70 matches
-
îndoială, se cere multă strădanie, perseverență. Are toate darurile să o realizeze, căci sinceritatea mesajului îl slujește din plin. Am încredere în talentului celui care a știut - și știe - să se autodepășească. Mircea Horia Simionescu *** Iubite Cezar Ivănescu, Nu știu ce fatalitate zbanghie face ca scriitorii români, mai mult sau mai puțin bucureșteni, respirând toți același aer, să trăiască departe unii de alții, să se citească și să-și comunice, fără să se vadă, singurătățile lor tulburate. Atunci când se văd, într-un autobuz
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
înghit în canioane. prin lume umblă oamenii năuci. deșertăciuni se vînd la prăvălie. nebunii lumii - monștrii mameluci, își fac redute din democrație. am dreptul - liber, versul să mi-l scriu, și nu strig vreo lozincă desuietă; în secolul acesta - prea zbanghiu, hai să rămînem - lume - pe planetă ! (7 ianuarie - 2015, la Montreal) Desigur, condamn barbaria petrecută și dezbătută, în fel și chip, pe miile de posturi tv. Suntem cu toții tulburați, alertați, îngrijorați, înspăimântați, revoltați ... Se fac tot felul de afirmații, predicții
TABLETA DE WEEKEND (97): METEORITUL de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/sergiu_gabureac_1420963292.html [Corola-blog/BlogPost/372821_a_374150]
-
modă, precum bine zis-a vodă! da' și noi ne-om alungi, cu ieuro pilangii, că leuțul e falit, ca romînul mucalit! Și tu, fă, lovi-te-ar boala, dar-ar în tine scofala, că ești mare, da' ești, ha, zbanghie și cea-cea-cea! De data asta dom' colonel întrecuse măsura și madam Jorjet s-a ridicat să-l ia de gît și să-l tîrnuiască pe la grajd, că acolo era bălegarul mai puturos și mai proaspăt, da' pe alee, de după casă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_70_73_ioan_lila_1341240385.html [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
inimi mici ca de licurici... Începutul anului li s-a părut drăguț, În orice cuvânt găseau ceva finuț, Tot ce era pentru suflet trebuincios, Încântări despre totul le era duios. Numai directorul cam mare zurbagiu, Nu pre zâmbea de la orice zbanghiu, Ci avea cuvinte tăioase pentru toți, Să-l contrazici cumva.. nici că poți. Nimeni nu putea să-i iasă din cuvânt, Cu atât mai mult un boboc mărunt, Ce învăța și el la ‘școală superioară, Înghițind se bucura ca de-
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1413974865.html [Corola-blog/BlogPost/341132_a_342461]
-
două săgeți : - Hai noroc Ghiță! Ce făcuși mă beleaua dracu’? Unde o trimiseși pe Mița? Te pomenești că îi făcuși vânt înspre grajdul vacii, când mă văzuși pe mine. Ți-e frică că îi sucesc mințile? Ai? - Ce zici mă zbanghiule? Nu-ți mai bagi mințile în cap deloc? Ce ai tu cu Mița mea, mă? - Păi, n-am nimic cu Mița! Cu tine am eu, ce am. Crezi că nu am observat, că de câte ori mă vezi, te uiți chiorâș ca
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1490314001.html [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
intervine cu tact, zâmbind fiecăreia. - V-a plăcut dulceața ? - Să-ți lingi deștele, da' ea n-o prețuie ! - Am lăsat în farfurie, de politeț ! - Nu vă mai înțăpați, c-a apus soarele și nu se mai vede vârful țepii. Vecina zbanghie nu lasă loc de pace : -Întunericu ascunde urâta ... - Strigi orzu-ntreg pă gâște șchioape ! - Vezi că-ți intră păru-n ochi și nu mai vezi pologu ... - Așa se poartă și-m văz de lucru ! - Ce studii ai tu, de te-ai
CÂRCOTAŞE CU SEX-APPEL !, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Carcotase_cu_sex_appel_de_ioan_mutiu.html [Corola-blog/BlogPost/355616_a_356945]
-
oameni buni la cine ajunge frumusețea asta de fată? La Balaban burdihănosul! Păi pe Balaban nici eu nu l-aș lua, măi fato, ce să-l iau, nu l-aș primi nici în tindă, darămite în pat! E un urât zbanghiu și umflat de gras, iar copiii sunt niște destrăbălați care or să-ți mănânce zilele. Fug fetele și nevestele de el și te-a găsit pe tine, un boboc de floare și cu școală! Cum spuneai că te cheamă? -Anișoara
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 by http://confluente.ro/steluta_craciun_1466064315.html [Corola-blog/BlogPost/373311_a_374640]
-
Ardeal, Guvern murdar de propria-ți trădare!” (după 1989) * Suntem aroganți... (împotriva trădătorilor, care s-au opus unirii noastre, în 1989) „Suntem și , Îi încurcăm pe guvernanți, Vrem mâncare la copii Și ne place să fim vii: Mama noastră de zbanghii! (...) Iar, dacă nemții s-au unit, Sfidându-și ultimul infarct, De ce aceiași păpușari Pe noi, românii, ne despart? (...) E totul numai interes! Și tot așa va fi mereu: O lume fără sens moral, Ce l-a ucis pe Dumneze!” * Târziu
POETUL ADRIAN PĂUNESCU de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Elogiu_unui_mare_roman_poetul_adrian_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1352234716.html [Corola-blog/BlogPost/351283_a_352612]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > DOCTORUL CEAPĂ Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 818 din 28 martie 2013 Toate Articolele Autorului DOCTORUL CEAPĂ Un boier avea un fiu Leneș, hoinar și zbanghiu... Căci nu-mi era dimineață, Să se scoale fără greață. Taică-său făcea tot glume, Că simțea chinul din lume. - Domnul doctor s-a sculat?!... C-am auzit bietul pat, Te striga, să nu răcească; Nu cumva să o pățească
DOCTORUL CEAPĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 by http://confluente.ro/Doctorul_ceapa_marin_voican_ghioroiu_1364475950.html [Corola-blog/BlogPost/345459_a_346788]
-
ea, săraca, niște versuri bine simțite. Până scrie el ceva proaspăt, i-am adaptat eu o poezie mai veche: Mi se-nlăcrimează rece spada Pe Nikita dân Romană când o văd, Ii iubesc ca un nebun degringolada Și al neuronilor zbanghiu prăpăd. Uneori ea spune și cuvinte Cum ar fi “te bat, să moară mama”, Dar îmbrățișarea mea fierbinte Ar putea să-i dilueze drama. Îmi păstrez în drob de gheață spadă Nici n-aștept să se mai facă zi, Și
Adrian Păunescu – versuri pentru Nikita dân Romană by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20672_a_21997]
-
ei însăși moartea, ci cum s-o dea altora, în orice caz să-i ajute cât se poate de eficient să și-o ia singuri. O așezară lângă mine și i se turnă țuică. Pipernicitul se pierdu pe undeva printre zbanghii. Pusei mâna pe sticlă, îmi turnai și mie și ciocnii cu ea. Îmi aruncă o privire. Avea ochi somnolenți, gura cărnoasă, dar cu frumoase buze arcuite în jos, să exprime un dispreț provocator... obrazul tras, pupilele liniștite, dar atât de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă prefac că toate acestea sânt atât de firești încît mi-au lăsat o excelentă impresie, rămânând în sinea mea la hotărârea de a nu-i mai vedea pe nici unul niciodată. " În orice caz, își desveli atunci dinții unul din zbanghii, Petea era s-o încaseze, noroc că nu s-a gândit să ridice mâna... Profesorul nu pare să fie filozof, deși predă filozofia! o spun în sensul bun! Hai noroc, dom' profesor! ridică el paharul. Sper că nu mi-o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a mai rămas? căută apoi el parcă în jur, și iar se râse. A! Artimon! Artimon, fratele nostru cel mai mic, zise el, e brigadier silvic prin pădurile astea, ceilalți, adăugă cu un gest neglijent de mare șef, spre doi zbanghii mai tineri ca el și care îi stăteau în față, sânt ajutoarele mele de la fermă, ingineri și ei, ăsta e zootehnist, îl arătă el cu degetul pe unul, ăstălalt e de câmp... Iar doamna e soția lui Petea, sfârși el
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
angajat un șef, să nu mai lucrați așa alandala, voi faceți treaba și el vă supraveghează să nu ardeți gazul, cum mi s-a mai raportat..." " Cine v-a mai raportat, dom'șef?"', protestă cu tristețe și cu reproș un zbanghiu de țigan, al cărui glas era, ai fi zis, topit de desamăgire față de aceste învinuiri nedrepte. Da' alaltăieri unde-ai fost de-ai lipsit?", zise "tinerelul"' rece și indiferent. "Păi cum, dom'șef, nu v-am raportat că mi s-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și agresiv. "Vino, Toadere, să bem un pahar de vin", zise însă bunicul protector. "Nu vin, că mă înțeapă albinele", zise acela venind. Păi dacă umbli la ele, să le furi fagurii!?" Era, pesemne, ori o glumă, ori adevărat, fiindcă zbanghiul ăsta nu răspunse nimic, se așeză și el jos, ca și când n-ar fi auzit, și puse mâna pe sticlă. "Hai noroc", spuse el deodată cu o intensă tandrețe bărbătească, și numaidecât îl ascultarăm și puserăm toți mâna pe pahare și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dragă, te-ai dus cu mâna goală să bei vinul oamenilor... Tânăra nevastă se apropie cu două sticle în mână și parcă tot grupul nostru se lumină de prezența ei... Era blondă, plină de viață și de față cu noi zbanghiul o luă în brațe, o trase lângă el și îi lipi capul de obrazul lui atât de strâns și rămase astfel recules atât de multă vreme și nemișcat, încît bunicul continuă conversația arătîndu-l cu capul... "Nu e rece, dar e
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tânăr, să vezi ce te-ar mai pune pe jăratic..." "De ce? Ași lua alta!" "Și alta ți-ar face la fel!" "Ba mie îmi place bunicul, zise blonda nevastă, care se vede că nu se pierduse cu firea sub îmbrățișarea zbanghiului. Când un bărbat moare după tine, înseamnă că o să moară și după alta. Așa, nu moare după mine, dar știu că nici alta n-o să-i sucească capul." "Și dacă?!" zise doamna Chiriță. "Ăla nu e bărbat, zise atunci blonda
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a unei luni pline, care curând umplu grădinile cu razele ei albe și reci. "Fecioara" însă potoli curând apetitul nostru pentru beție, ne chiorârăm la ea și uitarăm un timp de pahare. "Cum dracu să ajungă cineva până acolo? zise zbanghiul furios, care, deși era doar mecanic auto, se culturalizase și el în acei ani (nu scăpase!) și avea noțiunea distanțelor astronomice, dar nu și pe aceea a expansiunii noastre tehnice. Că, cică, americanii lucrează la chestia asta! O tîmpenie! Păi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o voce ascuțită, imitând ceva, o chelneriță sau o bucătăreasă, nu se mai servește nimic, s-a închis tot, și bucătăria și bufetul." Dar mai era vin, păstrarăm câteva pahare și revenirăm. Doamna Chiriță nu se lăsă dusă nici după ce zbanghiul și soția lui plecară și ei, dând bună seara foarte ceremonioși. "Însoară-te, domnule Petrini, reveni arămia, care acum, sub lumina lunii, arăta în mod curios mai bătrână decât la lumina zilei. Ce aștepți? Vremea trece! și nu se mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pur și simplu, să-mi limpezesc ideile, ca un mare scriitor imaginar. Am cotit la stânga pe Berggasse și m-am lăsat dus de pantă, pe lângă Muzeul Sigmund Freud, până pe Liechtensteinstrasse. Mai locuisem acolo, la numărul 126, în apartamentul unui doctor zbanghiu, care își instalase baia în bucătărie, salteaua direct pe parchet și-un televizor cu-o sârmă în loc de-antenă. Pe ușă scria Weidle, dar puteai să pui orice, Bombolini sau Vasilescu. Bineînțeles că doctorul nu locuia acolo, doar închiria pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cum se cuvine, putea să înceapă să funcționeze, în spatele barierei lui lustruite, abordat prin două uși de birou, unde el era unul din Marii Șefi ai vieții, un director cu față palidă, foarte conștient de sine și chiar de șiretenia zbanghie, încăpățânată, ce uneori îi știrbea din demnitate și din imaginea de efigie mândră și chipeșă pe care o avea. Trebuia să țină pasul cu taică-său, ale cărui idei de afaceri erau poate mai puțin imaginative, dar mai vaste, bazate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
intru înăuntru; mă simțeam incitat de apariția acestui om faimos, și cred că aerul acela incitant pe care îl avea era impresia pe care o făcea tuturor - indiferent de mașina aceea veche în care mergea sau de trena lui cam zbanghie - că naviga printre aștrii imenși, de cea mai înaltă importanță, că era în stare să rostească cele mai însemnate cuvinte omenești și termeni universali. Când ești ca și nevoit să te mulțumești cu un alt soi de navigație decât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
indexul mâinii drepte, către coșul de nuiele, de care Vierme se și debarasează iute, apostolește, părăsindu-l în mijlocul trotuarului. Dă-l mai sub bec, Frate! cere Poetul. Uauu...! Aoleu..., auu..., mama mea, da' slut mai e, micuțul! Urât! Urât rău! Zbanghiu! Urât ca naiba! Printre exclamațiile întretăiate, vietatea năpăstuită din coș li se relevă, privitorilor, a fi un fel de fetus smochinit și zbârcit, păros, anemic și hidos, ca un gargui; gușat, ceacâr, cu ochii de lemur, rotunzi și dușmănoși: unul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ridicat ancora de la nea Petrică și ne-am strămutat acasă la Boss. Am vizitat-o și pe proprietăreasa lui, pe tanti Rodica, care avea și ea o treabă cu noi..., fără tangență cu fondul. Aici, am avut eu o contră zbanghie, cu niște motani negri, agresivi și miștocari. Motani? Ce motani visezi?! se holbează la el Mânecuță. Nu importă! Apoi, ne-am trezit peste noi, cu Nae Contrabandă și cu Cocuța, amica lu' Vierme. Ăștia doi, nou-veniții, cum de s-au
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
chiar și fizic!). Ca să nu pomenesc de faptul că de familia noastră Îl leagă nu puține lucruri. De pildă, străbunicii mei - oameni cu o oarecare stare - i-au fost nași părinților lui, tușa Tinca și moș Florea, poreclit Cucu (pasăre zbanghie, nestatornică și pusă numai pe iubiri vinovate). Eu pe moș Florea Cucu nu l-am prins În viață, dar poveștile despre veselia lui sunt vii Încă, iar de pe urma sămânței pe care el a răspândit-o nu numai pe ogorul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]