbâie în zona armistițiilor și a bunăvoinței. Deodată, ghivecele cu flori ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o bluză cărămizie, și pe tipul ăla, care se încălțase și îmbrăcase o uniformă militară, cu câte trei steluțe pe epoleți, am înghițit în sec. Și am descoperit uimit că gustul războiului nu era neapărat acru, ca lămâia sau ca zarzărele. Putea fi amar ca algocalminul. Stăteam toți trei în bucătărie (Matei, slavă Domnului, era la grădiniță, cred că dormea dus și nimeni, dar absolut nimeni n-avea curaj să-i tulbure somnul, nici măcar „sângeroșii gemeni Horia și Dragoș de la grupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de manifestare. Pă timpu' Iu' Ceaușăscu nu tă mînca cînii, vociferează o țigancă tînără, cu cheițe de yală împletite-n cozi. Țigănușul și-l ține strîns lipit de fuste. Tano l-a alergat de-o mulțime de ori din crengile zarzărului, din vișin, din măr, din nuc, spre bidonville: casele cu pereții acoperiți cu tablă galvanizată, construite pe-un teren rămas fără proprietar. În curtea fără gard, exact ca-n filmul lui Kusturica, Pisică albă, pisică neagră, porcii rod dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
crea o stare de eliberare, podgoria era locul unde cei mai îndrăzneți se simțeau în tot largul. Tinerii, perechi, se iubeau pe sub butucii de vie. Petru nu putea rata libertatea de a-și bucura inima pe furate. Se cățăra în zarzărul din fața dormitorului și privea pe fereastră. Camera era aproape goală, fetele, amestecate ca bobițe de tămâioasă, dădeau aromă toamnei. Genia, Antoaneta și încă două jucau cărți. Din zarzăr, le vedea de parcă ar fi fost lângă ele. Putea sta comod acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
chiar deloc. Aproape că era ca la școală, uite că ne pune întrebări. Și glasul lui, de obicei blând, acum... nu, nici vorbă ! Nu se putea să fie așa ! Era glasul lui... ca o mângâiere. M-am uitat repede la zarzărul de alături, să văd dacă nu cumva a înflorit, că doar glasul lui părea că ne mângâie și pe noi, și copacii, și iarba fragedă pe care stăteam, și bisericuța noastră, și casele din vale și... mergea așa, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vântul. Mai întâi, așa, ca o adiere ușoară și înmiresmată, apoi ceva mai puternică, s-a jucat o clipă-n pragul casei, în frunzele copacilor, ne-a dat ocol și ne-a ciufulit părul, a scuturat câteva flori albe-amărui din zarzărul nostru și s-a înălțat, așa, spre cerul senin, care-și purta alene podoaba de nori albi și mici, știți voi, norii aceia cărora bunicul le spunea "îngerași" nu c-ar fi fost îngerași de-adevărat, dar cum să ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Simona Vasilache „Și stând în preajma singurelor punți/ Pe cari cumătrul munte suie seara/ Mă dau în pârg cu zarzării mărunți/ Și-ncet mă coc în brațe cu secara...” (Pan). E, pe un motiv din Blaga programatic ales, o bună aproximare, cred, a universului poetic al lui Radu Stanca. Dezvăluind delicat minunile mici, nu fără să strecoare silueta elegant-strivitoare a
Drum de picior by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4507_a_5832]
-
care te invită să o descifrezi până la capăt. Mult succes autoarei, Cătălina Stroe, sursă inepuizabilă de enigme și mistere și succes cititorilor săi mai noi sau mai vechi! JOCUL LUI, DE-A LAZĂRUL... Jocul lui, de-a lazărul, ne-nvățase zarzărul, însă eu, tot timpul șui, n-am căzut ispitei lui. Nu ți-am spus să te ferești de-a sta-n mugur la ferești? Soare cursă o să-ntindă să-i deschizi clempuș la tindă vraja apei din oglindă: Î’Soari
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cât floarea nu ți-a tors puntea albă de ne’ntors! Sărută-mă pe furiș câte stele-n urdiniș! Timp de-un tei îmbrățișare, nu ieși în geam la floare! ... dar te-ai dus, de-a lazărul, și-acum ninge zarzărul. METEMPSIHOZĂ Când ramul tău ca visul e, ce-ți amintești caisule, tu gemănarea mea din început? Incerc ca să-mi aduc aminte, dar frunza-i rară în cuvinte; poate de primul meu sărut. Cuvântul umbra și-a ucis să mă trezească
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
veche ajunge Biserică de altădată. Aceeași poezie, vizibil cizelată, încheie un drum rotund ca un monoclu. Iată nepotrivitele cuvinte la care mă opream, schimbate-n îmbinări mai naturale: "Biserică de altădată, ce ctitor mi te-a scos în cale/ Cu zarzării din curtea veche și năpădită de urzici,/ Sub coperiș lăsat pe-o rînă, la margine de mahalale,/ Sub turnul mîngîiat în aripi de raze și de rîndunici." Doar că fostul final pe care, cu intuiția lucrului bine făcut, Pillat îl
Lirica recuperarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10165_a_11490]
-
pe starea incantatorie a versurilor. Sonetul I are gravitatea și solemnitatea unui incipit de epopee: „Fiind ecou nespuselor cuvinte/ Port gând smerit de înzăuat iubirea,/ Pohtirea ochiului aduce știrea:/ Ah, gura sufletului nu mă minte!// Dor nepereche-mi mistuie simțirea,/ Zarzării iernii își croiesc veșminte/ Și mă-nlumin străfulgerând morminte/ Cu măști de ierburi miruindu-mi firea.// Plânsu-mau iambii? Corbii scurmă-n lună/ Cu gheara-ndurerată și nebună/ Sub primele silabe translucide.// Și scriu sonet după sonet întruna/ Sperând că lacrima, doar
RIGOAREA LIBERTĂŢII ÎN ARTA SONETULUI. In: Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]