56 matches
-
învăț. Dar să nu mai aud muzică ta religioasă și simfonica. - Ai dreptate. Și eu, când eram că ține, învățăm în liniște. Nu se auzea nici musca. Toți din casă mergeau în vârful picioarelor. Dar pe tine nu te deranjează zbârnâitul calculatorului? - Ba da. - Să îl închizi când înveți. Când ai de căutat ceva, îl deschizi.Pe mine, m-au iubit toți. Și mama, și tata, și bunica, și bunicul, și bunicii de la țară. Fiecare în felul lui. Bunica îmi vorbea
Liviu Florian Jianu: Femeia. Din manuscrise by http://revistaderecenzii.ro/liviu-florian-jianu-femeia-din-manuscrise/ [Corola-blog/BlogPost/339345_a_340674]
-
turnurile clădite din hârtiile pe care urma să le lege, arătau ca niște machete hidoase ale unui oraș în miniatură. Respira un aer încărcat cu particule de praf, cu un gust stătut și uscat. Deasupra lui, clădirea trăia, pulsa în zbârnâitul imprimantelor, în țăcănitul tastelor lovite cu furie și în pocnetul ușilor trântite în grabă. Deasupra lui, erau birourile în care lucrau ei, inspectorii, cei care produceau sutele și miile de hârtii care ajungeau în mâinile lui. Le admira semnăturile întortocheate
ARHIVARUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1447214869.html [Corola-blog/BlogPost/384733_a_386062]
-
vecină doi tineri frumoși care se țin de mână mereu. Ea este o fată așa de blândă și cred că Sorinel ar accepta să-i fie mămică. Zâmbea și privea cioburile de cer dintre crengile teiului...O trezi din reverie zbârnâitul soneriei: aoleu, cine-o fi? Privi pe vizor. Arau doi colindători. Tremurând de emoție, deschise ușa. - Primiți cu uratul? Murmură cu tremur în voce un „da”, abia șoptit. Copiii începură să cânte, dar ea, transfigurată, le urmărea fețele bucălate și
CAP. 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/nastase_marin_1485803370.html [Corola-blog/BlogPost/383081_a_384410]
-
și cu băutura curgând peste trupurile noastre, pentru că eram deja mult prea beți pentru a mai știi ceea ce facem, se auzi sunând ceva. În momentele acelea nici nu-mi mai dădeam seama ce poate să sune, soneria de la ușă sau zbârnâitul telefonului. Când m-am dumirit nu se mai auzea nimic. Telefonul tăcea pe măsuța lui iar soneria se poate să fi încetat dacă nimeni nu s-a dus să deschidă. Îmi amintesc scenele de urgie, o sodomizare a fiindului cum
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 by http://confluente.ro/Lumina_zadarnicita_in_intuneric_stefan_lucian_muresanu_1338625286.html [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
din când în când se lăsau acoperiți de pleoapele obosite a mișcărilor continuu. Iphonul din nou prinse viață. - La drum jupâne!. Iphonul îl mânuia cu dreapta, volanul cu stânga și piciorul pe una din pedale. Se auzi, spre bucuria mea zbârnâitul motorului, ba chiar vedeam luminile care semnalizau. Voia să dea înapoi. Bravo! Acum locul se va elibera și îl voi putea ocupa. Am loc de parcare!!! Iphonul pe care-l ținea cu dreapta, din nou se luminase și prin mica
IPHON de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 by http://confluente.ro/paul_leibovici_1487585543.html [Corola-blog/BlogPost/359779_a_361108]
-
CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Beletristica > VIAȚA LA PLUS INFINIT (16) Autor: Dan Gheorghilaș Publicat în: Ediția nr. 1869 din 12 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Zbârnâitul telefonului mobil îl trezește din amorțeală.Sună șuierat ,ca niște gloanțe care îi trec pe lângă tâmple. - Bună laureatule ! Vroiam să-ți spun că termenul a expirat . Care este răspunsul tău ? - Mă tem că nu ți-l pot da prin telefon
VIAȚA LA PLUS INFINIT (16) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1455288793.html [Corola-blog/BlogPost/369321_a_370650]
-
și ciudățenia a scos un zbârnâit specific, pe care domnul Fusulan l-a însoțit cu un gâgâit asemănător: - Laaa! Ați înțeles, mă? Asta este nota “la”! Habar nu aveam ce era aia „notă” și cu atât mai puțin pricepeam că zbârnâitul ăla și gâjâitul dumnealui însemnau nota „la”. Și, mă rog, ce legătură avea nota „la” cu „trăiască regele” ? Mai mult, în loc să cânte obișnuitele cuvinte, a început cu păsăreasca : do, re, fa, mi sol, sol, do, mi, sol, re... și așa
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1444326536.html [Corola-blog/BlogPost/381773_a_383102]
-
Treci în locul lui! Și a arătat spre Gogu. Cred că m-a îmbrâncit Gogu în locul lui de mârlan, azvârlindu-mi cărțile și tăblița. Eram năucit. Zdrobit de usturimea palmelor umflate, nu mai vedeam, nu mai auzeam. Îmi vâjâia în urechi zbârnâitul diapazonului : ă-ă-ăă ! A doua zi, Gogu a intrat în pielea de monitor și a început să-mi lucreze căpățâna cu urecheli, păruieli și pumni în cap: - Scoate cartea și învață, mârlane ! Niciodată nu-mi imaginam durerile bietului Gogu, când, în
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1444326536.html [Corola-blog/BlogPost/381773_a_383102]
-
invizibil pentru ochi, la fel cum dispare o mărgea de sticlă într-un pahar cu apă. Dimineața a pornit experimentul, vaporul a fost înconjurat de faimosul nor cenușiu, apoi energia pulsată în echipamente a fost intensificată treptat. Marinarii au auzit zbârnâitul echipamentului iar martorii au văzut, de pe chei, cum vasul dispare, împreună cu ceața cenușie. Interesant a fost că urma vasului era vizibilă în apă, ca o impresiune de pantof gigantic. Apoi și această urmă a dispărut. Vasul se volatilizase. Imediat au
Experimentul Philadelphia () [Corola-website/Science/305616_a_306945]
-
niște manevre, soldații înconjurară reședința lui Yoshiaki. — Suntem aproape de Palatul Imperial, așa că aveți grijă să nu-l deranjați pe Maiestatea Sa. Va fi suficient să cenzurăm crimele acestui shogun nerușinat, ordonă Nobunaga. Nu se auzi nici un foc de armă, nici măcar zbârnâitul unei singure corzi de arc. Era mai nefiresc decât dacă s-ar fi produs cea mai mare agitație. — Yamato, ce crezi că ar trebui să facem? Ce-mi va face Nobunaga? îl întrebă Yoshiaki pe principalul său consilier, Mibuchi Yamato
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
-au, un mugur nelăsând în urmă. În timp ce cuvintele îi rămâneau plutind în aer, câteva femei scoaseră din teci pumnalele și-și spintecară sânii sau se înjunghiară în beregată, șuvoaie de sânge îmbibându-le părul negru. Dintr-o dată, în apropiere răsună zbârnâitul unei săgeți și, curând, peste tot în jurul lor se înfigeau săgeți în pământ. Din depărtare se auzeau ecouri de împușcături. — Au venit! — Pregtiți-vă, doamne! Războinicii se ridicară toți odată. Katsuyori își privi fiul, observându-i îndârjirea. — Ești gata? Taro făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
pe jumătate. Ar fi fost prea copleșitor să fie învins în mijlocul călătoriei. Dacă murea în dimineața aceea, pur și simplu ar fi fost prea multe de regretat. Așa că mai scotea încă o săgeată și o potrivea în coarda arcului. Asculta zbârnâitul corzii iar și iar, părând să-și risipească mânia cu fiecare săgeată. În sfârșit, coarda se destrămă, iar arcul fu gata să se rupă. — Săgeți! Nu mai am săgeți! Mai aduceți-mi! Continuând să strige în urma sa, Nobunaga începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
-i reamintește că este așteptat de tovarășa Matei. Pe unde o scot cu restanțele la montaj? pufnește el furios. Măcar dacă era maistrul Cornea aici, să-l iau cu mine... Iese în grabă, dar cînd ajunge pe la jumătatea culoarului, auzind zbîrnîitul strident al telefonului, înțelege că semnalul e din afara uzinei așa că se întoarce în fugă, intră ca o vijelie, dînd un umăr cu toată puterea în tocul ușii, se repede și, bucuros, ia receptorul întins spre el de tehniciană. Alo, alo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cap mai mare). Se decupează hârtia, respectând forma dată și având grijă să se lase o margine cu 2 cm mai mare pentru a se putea răsuci și lipi după sfoara care dă forma zmeului. Coada zmeului, cea care produce zbârnâitul , se confecționează din 10-15 bucăți de hârtie colorată cu dimensiunile de 15 / 7 cm, care se leagă la distanțe egale pe o sfoară ce se va atașa de corpul zmeului. Din punctele A și B se leagă o bucată de
Abecedarul părinţilor by Elena Bărbieru, Xenofont Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/766_a_1573]
-
la sânge, care o ignoră total și stă cu spatele către grupul lor. Urc iarăși cu atenție la balconul Catedralei Mitropolitane, de acolo, de sus, am o privire generală asupra întregii curți. Ciupercile luminoase ale corturilor vânzătorilor de obiecte religioase, zbârnâitul de bondar al generatoarelor de curent electric, permanenta mișcare a pelerinilor, baletul necontenit al televiziunilor, toate se desfășoară sub ochii mei ce nu încetează să fie uimiți, ca într-o piesă de teatru. Țipete vesele de copii colorează fundalul sonor
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de miezul nopții. Pelerini cu lumânări aprinse în mâini dau ocol bisericii, oprindu-se la colțurile acesteia pentru a se ruga. Noaptea este caldă, cerul senin, nu plouă, adevărat crug al verii. Zgomotul orașului a încetat, se mai aude doar zbârnâitul constant al generatoarelor autonome de curent electric de la standurile de vânzare a obiectelor religioase. Vânzătorii au fraternizat din lipsă de clienți, beau cafea și ceai, povestesc amintiri comune, unele le provoacă râsul, se simt bine împreună, doar se cunosc de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și turnând foarte discret conținutul cănii Slurpee, după care am clătit-o. Și în timp ce mă sprijineam de poliță mâinile mele au interceptat vibrațiile silențioase ale spălătorului de vase Miele camuflat între panourile din lemn de cireș. Vibrațiile erau liniștitoare, dar zbârnâitul mașinii care împrăștia frunzele reverberând în jurul casei și în dreptul curții m-a făcut să privesc prin peretele de sticlă. Și atunci mi-am amintit de piatra de mormânt. Lungindu-mi gâtul, am inspectat precaut câmpul. Am ezitat înainte de a accepta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
superbă, o zi minunată, încă neobișnuit de caldă pentru luna noiembrie, și totul părea mai puțin amenințător în lumina asta, de parcă ceea ce văzusem noaptea trecută (și teama resimțită) aproape că nu existase. Victor zăcea pe burtă în fața mea, nederanjat de zbârnâitul mașinii de frunze, iar atunci când am deschis ușa de la bucătărie coada lui începu să bată în podea cu optimism dar se opri în aer când își dădu seama cine era, apoi coada coborî încet de tot și se încolăci între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să scrutez câmpul pustiu ațintindu-mi privirea asupra locului care se înălța ușor chiar acolo unde începea pădurea și mi-am amintit că Jayne îi spunea câmpului „plai“, făcându-l să pară mult mai inocent decât îl vedeam eu acum. Zbârnâitul mașinii de frunze continua să se apropie și m-am îndreptat spre grădinar - un tânăr alb cu care nu schimbasem nici un cuvânt până acum. A oprit mașina și a venit în întâmpinarea mea, ferindu-și privirea de strălucirea aspră a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
câmpul și șoselele, orașul nu mai vorbesc. Multe căruțe și vitele erau rechiziționate pentru război. Pâine să cumperi stăteai zeci de ore la coadă, apoi s-au introdus cartelele. Deci o viață total zbuciumată. Așa, stresat, în stridența alarmelor și zbârnâitul avioanelor și bubuitul exploziilor, de tremura pământul, a crescut fiul meu, și atâția alții, afectându-ne sănătatea. La țară, bineînțeles, nu era mai bine, că și acolo cădeau bombele și zburau avioanele. Un caz foarte dureros este al nașilor mei
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
părere, aerul ieșea din plămâni șuierând. Jegosul adormise iar cu mâinile pe lampă. Cantoniereasa își luă impermeabilul, apoi plecă încet cu pași calculați parcă. Se liniștise acum, o liniște înaltă ce nu izbutea s-o tulbure nici zgomotul ploii, nici zbârnâitul firelor de telefon ce treceau pe deasupra cantonului, nici apele care se rostogoleau în depărtare. Merse până la marginea apei ce se întindea tăcută venind de undeva, către undeva, de parcă ar fi vrut să împingă noaptea și începu să strige: „Întoarce
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
soldații Înconjurară reședința lui Yoshiaki. — Suntem aproape de Palatul Imperial, așa că aveți grijă să nu-l deranjați pe Maiestatea Sa. Va fi suficient Încât să punem punct crimelor acestui shogun nerușinat, ordonă Nobunaga. Nu se auzi nici un foc de armă, nici măcar zbârnâitul unei singure corzi de arc. Era mai nefiresc decât dacă s-ar fi produs cea mai mare agitație. — Yamato, ce crezi că ar trebui să facem? Ce-mi va face Nobunaga? Îl Întrebă Yoshiaki pe principalul său consilier, Mibuchi Yamato
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Căzut-au, un mugur nelăsând În urmă. În timp ce cuvintele rămâneau plutind În aer, câteva femei scoaseră din teci pumnalele și-și spintecară sânii sau se Înjunghiară În beregată, șuvoaie de sânge Îmbibându-le părul negru. Dintr-o dată, În apropiere, răsună zbârnâitul unei săgeți și, curând, peste tot În jurul lor, se Înfigeau săgeți În pământ. Din depărtare, se auzeau ecouri de Împușcături. — Au venit! — Pregătiți-vă, stăpâne! Războinicii se ridicară toți odată. Katsuyori Își privi fiul, observându-i Îndârjirea. — Ești gata? Taro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nici măcar pe jumătate. Ar fi fost prea copleșitor să fie Învins În mijlocul călătoriei. Dacă murea În dimineața aceea, pur și simplu ar fi fost prea multe regrete. Așa că mai scotea Încă o săgeată și o potrivea În coarda arcului. Asculta zbârnâitul corzii iar și iar, părând să-și risipească mânia cu fiecare săgeată. În sfârșit, coarda se destrămă, iar arcul fu gata să se rupă. — Săgeți! Nu mai am săgeți! Mai aduceți-mi! Continuând să strige În urma sa, Nobunaga Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
tunelurilor de metrou din St. Petersburg împotriva eventualelor inundații marine dar ele ajung totuși până la mine și noaptea și ziua sufletele care trec prin zid ca să-mi spună pe unde tabula rasa o muscă imensă trece pe deasupra capului meu cu zbârnâitul ei subliniind singurătatea rămâne liniștea altor tărâmuri cum șterge ea zgomotul infernal al orașului din ziua de luni cum șterge ea trecând fulgerător zeci de ani și cum învie ea toți morții care m-au lăsat în urmă alegerea lui
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]