7 matches
-
și blândă-nserarea!. Aici, cît sunt singur și-i lungă cărarea, Chem îngerii mei păzitori Și nu mă usucă, decât depărtarea Și mutre urâte de ,,ciori”! Mai mult mă îndoaie, nu ,, ștreangul și biciul”, Ci lipsuri și chinuri din țară, Zbârlită mi-i coama, așa ca ariciul, Când oameni haini mă-nconjoară!. Mă rog, pentru voi, pentru Pace, Cât pot, din adânc mulțumesc! Dar știu că mai mult, nu pot face, Muncesc, pentru voi, cât trăiesc!. Fiți siguri, cât ,,Calul” trăiește
CALUL de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 by http://confluente.ro/Calul_ionel_davidiuc_1343104350.html [Corola-blog/BlogPost/354579_a_355908]
-
scria la birou. Cu condiția să nu-l surprindă cineva, cu toate că întreaga casă știa că locul Djalei, acordat de tată, era pe biroul lui când scria. Dacă se deschidea ușa, gonea pisică, negându-i astfel orice farmec baudelairian. O pudoare zbârlita pe care o înțeleg prea bine: mi-a trecut-o și mie." Extraordinar acest instantaneu al criticului de mare autoritate care a contribuit decisiv la modernizarea literaturii noastre! Memorialista îl vede de sus în jos, din perspectiva copilului, așa cum nu
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
de sânge, se așeza la locul lui și nu zicea nimic, pânăce nu-l chema nevastă-sa la mâncare. Atunci își îndesa în cap pălăria spartă și începea să înghită cu lăcomie. Apoi își ștergea cu dosul mânilor mustățile roșii, zbârlite - se învârtea de două ori prin colțuri căutând ceva și negăsind nimic -, își răsucea o țigară cât degetul, ieșea cu pași rari, și se ducea să-și beie litra de vin în colț la crâșma lui Zeilic Ornștain, poreclit Făluță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de la una la alta. Imaginează-ți că ai vrea să scrii ceva despre tot ce gândește omul la un moment dat. Ar fi un calvar“. „Ce drum?“, l-a întrebat din nou. „Un drum.“ Și-a așezat firele de păr zbârlite și amețit de adierea gravă care răbufnea la răstimpuri, ca o răsuflare de uriaș. „O prostie“, a mai zis. Un corb croncănea foarte aproape deasupra lor și liniștea s-a fărâmat în mulțime de cioburi. „E înfiorător“, a zis Ioana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu câteva vagoane după ea, pentru a le scoate afară, cu ceva încărcătură de minereu în ele Însă când a văzut mecanicul de pe locomotivă, cum apa vine din întunericul străfundurilor minei, către el, cu fruntea încrețită ca un taur și zbârlită toată de spumă, i s-au zbătut intestinele în el de spaimă și din cauza pericolului, mai ager decât iepurele de câmp, a desprins vagoanele, lăsându-le baltă și țâșnind pe locomotivă, a zbughit-o și tiva! afară cu ea Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în sensul invers al acelor de ceasornic și sirena suna de la Do la Si în octava a II-a. Un câine fugărea prin iarbă o pisică, cu coada ridicată ca o lance, vibrând amenințător pe la botul mâței, care se retrăgea zbârlită strategic cu dosul spre înainte. Știrile de la un radio portabil au început cu informațiile meteo și cele sportive, pe dos ca de obicei: dezastrele din China, autoflagelările arabe, masochismul evreiesc și noile ordonanțe ale guvernului român veneau la sfârșit. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
zavistnic, intrigant, delator, arțăgos, varza este Îngîmfată, gutuia e nobilă etc. Există și o ierarhie socială. Prazul este mojic, aparține, adică, unei categorii inferioare, este Înfumurat și umblă cu „obrazul tras”. Urzica este și mai năpăstuită: mereu necăjită și contestatoare (zbîrlită). Poemul adună Într-o ingenioasă fabulă un număr mare de specii: Gutuia, Chitra, Lămîia, Cireașă, Vișina, Zarzăra, Părul, Mărul, Coarna, Pruna, Migdalul, Usturoiul, Strugurele, Piperul, Ienibaharul, Chimenul, Molotrul, Cimbrul, Mărarul, Capera, Măslina, Ciuperca, MÎnăterca, Mazărea, Năutul, cuvioasa Linte, postnica Fasole
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]