386 matches
-
tinerețea./ Visele le-am înghesuit/ în cuvinte nerostite,/ scorojite de arșiță,/ înmuiate de ploi,/ îndârjite de crivăț./ În fâlfâiri de aripi/ printre roțile Carului Mare,/ cu luna pernă,/ învelit cu noaptea,/ admonestat cu litanii.../ Mi-am întins pe ciolane/ pielea zbârcită/ peste arcul timpului". Cititorul trebuie să se mărginească a dispera în bulboana complicată a metaforei, poetul eșuând în tentativa lui de vânzător, de Iudă fără destin, până la urmă prea mult sentimentală. Sinucigașul ratează, și foarte bine că ratează, prin multă
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14210_a_15535]
-
lumina icoanele. izbăvirea va fi la un pas. VINO AMICE CU SPERANȚ| ȘI-NCREDERE nenorocul și foamea și sila în marile parcuri pe străzile pline în vechile fundături ale orașului unde vânturile din deșert au adus auzul dezastrului și pământul zbârcit al luminii unde cei nefericiți nu mai au lacrimi și cei goi nu mai au stele și cei lacomi sunt spuză de bube în lacrima cerului păduchi peste tot și arme și ceară și zvon de hotare vânt din pustie
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
mecanismul și hotărî, în regim de urgență, interzicerea acestei escrocherii incompatibile cu demnitatea de provincie romană. Supărat peste măsură de lucrurile grave auzite, latinul renunță la ideea de a-l ierta pe făptaș. Mai ales că arăta ca un african zbîrcit. Decise despărțirea lui de femeia care era atît de frumoasă, că-i plăcu și lui Agillus. De asemeni hotărî amendarea individului și rămînerea la soție a tot ce se mai păstrase din avutul comun. Iar dacă avea să mai persevereze
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
răscolitoare agonie sau pur și simplu se șterg deodată, fără explicații, părinții și bunicii revin măcar în vis, păstrați într-o "arhivă" a corpului de copil îmbătrînit fără veste care, cumva, îi conține. Pînă ajunge la ultima filă, a embrionului zbîrcit, începutul-sfîrșitul vieții, corpul învață deja să se teamă de bătrînețea lui trecută, care se întoarce, de vechile întîmplări pe care nu va putea, nici acum, să le evite. În destinul lui se înscriu faptele și vorbele, prinse în "roman", ale
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
în obloane/ fără haine eu nu sunt nimeni/ puteam rămâne așa pe vecie/ seara a venit un mesager/ m-am îmbrăcat/ și din nou am fost Lu Li" - "într-un pom singuratic din luminiș/ toamna a lăsat un măr/ e zbârcit și îndărătnic/ un dos de curvă bătrână/ din care toți vor să muște/ nici unul nu vrea să-l vadă ceilalți/ cei mai buni militari ai împăratului/ se tem de un măr/ rușinea o să ne facă mâine/ să ucidem mai mulți
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
am citit pe Celan C-un pește mort în mână La sărbătoare eram toți invitați vorbele putrezesc pe limbă când ne gândim la sărbătoarea asta putrezim noi înșine cu buze subțiri cineva ne spune povești cu marea peștele albastru soarele zbârcit morții, oasele lor goale, degetele când uit cine sunt putrezesc ca un pește îi visez gura larg deschisă simt când uit cine sunt putrezesc ca un pește îi visez gura larg deschisă simt cârligul în gât îmi mestec limba și-
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/9490_a_10815]
-
ciucurele de aur de la șaua lui Sen atâta a zbierat ăla atunci că dușmanul a venit să ne iscodească de pe deal au crezut că ne-a murit prințul * într-un pom singuratic din luminiș toamna a lăsat un măr e zbârcit și îndărătnic un dos de curvă din care toți doresc să mănânce nici unul nu vrea să-l vadă ceilalți cei mai buni militari ai împăratului se tem de un măr rușinea o să ne facă mâine să ucidem mai mulți oameni
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
mine au ajuns doar literele, îi spun, literele evreiești Care au fost totdeauna pentru mine puțin cam misterioase și interzise Și ne amintim portocalele venite din Haifa în copilăria noastră din România globuri misterioase de aur învelit într-o coajă zbîrcită, cu litere negre evreiești arzînd ca focul în mijlocul nopții în ultimele ore palide ale stalinismului. Și în acest timp avansat al computerelor evreii îl așteaptă pe Messiah și creștinii sînt pregătiți pentru sfîrșitul lumii și a Două Coborîre și scriitorii
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
bărbia din când în când înălțându-se pe vârfuri că un copil iscodind misterele dincolo de barieră grădinii în al carei răi avea voie să umble nestingherit. Anii îl surpaseră până la dimensiunile copilăriei, doar capul mic aproape cât pumnul, cu pielea zbârcita, părul alb și rar pieptănat cu grebla degetelor și mâinile tăbăcite îl deosebeau de copilul care fusese cândva. Motorul mașinii care urcă drumul desfundat trăgea greu, zgomotul răsfrângându-se de trunchiurile copacilor, de râpă terenului ce alunecase în trepte cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
bărbia din când în când înălțându-se pe vârfuri că un copil iscodind misterele dincolo de barieră grădinii în al carei răi avea voie să umble nestingherit. Anii îl surpaseră până la dimensiunile copilăriei, doar capul mic aproape cât pumnul, cu pielea zbârcita, părul alb și rar pieptănat cu grebla degetelor și mâinile tăbăcite îl deosebeau de copilul care fusese cândva. Motorul mașinii care urcă drumul desfundat trăgea greu, zgomotul răsfrângându-se de trunchiurile copacilor, de râpă terenului ce alunecase în trepte cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
casă, se găsește! Ceva mai înncolo, la tarabele cu de-ale gurii, negocieri scurte, păguboase. Cine are cumpăra cu ochii la marfă, cine nu, - se tocmește cu cîte un zarzavagiu care nu se indura să arunce o grămăjoara de cartofi zbîrciți sau de ceapă încolțita. Totul se negociază și orice poate avea un preț, la o adică. Chiar și un robinet ruginit cules de la groapa de gunoi. Vrei haine? Le găsești spînzurate înghesuit, în peninsula imaginara a prețurilor crescătoare - nu departe
Oborul din Bucuresti by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18047_a_19372]
-
Marin Publicat în: Ediția nr. 1738 din 04 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului povestirea "Domnul Fusulan"-partea întâi (din volumul "DOMNIȘOARA IULIA") După plecarea domnișoarei Iulia, domnul Arsu ne-a adus un alt învățător. Uscățiv, adus de spate, gălbejit și zbârcit, cu niște pungi vinete la ochii mereu tulburi. A intrat în clasă cu pași târșiți de moșneag obosit, având în mână o servietă voluminoasă, burdușită, iar în cealaltă mână, o nuia lungă și groasă pe care a pus-o tacticos
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
domnului Arsu, onorabilul dascăl nu a spus nicio vorbă, nu a schițat niciun gest. Privea absent peste noi și prin noi, cu ochii săi tulburi, din care se scurgea numai plictis. Însă, după plecarea domnului director, fața sa căzută și zbârcită s-a încrâncenat, privirea i s-a oțelit și, în fine, i-am auzit vocea grohăită, ca dintr-un butoi dogit și gol. - Fii atent, târtan! Comanda la mine! Nu ai voie să-ți faci de cap, nu ai voie
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
hai să cântăm „trăiască regele”! Dar așa, cu voioșie! Să se simtă că ne iubim regele și țara! Vă închipuiți cu câtă dragoste de țară am cântat. Deși ne așteptam în orice clipă să ne mângâie mămica”, am văzut fața zbârcită a domnului Fusulan ceva mai senină : - Nu e rău! Mârlanul începe să priceapă. Însă...nu-mi place defel cum luați refrenul. Repetăm de la „fie-n veci” Atenție! ă-ă-ăă! Re-mi-laa! Ați înțeles ? Haideți să vedem cum sună! Re-mi-laa! ă-ă-ăă! Și freacă
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381773_a_383102]
-
în culori de freamăt-verde-durere, în culori cimitir și paradis. Între pictura rupestră și cubism mă tem uneori de asaltul umbrelor sumbre, întunecate, și ele se înfioară de de tainele mele nedescifrate. Viața vopsită pe dinafară în toate nuanțele suferinței, de zbârcite mâini davinciene, cu șapte pensule neomologate. Între galben autumnal și violet bacovian doar frunze-poveste, cimitire pe creste, lacrimi celeste... Cerul inimii mele înmuiat în acuarele triste asemeni unui vultur răpus în amurgul zeilor. Întreaga gamă cromatică îngenunchiată înaintea unui asfințit
PICTURĂ ÎN CULORI DE CONTRABANDĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382264_a_383593]
-
că nu au un loc de muncă iar unii au familii numeroase care trebuie hrănite. Concluzionând că majoritatea vin la cantină pentru că nu au un loc de muncă și implicit bani, un bărbat cărunt, cu un singur dinte în față, zbârcit și cu hainele prăfuite, aruncă bomba: “Motivul e altu’ : nu știți, securiștii, acuma sunt patroni de posturi de televiziune. Toți sunt niște porci și niște nenorociți!” Băutura bate-or vina! Un angajat de-al cantinei are o altă părere cu privire la
Povești tulburătoare de la Cantina de ajutor social by Baciu Loredana () [Corola-journal/Journalistic/81665_a_82990]
-
acuma sunt patroni de posturi de televiziune. Toți sunt niște porci și niște nenorociți!” Băutura bate-or vina! Un angajat de-al cantinei are o altă părere cu privire la cei care beneficiază de mâncare. Arătând spre o femeie zdrențuros îmbrăcată și zbârcită, el spune că “Sunt puturoși, doamnă. Uitați-o p-aia, e beată moartă! Spuneți și dumneavoastră acum. Ea cică lucrează la spații verzi. De unde, la băutură stă ea! “ Întradevăr, sunt cazuri în care oamenii au ajuns în stradă din cauza viciilor
Povești tulburătoare de la Cantina de ajutor social by Baciu Loredana () [Corola-journal/Journalistic/81665_a_82990]
-
din balamale. În prag apăru Invalidul. Era în cămașă, descheiat la piept, lăsând să i se vadă smocurile sure și învârtejite de păr care urcau mărăcinoase pe gât și pe obraz până-n ochi, sălbăticindu-i tot chipul. Fața roșie și zbârcită, cu care parcă frecase până atunci dușumelele, se lumină o clipă și se schimbă, netezindu-se spre bărbie și-n monturile obrajilor. Bătrâna, fără voia ei, simți că-și destinde și ea fața și-și simți buzele mișcându-se într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-l sesiză dintr-o dată. Se uită buimăcită prin încăperea devastată, la mese, la pereții goi, care-i frigeau ochii, și i se păru, cum stătea în ușă și se zări în oglinda spânzurată la intrare, cu fața aceea speriată și zbârcită, zdrobită de spaimă, cu buzele supte, aspre și fără culoare, că e undeva în afara vremii, o piatră de râu bătută de ape. Era acolo și nu era, umbră mumificată, plecată în lume, risipită să-și caute copiii și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Încerc pereții camerei cu tapetul de mătase violet, afrodisiac înflăcărat, ca părul viu, șerpuind peste perna de puf. Eroare, pereții s-au măcinat; am ascultat cum vâjâie la colțuri dezordinea vântului, sau respirația mea cu obrazul ciupit de vărsat, destramă zbârcit, cenușiu brâul care a fost cândva colorat și viu. Spori microscopici dansează pe zid, un miros de alge îmi atinge fața când dorm; un vrăjitor lărgește vârstele tăiate-n pereți, se joacă cu-ndoiala în miros jilav și ascuțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Wilson, ne fură cuvintele. E de-ajuns să-i privești pe bătrâni. Stau cu privirea pierdută în zare ore în șir. Vorbesc cu lumea. Ca și mine când mă pierd. Dar capul lui Wilson era în permanentă mișcare. Avea chipul zbârcit tot și părul tuns la piele. Un început de chelie îl făcea să pară mai tânăr decât era. La douăzeci de ani dragostea e o lighioană mută iar eu sunt deja bătrân. La asta se gândea Wilson cu cartea în
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
relația cu aceștia, femei căsătorite și plictisite de viața de cuplu, femei singure, preocupate de cariera lor și care nu doresc să se implice Într-o relație de durată. „Cine Își Închipuie ca avem de-a face cu toate babele zbârcite și uscate greșește, spune Mihai. Poate că pare surprinzător, dar În general ne caută femei tinere - frumoase, pline de bani, cam disperate ele, dar, oricum, Îngrijite, curate, nu e vorba chiar de oricine”. Bineînțeles că toate aceste femei au ceva
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
puternic adânciți, pielea nasului îi era atât de palidă, încât lăsa să se străvadă limpede o mulțime de vinișoare albastre și-ncâlcite, iar obrajii ei subți și veștezi aveau un aspect pământiu, nesănătos. Ca defect, era, poate, un dram prea zbârcită la chip, dar se va vedea, mai târziu, că acele multe cute nu erau nicidecum săpate acolo de eternul ascuțiș al anilor, ci de altceva, ceva mai puternic... Dacă ai fi întrebat pe cei care, măcar o singură dată, au
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
într-un carusel. Se vede în satul în care trebuie să meargă, în lanul de grâu, numai ea, cerul și un lan nesfârșit de grâu, cântând la vioară, se vede tânără, copilă chiar, apoi bătrână, cu părul cânepos, gheboșată și zbârcită. S-a trezit toată transpirată. În casa de oaspeți a C.A.P.-ului miroase a mucegai, pereții sunt plini de igrasie până la jumătatea încăperii. E învelită cu o plapumă de puf de gâscă. Își amintește că femeia de serviciu îi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și chelos, cu șuvițe rare, de păr albit. Spatele bătrânului părea, dea lungul coloanei, acoperit cu solzi lucioși, iar unghiile, Înfipte În carnea gelatinoasă și vălurindă a celei pe care o Îmbrățișa, erau negre la vârfuri și foarte lungi. Pielea, zbârcită, ieșea parcă din conturul celor două trupuri și se lichefia pe cearșaful boțit ca o apă groasă, ieșită din matcă. Corpurile lăsau un fel de magmă cleioasă, albicioasă, care se amesteca cu propria lor ființă, unindu-le Într-o formă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]