233 matches
-
nu știu, și nu-mi place să nu știu, să nu înțeleg anumite lucruri. Mă surprind uneori studiind detalii fizice ale interlocutorului, însoțite de gânduri gen “ce mâini frumoase are” sau “ce ochi frumoși”, dar știu că mi s-ar zbârli pielea pe mine dacă ar încerca să mă atingă. &*%!^&$*&^# Am descoperit homosexualii acum vreo 7 ani, când am organizat un mic “pot” la mine acasă și un prieten a venit cu încă 2 prieteni tocmai sosiți din Caraibe. Totul ok
Bisex cu ochii deschişi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82858_a_84183]
-
susțin anumite surse, această Acțiune ar fi menită pentru a duce la relansarea politică a fostului președinte Emil Constantinescu, succesul ei e și mai îndoielnic. La aflarea acestui zvon, chiar și PNȚCD-ul, care n-are ce pierde, s-a zbîrlit. Necontrazis de nimeni din conducerea țărăniștilor, Radu Sîrbu l-a comparat pe Emil Constantinescu cu generalul Lupu, cel care a fugit travestit de la Costești, locul penultimei mineriade. La o adică însă nici țărăniștii și nici frații lor vitregi în ale
Glume politice nesărate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14479_a_15804]
-
cum e, marele politician român căzuse pe bec, venind numaidecât cu amănunte și aprecieri laudative ascultate de sus de columbian, mușcându-și mustața și care în cele din urmă izbucnise într-un hohot de râs feroce făcând să i se zbârlească aceeași musață vie ca o cârtiță. Păi așa, zisese el, continuând să râdă, dar mai încet, înseamnă că aveți scriitori mari, mari de tot, ce Nobil? nu mai contează regret că nu-i cunosc, dar voi veni neapărat în România
Și columbianul râse feroce... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13983_a_15308]
-
și neajutorat/ devorat într-o noapte de maică-sa/ moartă și ea apoi într-un pod/ un ghemotoc pufos însuflețit/ ce toarce si se arcuiește/ frecîndu-ți-se de picioare/ și totuși ceva scapă/ miaună paginile cărții în noapte/ și ți se zbîrlește părul“. Interogația, deja veche, asupra crizei constitutive a poeziei capătă aici o formulă demitizată. Și chiar profanatoare. Cărticica se încheie cu epitaf pentru pisică. Multiubitul animal de casă - despre care am citit într-o altă carte, nu de versuri, că
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
și pentru care Céleste Albaret își arogă paternitatea -, se numesc béquets! Iată o coincidență ce ar putea să stîrnească zelul hermeneutic al unui nou Beckett - postmodernist, probabil. Alex. Leo Șerban * Cîteva dintre formulele beckettiene merită măcar consemnate: Curiozitatea e părul zbîrlit de pe trupul obișnuinței noastre"; "animism intelectual"; "orgiastica bandă a bacantelor pe biciclete"; "ostia buzelor sale"; "Adolphe... un "poem" al hipersalivației"; "Gilberte e față de Albertine ceea ce reprezintă Sonata față de Septuor - un simplu experiment"; "acel pamflet prescurtat pe care-l numim insultă
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
de urgență un echipaj ,pompieristic" pentru descarcerarea fălcilor invitatului său... Până la urmă s-a auzit dinspre acesta un onomatopeic: - Mmmmmnnnnuuuu... UITĂ CĂ EȘTI ROMÂN! l Știri și reportaje tv cu detalii, au clarificat lucrurile în legătură cu Loganul nostru: pentru că se cam zbârlise la concurența de pe piața occidentală, i s-au pus repede bețe în roți... l După ce a văzut la televizor dexteritatea cu care sunt depistați românii aducători de valută în țară (se zice că anul trecut ar fi îmbogățit statul român
De la sublim la ridicol și înapoi spre... Schengen by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11446_a_12771]
-
Externe. Trece drept un protejat al președintelui reîntors la Cotroceni. Cînd PSD pierde alegerile parlamentare, Geoană se trezește în postura de membru oarecare al partidului. Iar Iliescu îi mai trage și el una, în treacăt, decretîndu-l prostănac politic. Geoană se zbîrlește, dar sfîrșește prin a cădea la pace cu Bunicuța. Nu-mi vine să cred că, brusc, Geoană, acest om al compromisurilor și al oportunismelor a avut o revelație că el e cel chemat să-l învingă pe Iliescu. Dacă n-
Iliescu după Iliescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11780_a_13105]
-
cu greu normalitatea vieții, cu sentimentul că Justiția și-a făcut pînă la urmă datoria. Ce se mai știe astăzi despre asasinii lui Ioan Luchian Mihalea și despre autorii atîtor crime care, la vremea respectivă, au făcut să ni se zbîrlească părul în cap? Mai nimic. Odată condamnați, criminalii își ispășesc pedeapsa la închisoare, numele și fețele lor, care, la un moment dat, ne deveniseră atît de familiare, ni s-au șters definitiv din memorie. Eugen Istodor este unul dintre jurnaliștii
Breviarul ororilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11808_a_13133]
-
moralei, o confundă cu un imaș nelucrat și, ca o bovină buiacă evadată din târlă, își înfundă cu nădejde și flegmatism copitele în solul acesteia. Vezi cazuri la mai toate televiziunile... -Nu sună cam dur? întreb cu timiditate. -Dur? se zbârlește Haralampy. Nu-i mai răspund: mă enervează individul ăsta cu direptățile lui...
Existențialism kierkegaardian by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12940_a_14265]
-
miros până când ajunsese În fața blocului.Câinele se ridică pe labele din față, apoi nemaiputând suporta atâta lumină Își ascunse botul sub treptele spălate de nemiloasa răpăială a ploilor. Apoi simți deodată o căldură nefirească străbătându-i blana până În adâncul trupului, zbârlindu-l. Schelălăi și se ascunse și mai mult sub treptele de piatră. Alte chelălăituri se auziră prin tot cartierul străbătut deodată de atâta lumină. Scântei orbitoare trosniră-n văzduh, căzând de-a lungul stâlpilor de beton. Apoi totul recăzu În
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
târcoale, ca-ntr-un flamenco, ce, treptat, topea bătrânul aisberg al timidității crase care deja ne consacrase. Eu tropăiam mărunt în spuma fustelor. El avea păr și ochi de matador. Și nu ne speriau vapoare, avioane și oceanul care-și zbârlea spinarea. Ce ne-alunga era ziua, vreun taifun sau depărtarea. Era noapte Era noapte și ca într-o carte - proastă - eu scriam și plângeam - plângeam și scriam. Și simțeam cum se uită la mine prin geam, deși era mort și
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
se uită nebănuitor la un film de cinematecă tresare îngrozit. Ceva duduie înspăimântător la câțiva pași de el. Sunt bașii care vestesc începerea distracției. Trupa e completă la apel și nebunia poate începe. După câteva secunde de vibrații care îți zbârlesc părul de pe brațe, cineva, un bărbat cu un glas străbătut de un tremolo venit din fundul gâtlejului, își plânge deziluzia. Ai crede că puseul melancolic se consumă în tăcere, departe de lume. Ei bine, nu. Fiindcă decepționatul nu e fitecine
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
o fi mai cald, dar...", 2692), luarea unei distanțe față de sursa informației ("în următoarele zile, cică ninge, sufla vîntul...", 2673) sau metaforă depreciativa ("ghiveci" de soare cu ceață", 2676). Frecvente sînt metaforele animiste, în care factorii meteorologici sînt agenți - " Se zbîrlește vîntul" (RL 2116, 1997, 11); "vîntul ne ăomoară" (2014) iar pacientul e subiectivitatea asumată a persoanei I plural ("ne va lovi viscolul", 2686; "ne paste viscolul", 2670). Experiență cotidiană e implicată prin traducerea în termeni vestimentari (tot o simplificare, în
Meteorologice by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/18086_a_19411]
-
mâncând ostentativ lamai în fața muzicanților. "Mândrii militari - povestește cu o admirație falsă și rău prevestitoare ămemorialistulă -, subțiri în talie ca niște viespi, cu nasturii de alama lustruiți și lucioși, cu mustățile țepene și răsucite, unse cu ceară ca să nu se zbârlească, suflau holbați în alămuri. Trompete, tromboane, trâmbițe, cornete, corni, bombardoane și alte țevi și pâlnii de alama străluceau că soarele de toamnă, si țipau orăcăiau, bubuiau, sub baghetă căpitanului Doppelreiter, voinic, mustăcios, încorsetat, cu părul tuns perie, cu pieptul bombat
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
pe urmă uitîndu-se prin ochiul magic, văzuse că eram eu și că atunci nu avusese ce face, și-mi deschisese. Nu de alta, mai adăugase el, dar cu puțin înainte de tine (de mine, n.n.) sunase un cerșetor... Brusc, m-am zbîrlit. Aducîndu-mi aminte că, înainte cu o săptămînă, trecînd amîndoi prin dreptul unui chioșc de pe bulevard și întrebîndu-mă de ce nu mai fumez, că de cînd ne întîlniserăm în ziua aceea nu mă văzuse aprinzînd nici o țigare, - și atunci, nu știu de ce
Sprichwaswahrist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16915_a_18240]
-
nici un for. Se scrie de prozatorul A.G., acesta-i bosumflat că nu-i sunt luate în discuție opiniile de istoric literar. Se scrie de istoricul literar A.G., se plânge eseistul A.G. Dacă-l citești ca pe un critic literar, se zbârlește cum că face analiză politică sau că e și traducător etc. Având câteodată, simultan, rubrici în două, trei gazete, plus articole în două, trei reviste lunare, publicând în 30 de ani vreo 20 de volume, 13 cărți traduse și încă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17064_a_18389]
-
vorbite, oralității populare și familiare, prezumtivul e desigur bine reprezentat și în publicistica actuală. Cum se știe, forme ale viitorului popular (simplu și anterior) s-au specializat în exprimarea valorilor de prezumtiv: prezent - "Astăzi, o fi mai cald, dar se zbîrlește vîntul" ("România liberă" = RL 2692, 1999, 11) - și perfect - "O fi făcut-o și eu nu știu" (EZ 2277, 1999, 3). La acestea se adaugă construcția absolut specifică, din viitorul verbului a fi și gerunziul verbului de conjugat: " Oare ce-
"Un straniu mod..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16131_a_17456]
-
muzical, cu un cățel caniș negru. Mă simt obligată să mângâi cățelul - toată viața, până l-am pierdut pe soțul meu, am avut câini de apartament - și stăpâna lui mă avertizează că e nesociabil și că în fața persoanelor străine se zbârlește agresiv. Dar când ne așezăm la masă, spre stupoarea doamnei, cățelul nu se dezlipește de mine, stă lipit de piciorul meu ca un îndrăgostit și mă privește în ochi. Secretul: l-am momit, agitând o bucată de carne pe sub masă
Alte întâmplări haioase de peste mări și țări by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/2721_a_4046]
-
și niște cuvinte: “scursuro”, “zdreanțo”, “sărăcio”, “te-ai trezit acuma să mă provoci la box, vrei să te ridici pă spatele meu” etc. Apoi, l-am auzit pe Capatos numind-o pe Nikita “vedetă”, moment în care mi s-a zbârlit părul pe spate, cum ar zice Nikita, dîn cauza la o revelație: deci, dacă Nikita, care se ceartă în fiecare seară la Antena 1 cu câte cineva, e vedetă, rezultă că și Magda, care se ceartă și ea în fiecare
Magda şi Nikita, noile dive ale ţării by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20691_a_22016]
-
azi, Taina?” - și simt și întrebarea în șoapta lui. Cicatricea de pe frunte-i se ridică și ea în întrebare, dar privirea devine serioasă, așteptând răspuns. ,,Sunt bine mereu!” îi spun. Se întoarce și pleacă zâmbind. Ochii mei rămân în urma lui, zbârlindu-i părul încă negru, măsurându-i pașii, numărându-i bătăile inimii.”; ,, Când ajung jos, la marginea foii, scriu năucă, neștiind de mine: ,,Te iubesc, Tu,Dor” Mă sperii de ce scriu, fac ochii mari de parcă altcineva a scris, nu eu tremur
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
sta un sfert din același fruct, ornat cu perechea de urechi firești din triunghiuri decupate din coaja citricei. Simpatica miniatură părea animată de boabele de piper verde care-i țineau drept ochi, înfiorând privitorul; câteva fâșii dintr-o scobitoare se zbârleau ca niște mustăți adevărate peste boticul din două stafide lucioase. Figurina avea un aer parfumat care părea să atenueze semeția degajată de trup. Babacul depuse animăluțul pe farfurie, afișând aerul unui copil încurcat de surpriza ce-i fusese făcută. De
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
de unde vin eu, ceaiul nu mai are nici cea mai mică însemnătate. Acesta este, mai degrabă, un apanaj al societății și regulilor ei, care nu se mai potri vesc cu noile mele obiceiuri. Lev Nicolaevici Tolstoi simțea cum i se zbârlește părul de pe picioare și, oricât încerca să găsească o explicație plauzibilă a acestei întâlniri, nu făcea decât să se împleticească și mai mult în ițele înnodate ale raționalului. Și să nădușească vizibil. Periculos de liniștită în mișcări și cu glas
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Să vă mai torn niște ceai în ceașcă? Acum parcă e mai bine, așa-i? V-ați cam înroșit la față, Nicolaevici Tolstoi... Vă simțiți cumva rău? Să v-aduc ceva? Lev Nicolaevici Tolstoi, simțind din nou că i se zbârlește părul de pe picioare, se ridicase și încercase să spele putina. Începuse să se cam lămurească unde bătea Anna,cea atât de dragă lui până mai acum câteva minute. Dar Anna îl urmărea pas cu pas și nu-l lăsa nici
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și eu, se înțelege, niște îndatoriri față de domnul Dumi trescu de la parter, așa că stai matale aici, numai nițel, pe măsuță și, până una alta, fii cu băgare de seamă să nu te opărești cu ceaiul“. Absurd! Pușkin și-ar fi zbârlit coama aia a lui creață, ar fi pufnit jignit, și pe bună dreptate, din nasul lui proeminent, și despre nasurile proeminente știm cu toții ce se spune în popor, nu i-ar mai fi răspuns niciodată ocheadelor înserate și s-ar
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și am alergat cu Regele Lup... am vorbit cu spiritual muntelui și m-a pândit Pantera dintre ierburi. Și licuricii au venit după mine. Aceste lucruri s-au petrecut întocmai astfel. Este adevărat. Am zburat cu aripi argintii, mi-am zbârlit blana albastră și am aflat o mulțime de adevăruri miraculoase despre întregul univers, în esențialul său infinit. Ar fi inutil să încep să argumentez aici ceva ce n-am nevoie să argumentez. N-am de ce să apăr cu orice preț
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]