304 matches
-
seama că pot să-mi investesc toate aceste lucruri în ceva ce dăinuie, în ceva ce e curat, în ceva ce-mi dă stabilitate. Adevărul este că după chefurile în care erai undeva sus de tot și toată lumea, toată clădirea zbârnâia, te întorceai acasă și a doua zi erai praf. Simțeai un fel de vină a conștiinței, tot felul de lucruri care îți veneau în minte, de care încercai să te debarasezi, dar toată cenușa aceea, tot acel balast rămânea în
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cristian_barbosu_vieti_transformate.html [Corola-blog/BlogPost/345088_a_346417]
-
copii prinseseră din zbor acele noțiuni, dovedind că și ei erau tot atât de deștepți, dacă nu mai deștepți decât mine. Ba, erau înaintea mea cu degetele ridicate când coana preoteasă întreba cine știe cât face atât fără atât, sau atât ori atât. Toți zbârnâiau cu degetele în aer. Și răspunsurile curgeau unse și clare. Cum expunerea noilor cunoștințe și verificarea lor se făcea așa de repede, până la terminarea programului se așternea peste noi o pătură de plictiseală generală, cu hârjoneli, zumzete și așteptare enervantă
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1456338583.html [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
larg al democrației pe care o reprezintă... — Pentru ce e nevoie? Încă mă codesc eu... Pentru alegeri zic ei pentru alegerile viitoare... Și m-au convins. Mi-am luat limbajul sindicalist la purtare și-am tras un discurs de-au zbârnâit toate sentimentele democratice de la stânga la dreapta. Pe urmă m-au instalat și mi-au spus: — Fă treabă!... Cu ce să fac treabă? am Întrebat eu... Cu telelfonu, cu secretara, cu faxu au zis ei, crezând că scapă ușor. Dar
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1544]
-
părea brutal, dur, fără loc de expresie. Se ridică de pe scaun și începu să se plimbe rar, relaxat, cu mâinile în buzunare. Pasul îi era ușor, elastic. Se opri la fereastra, cu spatele la mine și se uită îndelung afară. Soneria telefonului zbârnâi. Nu se clinti însă de la geam și atunci intră secretara. "Vă caută ministerul!" îi spuse. "Cine?'" mormăi el. "Tovarășul ministru!" "Care? zise mohorât, că ăia pe-acolo toți își spun miniștri. El e director-general și subalternii îi spun ministru." "Chiar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
speranței, sânt chiar speranța, cât timp mergeți pe două picioare și mă vedeți pe bolta albastră, nimic încă nu e pierdut pentru voi... Haide, lăsați zăpada, amânați curățatul, troienele au farmecul lor, dați-i drumul prin magazine, lăsați telefoanele să zbârnâie, cumpărați vin dacă încă n-ați făcut-o până acum, schimbați-vă programul dacă vremea rea v-a făcut apatici și combinațiile voastre au fost aranjate fără entuziasm. Astfel îmi spusese și Suzy câteva zile mai înainte: "Pe o vreme
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
știa prea multe. Trai rău, în limbajul ei popular (și tonul cu care o spusese mă ajuta să înțeleg), însemna rău pe toate planurile și desigur iremediabil, fiindcă traiul amestecat e suportabil și n-are parte de el toată lumea. Soneria zbârnâi. Și în clipele următoare ușa se deschise și intră Suzy. Tasia se ridică și ieși afară fără să dea bună ziua. III " Mi-a fost dor de tine și nu ți-am mai dat telefon, zise Suzy și mă îmbrățișă și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de confort și siguranță. Îl încercasem și eu, închisesem repede ochii, să nu vomit. Între tine și pământul care te născuse stăteau doar o fâșie de tablă și nouă kilometri de spațiu gol; îți priveai vârfurile pantofilor și vedeai tabla zbârnâind. Dincolo de hublou, soarele strălucea mort pe fuselaj. O lumină înghețată, metalică, pâlpâind în oxigenul rarefiat. Dacă ai fi scăpat de frig și sufocare, te-ar fi strivit presiunea, ca un bloc de zece etaje. Aveam de unde-alege. Cu „Avianca 45
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
memorie. E ca la calculatoare, poți instala același program pe două computere diferite: va merge-n ambele părți.“ „Cu diferența că, dacă unul are un 586, iar altul un Pentium V, la primul programul se ramolește, iar la al doilea zbârnâie. Performanțele nu sunt intrinseci, le afectează calitatea aparaturii-n care au fost descărcate.“ Îmi plăcea termenul ăsta, „intrinsec“, suna plăcut, intelectual, ca „epatant“ sau „ontologic“. Maria murea de plăcere când i le șopteam, în timp ce făceam sex. „Corect. Dar asta tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fine, mai sunt unii (și parcă îmi vine să mă număr și eu printre ei) care au auzit că, după ce-au fost trase afară, firele și clopotul au fost montate înapoi într-o noapte. Așa se face că ele zbârnâie și-astăzi, bine-mersi, la locul lor. Dacă are cineva drum prin secretariat și deschide dulapul metalic cu fișete, poate trage de manetă, să ne convingem cu toții. Nemulțumit de rezultatele primelor mele cercetări, am coborât la secretariate. Și aici, culoarele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
făcut de Amir special pentru copil. Îl scosese, Îi pusese una dintre tolbele cu săgeți În spinare și Îi arătă un brad la douăzeci de pași. Copilul scosese o săgeată, Întinsese arcul și ochise atent. Săgeata zburase și se Înfipsese, zbârnâind, În mijlocul trunchiului. Destul de mirat, Amir Îi arătase un alt brad, la cincizeci de pași. A doua săgeată se Înfipsese, fără greșeală, În trunchiul de brad. - O săgeată, spusese Amir, poate fi precisă până la trei sute de pași. Nimeni bun arcaș. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
apoi ar deveni fum... - O linie de foc poate fi creată ușor, cu câteva săgeți aprinse. Dar flăcările de care spui nu pot fi decât explozii. Cineva atacă spatele oștirii lui Mahomed și Îi distruge artileria... Cine?! Săgeata se Înfipse, zbârnâind, În scutul ridicat al Apărătorului care avea misiunea de a aștepta mesaje. Luptătorul o desprinse și fugi spre căpitanul Pietro, care deschise răvașul și Îl Întinse voievodului. Tunurile care lovesc cetatea Sucevei sunt distruse. Depozitul de muniții al otomanilor a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
o pauză lungă, dar, ca să nu încarce și mai mult atmosfera, se bagă sub cearșaf, lăsîndu-l pe Radu să-și reverse furia pe ce apucă, așa cum face uneori la spital, ca, apoi, să se liniștească. *** Toată noaptea telefoanele orașului au zbîrnîit, s-au dat dispoziții, s-au luat măsuri, iar spre ziuă tractoarele cu lamă au ieșit pe străzi înaintea autobuzelor. Convoiul curselor, de la cinci și un sfert, spre "Valea Brîndușelor", a găsit deja pîrtie, deschisă cu greu de lamele a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
jur. Pot să întreb dacă ați mai avut ceva vești despre Stella? Nu, răspunse Gabriel. Sunt foarte îngrijorată, nu ne-a scris, pur și simplu s-a evaporat. Și asta nu-i seamănă. Nu fiți îngrijorați, spuse preotul. Institutul ăsta zbârnâie întotdeauna de tot felul de zvonuri absurde. Lumea se dă în vânt după crime și dezastre. Se îndreptă spre tejghea. — La ce zvonuri se referă? îl întrebă Gabriel pe Brian. N-am auzit nimic. A, e ceva fascinant, am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de un platfus dublu, uriaș, Sile se urnește și se dislocă pe tânjeală înscriindu-se, cu o dexteritate lentă, de vâslaș, pe o traiectorie aproximativă, cu apexul și punctul de coliziune, în încheietura mâinii fantomatice, de gnom. Zbang-zdrang...! O piatră zbârnâie, sticla cu secărică clinchetește ca o caterincă voioasă și se preface-n țăndări, iar brațul cel neguros, care tocmai o etalase, se retrage și acesta, odată și cu restul corpului ciudatului intrus... Și se dizolvă în neant! Big Sile tresare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
care, împiedicându-se cădeau și erau călcați în picioare. Mulțimea este o femeie fără inimă; ridicată pe vârful picioarelor, privea cu ochi avizi la cei ce dănțuiau zdrobind sub tălpi simbolul distrus al unității lumii. Un întreg roi de roboplane zbârnâiau în aer, încărcate de pradă. Și asta nu era decât un rău benign... Dacă s-ar fi utilizat numai acest mijloc de transport, pericolul ar fi fost mai mic. Dar se foloseau și camioane, coloane întregi de camioane, care, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
zece cuțite înspre fată, străpungând fiecare cerc cu înscrisuri revoltătoare. Apoi bărbatul a fost legat la ochi. Tobele au duruit rău-prevestitor. Cuțitarul a apucat ultimele două cuțite și le-a azvârlit spre gâtul fetei. Când vârfurile lor s-au înfipt, zbârnâind, la un centimetru de pielea tinerei, străpungând cuvintele „Corupție“ și „Minciună“, lumea a icnit. Apoi a oftat ușurată. — Iată esența programului nostru! a anunțat cineva la microfon, după care a ținut un discurs de vreo cinci minute. Spectacolul roșiilor a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
dat pe spate și ochii căscați În hăul pestriț, ne Încleștăm mîinile de marginea de lemn a pichetului, să nu cădem. În sus. GÎndindu-ne fiecare la foarte multe lucruri În același timp. Din cînd În cînd, telefonul de ebonită maro zbîrnîie scremut. — Răcane, bagă o flotare să nu adormi, țipă Aursulesei din centrala telefonică, cu vocea lui de copil bătrîn. — Mai bine sună la room-service să ne trimită două beri aici sus. Referințele din umorul nostru deștept n-au ecou În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
voi fi acasă la casetele mele cu muzică, la cărțile mele, voi dormi În patul meu, În hainele mele curate. Există posibilitatea să mă văd cu foștii colegi de liceu, să stăm la palavre la o bere. Îmi simt scheletul zbîrnîind de o neliniște nucleară. Mă opresc la un magazin alimentar - ridicat În mod ironic undeva În pustiu, la mijlocul drumului spre șoseaua principală. Nu e un miraj, arată așa cum mă aștept să-l găsesc. Pentru a camufla penuria, rafturile sînt pline
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
era cîmp. După ce am coborît din tren, am mers ca liliacul, ghidîndu-mă după un instinct care În acel ceas de noapte s-ar putea să fi fost dereglat de oboseală, de frig și de deznădejde. De fapt, auzeam cum Îmi zbîrnîia ceva În mațe, ceva Între enervare și disperare, lăsînd la o parte foamea. Am fost tentat de cîteva ori să mă Întind pe jos, chiar dacă ceea ce simțeam sub picioare era un fel de ogor, În orice caz un teren neregulat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe care l-a făcut, părea să vină de pe altă lume): sinuciderea trădătorului Milea. Două știri care pocnesc, nu fac altceva decît să sporească tensiunea și absurdul. Culoarul e pustiu, realmente pustiu. Singura prezență e muzica populară. Șerpuiește pe sub uși, zbîrnîie În stîlpii și În pereții albi, se scurge din tavan. E pretutindeni, e ca un duh malefic care parcă vine din chiar structura clădirii, din fibra acestei realități, care are aspectul unui experiment psihologic condus de un doctor dement. După
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
domnul judecător! Apoi către doamna Pavel, ca să audă și celelalte femei: Mă conduci, tanti? - Ei, asta-i! răspunse doamna Pavel, găsind cererea nepoatei total deplasată față de raporturile ca și familiale cu tânărul judecător, după atâția ani de când locuia aici. Soneria zbârnâi. Judecătorul răsări în fața ușii pe care o deschise larg. - Sărut mâna! întâmpină cu vădită bucurie, mirându-se el însuși de exuberanța afișată, neștiind precis dacă era o formă exagerată a politeții, ceea ce l-ar fi liniștit, sau o sinceritate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
propozițională) este un moment în desfășurarea temporalității, durative, a regentei: „Când își veni în fire, preotul era întins în birou pe canapea.” (I.L. Caragiale) • temporalitatea regentului este un moment în desfășurarea temporalității, durative, a circumstanțialei: „Pe când discutam astfel, se aude zbârnâind soneria...” (I.L.Caragiale, II, 323) Uneori relația de dependență de la baza circumstanțialului de temporalitate se caracterizează prin inversarea poziției sintactice a termenilor implicați; circumstanța temporală este fixată de planul semantic al regentei. În desfășurarea raportului de anterioritate temporală, circumstanțiala descrie
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prosopul de plajă din jurul gâtului. Degetele își amintesc de vechile gesturi pe trupurile răniților: plagă împușcată, doar atât, deja mult sânge. Nu trebuie să-i sperii pe copii. De altfel, ei se îndepărtează, cățărându-se pe dună. Vântul face să zbârnâie ușor aripile zmeului. Nu și-au dat seama de nimic. La biroul de recepție al spitalului, mi-a luat ceva vreme să dovedesc că sunt solvabil. Funcționara îmi tot explica în amănunt ce fel de asigurare medicală trebuia să posed
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
simili-alegorice, de tip catahretic („cutia gîndului se ascunde În tufișurile creierului / hăitașii destinului o alungă”, „maxilarele cerului s-au Încleștat În aluatul luminii”, „șarpele oboselii urcă pe scările Încheieturilor”, „bucla cometelor trece peste fruntea lacului”, „arcul vinelor se Încoardă și zbîrnîie spre inimă săgeata sîngelui”, „ În gîtlejul zărilor vinul amurgului gîlgîie”, „Înșiră pe ața plînsului metaniile ochiului” etc. etc.). „FRANCISCANISM” LIRIC Poemele adunate În același an cu Brățara nopților (și tipărite cu cîteva luni mai Înainte) sub titlul Plante și animale
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
acelei epoci, plămădită din forța lui Zeus și a lui Jupiter. Din ceruri, umbra lui Tangri se întindea peste toate zările pământului, răspândind dezastrul în galopul cailor mânați de hoardele turco mongole. Ploi de săgeți, slobozite din nori de arcuri, zbârnâiau prin văzduh. Doliul cobora din ceruri, așezându-se ca o uriașă panglică neagră peste omenire. Deranjați de la ospețele copioase cu ambrozie, cruzii, aroganții și vanitoșii zei greco romani deveniseră dintr-o dată neputincioși. În pocalele din care sorbeau vinuri alese picurau
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]