143 matches
-
apropie timizi și printre norii dimineții răsar primele raze de soare. Zarzărul se trezește, în grădină totul se trezește la viață. Vrăbiile își încep obișnuitul tărăboi. Li se alătură curând guraliva de Ingrid, care locuiește aici, în curte. Deodată, lângă zarzăr, se oprește uimită cu ochii larg deschiși privind în sus: - Mamă, mamă, vino să vezi! Uite! Și mama vine încet: - Ce e? Ce s-a întâmplat? - Copacul are flori albe! - Da, draga mea a sosit primăvara! - O să fie cald, o să
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
a dat viață. Sfioasă, Saveta intră în curtea cimitirului, făcându-și cruce. Era împlinită la trup și rumenă în obrăjorii ei de femeie. Lăsă ochii în jos și își scoase cununa de flori, așezând-o la marginea crucii. Florile de zarzăr se scuturau ușor în bătaia vântului. - M-am măritat, tată. Iar mata nu ai mai trecut pe la mine, de când a citit popa dezlegarea. Nu ai venit, dar te-am simțit în fiecare dimineață când soarele îmi spăla fața. Acum
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
fost cândva pe locurile acestea. În spatele casei, spre răsărit, dealul cu climă domoală, un imens gheb care se întindea până în Valea Grecului și care vara era acoperit cu mari ogoare de grâu și porumb, ici acolo punctate de câte un zarzăr ori salcâm, iarna, împărăția lupilor. Cam un an de zile, am trăit în această singurătate la care veneau carele pline cu saci și unde se aduceau poveștile spuse pe lângă focurile vetrelor dintre care. Când mă întorc cu gândul în adâncul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
celor din ogradă că pericolul e pe-aproape. De fiecare dată, însă, teama lor este neîndreptățită. Căci, cel care trece, de cele mai multe ori, și pe la dovleci, și pe la castraveți, și pe la roșii, și prin vie ori pe la gutui, pruni și zarzări este Cuțulache, care vrea să vadă dacă nu li s-a întâmplat ceva rău. Atunci, știuleții și păstăile răsuflă ușurate, iar foșnetul lor parcă l-ar dojeni pe cățel: „Când mai vii pe la noi, dă-ne de știre! E păcat
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cele douăzeci de figuri obligatorii F.G.M.A. și jocuri sportive, vine vacanța de vară. Tu În ea. În vacanța de vară. Prin praful jilav și Înecăcios al dimineții. Cu figurile F.G.M.A. susținute, cu mediile Încheiate, Înaintezi prin livada de zarzări și duzi de pe câmpiile de la cazemată, dincolo de maidanul I.O.R., viitorul cartier Balta Albă, spre talcioc. Vrea taică-tu să-ți cumpere palton. Să ai și tu palton la iarnă. Talciocul este departe. Peste livezi și peste baltă tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și, de spaima lui, se ascunde prin curți, lătrată de câini și zgâriată de spinii trandafirilor sălbatici. Bei și tu un țap cu sifon. Drumul spre casă Îl faceți tot pe jos și tot prin livezile de duzi și de zarzări. Deși e sufocant de cald, praful aspru este acum și fierbinte, pui paltonul pe tine și mergi așa cu el În arșița nesmintită, până Îl Îmbibi de transpirație. Dar nu mai contează, ai palton, și așa, cu el În cârcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
palton, și așa, cu el În cârcă, simulând iarna, tu și tatăl tău, două stafii fericite, Încercați să biruiți drumul spre Bariera Vergului, două stafii fericite bântuind prin câmpia aceea plină de iarbă, secară sălbatică, scaieți, maci și livezi de zarzări și duzi, câmpia aceea, care asemenea stafiilor ce sunteți, nu poate fi decât câmpia fericirii. Toate dintr-o viață care nu va fi niciodată așa cum ți-ai fi dorit-o. Mama ta alergând spre voi, În brațe cu un buchet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a doua oară). Scos din pepeni, excedat de lipsa autorității ce credea că i se cuvine, și la care se aștepta după moartea bunicului, se apropia de gardul ce despărțea curtea lui de bătătura unde noi hălăduiam la umbra unui zarzăr, și zbiera: „Termină, bă, odată cu crăoneala-aia, că vin și ți-o sparg în cap!“ Chitara sau radioul, cine știe ce stârnea furia bărbatului înalt, solid, aspru și neîndurător, câteodată violent. Țineam instrumentul în palme cu neîndemânarea dată de lipsa profesorului sau de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
În Închipuirea Pieții Sân Marco ori, poate, In padure la Breazu, alergând ,,iluminat prin arbori”, ,,Ca Într-o poză cu amintiri”, ,,Împreună cu tata”, când ,,Alină visează căi de corali/ Umbre flamingo prin roua/ La câmpul de vânătoare/ Se flutură cu zarzări văruiți/ Peste ciocârliile ascunse În aer”, se visează alături de venețianul Antonio Vivaldi, ascultându-i melodiile și Împrăștiind grăunțe porumbeilor, scriind el Însuși simfonii pe colțuri de hârtie. 9 ianuarie 1987. Aproape concomitent cu Alină și părinții lui Alexandru Malin Tăcu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
plopii s-au desfășurat în mantale lucii; sălcii plângătoare; sălcii bătrâne își mișcau pletele argintii; pomi îmbrăcați în dantele albe, cercelate; sălciile oftează, șoptesc; o lumină dulce se cernea printre crengile sălciilor; brazi ca niște lumânări de flacără verde; un zarzăr mic și-a răsfirat crenguțele ca spinii; parfumul cireșilor înșirați într-o fascinantă simfonie de culori de-a lungul străzilor; copacii se dezbracă; Despre flori: un fir de ghiocel plăpând; ghiocelul argintat; gingașul clopoțel; bănuții de păpădie; aroma tare a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
poartă, Alexa Grecu n-o slăbea din ochi. Cu privirile-i negre scociora ograda plină de acareturi, înconjurată de gard de ostrețe, și parcă voia să pătrundă și-n căsuța albă cu geamuri lucitoare în fața căreia făceau puțină umbră doi zarzări bătrâni, cu trunchiurile noduroase. Descăleca repede și zvârlea unui argățel frâul. Suia apoi cele două trepte de la ușa din față; după care se răzgândea, se întorcea în loc, și foarte grăbit ocolea și intra pe ușa de dindos. Nevasta sosea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
parte? Făr’ s-apară-o zână-n zori, În gazetă făr’ să scrie, De nu zbori cu capu-n nori, Afli, că tot omul știe. Este ,,z’’; în caz c-apare, Cu precizie-n ziare, Stă în zahăr, frezii, zare Sau în zarzăr, zar, cazare. Râzgâiat făr’ de măsură, Bâzâie și nazuri face, Însă, e-azvârlit în zgură; De vreo zece zile zace! Nu mai zburdă; stă în loc, Buza și-a zdrelit, căzând; Nu-l zăresc azi chiar deloc Să mă-ntâmpine, râzând
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
a hotărât să împrejmuiască locul cumpărat cu un gard din lăstăriș țepos de porumbiște aflat pe o râpă dincolo de culmea dealului, spre Valea Lohanului. Când a venit primăvară, a pus pomi fructiferi în curte: vreo doi meri, un păr, un zarzăr, un cireș, un vișin și un nuc. Peste câțiva ani de la așezarea lui acolo, în sat s-a făcut colectiv, dar el n-a fost chemat să se înscrie, deoarece nu avea pământ în câmp. A fost lăsat în legea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
BUNICULUI E prima duminică din luna mai și mă aflu în grădina casei de vacanță cu nepotul meu Mircea care se apropie de zece ani. Avem peste cincizeci de pomi: vișini, meri, peri, pruni, cireși de mai și văratici, piersici, zarzări, gutui și nuci. Doar cireșii de mai, zarzării și caișii și-au scuturat floarea aproape în întregime. Merii sunt încă în floare, iar vișinii încă nu și-au scuturat în întregime florile. În vie lăstarii au început să dea fragezi
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
goldan”. Cu ani în urmă, exact într-o zi de 4 aprilie 1974 am cumpărat din piață doi cireși altoiți, care să-mi umple unele goluri din curtea și grădina mea. Când am devenit proprietarul casei, nu aveam decât un zarzăr uriaș spre partea sudică a gospodăriei, spre poartă. Acesta, de o vigurozitate extremă, rodea un car de fructe care nu-mi foloseau, fiind adesea nevoit să mă rog de vecini să mi le primească măcar ca hrană pentru porci. În
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
rata libertatea de a-și bucura inima pe furate. Se cățăra în zarzărul din fața dormitorului și privea pe fereastră. Camera era aproape goală, fetele, amestecate ca bobițe de tămâioasă, dădeau aromă toamnei. Genia, Antoaneta și încă două jucau cărți. Din zarzăr, le vedea de parcă ar fi fost lângă ele. Putea sta comod acolo în copac câteva ore, fetele se schimbau în pijamale, se pieptănau, se maimuțăreau în oglindă, iar după stingere, două scoteau de sub pernă câte o cărticică din care citeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
gata să se-nalțe din tulpini spre cerul primăverii... F3: Caisul nostru s-a gătit la poartă cu panglici albe, ca-n tablouri vechi, și cu zulufi de floare la urechi, cum, astăzi, nicăieri nu se mai poartă. F4: Un zarzăr mic, în mijlocul grădinii, și-a răsfirat crenguțele ca spinii de frică să nu-i cadă la picioare, din creștet, vălul subțirel de floare. Că s-a trezit așa de dimineață, cu ramuri albe, și se poate spune că-i pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și-a aruncat și celălalt pantof În apa Bu zăului și a pornit-o desculț spre casă. Abia trecuse de miezul nopții. partea a doua Viitorul depinde de o singură clipă 1 Vara se așezase flască peste oraș, ai cărui zarzări foșneau fără zarzăre, ai cărui cireși nu Își arătau cireșele. Dar nimeni nu se Întreba de ce pe planeta Buzău nu se făcuse planul la fructe, iar tovarășul Parolică era nevoit să facă nenu mărate șiretlicuri ca să bage În aprozare niscaiva
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
fi avut de gând să mai plece niciodată în altă parte. Astfel, se apucă să repare, în prag de primăvară, toate gardurile rupte, făcu o cărare pietruită de la ușa casei până la portița de lângă bucătăria de vară, plantă câțiva puieți de zarzăr și de gutui, puse o ciutură nouă la puțul cel vechi din curte, plus o mulțime de alte treburi gospodărești, pe care nu putea să le neglijeze sau să le amâne. 3 Era primul an de după moartea Elvirei și viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ramurile pline, Cu brațele împletite-n jurul meu îmi scutură petale-n decolteu Șoptind mieros cu viers de tine. Scâncesc petalele pe ram De prea mult vis și mi-este greu... Albul o ia spre Empireu Și-n jos, din zarzăr, doar balsam. Picătura Ce ropot mă trece în seara tăcută... E ploaia de tine în ritm cadențat, Acustice gânduri, Suava pornire în tainice spații Robite-n oftat. Și gândul, și ploaia în marea-mpăcare Adastă venirea Cu nou început Și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
zvânta pământul din grădină și În ogradă se prefigurau viitoarele cărărușe către poartă, poiată, șură, coteț și către pricăjitul adăpost al lui Vizanti. Băiatul privea prin geamul de la bordei cum soarele Încălzea și lumina mulțimea de muguri verzi-roz ai unui zarzăr din apropiere, iar ochii săi urmăreau În extaz o minune de petale roz ale singurei flori care s-a grăbit să Înflorească doar pentru a uimi sufletul bun al unui copil care avea foarte puține motive de bucurie, când Îl
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
diverse culori. Ținuți de câte un picior, pițigoii Încercau să zboare iar mișcările aripilor și mai ales ochișorii ca niște mărgeluțe strălucitoare Îl fascinau pe Va, acesta manifestând o bucurie de nedescris. Primăvara se instalase de-a binelea, florile din zarzăr se scuturaseră iar Va nici nu a avut timp să se supere pentru că urmărea alte flori care desfătau privirea curioasă a copilului, era timpul florilor de cireș, de vișin, apoi de măr, furnicile și gândăceii roșii cu pete negre, Vacile
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
îi este asigurată. După un timp, copăcelul a bătut timid din crengi și i-a șoptit cald păsării salvatoare: Ce bine-i că exiști! Fără tine aș fi fost mort acum. Mulțumesc, pasăre dragă! CUIBUL Între ramurile țepoase ale unui zarzăr era așezat un cuib de pasăre. Era țesut cu grijă de jur împrejur, alcătuit ca un culcuș călduț. Înăuntru erau pene și puf moale. L-am văzut de mult timp. Urmăream pasărea care venea cu paie și firișoare de iarbă
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
În aerul limpede e ceva subtil... ceva greu de înțeles. Cireșii în floare străluceau ca făclii aprinse. Cucul își trimitea chemarea de undeva, din fundul văii, o chemare asemănătoare, ori poate ecoul ei, răspundea din apropiere. Primăvara a venit cu zarzări și cireși înfloriți... Apoi, a înflorit liliacul, a înflorit și salcâmul... toate, toate după rânduiala lui Dumnezeu. La piciorul dâmbului, în poiană, la marginea pădurii, se înălța casa pădurarului. Acoperământul din draniță, pe care, de atâta vechime, a crescut mușchi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
liliacul, în sfârșit, toate frunzele s-au desfăcut de-a binelea. În sfârșit, primăvara aducea o risipa de lumină, flori și miresme, făcând ca totul să râdă în jocul soarelui... Ochii ți se umpleau de zăpada fragedă a petalelor de zarzări și cireși înfloriți, și zborul rândunelelor și a fulgilor de păpădie. Un vânticel cald, mângâietor, sufla ușor în după-amiaza aceea, sub cerul albastru ca toporașul, peste pădurea înfrunzită. În toate părțile, împrejur, dealuri rotunde cu dumbrăvi pe coamă, acoperite cu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]