67 matches
-
Duțu mi-a fost coleg de clasă și de internat la Liceul "Dr. Ioan Meșota", Brașov, prin 1940-43. Îl țin bine minte fiindcă ne certam și ne contraziceam tot timpul. Tudorel, cum îi spuneam între noi, era un băiat slab, zbanghiu, cu ochelari groși, deștept și colțos. Făcând dreptul, devenise comisar de Poliție la Buzău, orașul natal, în ultimii ani ai vechiului regim, înainte de schimbare. În această calitate de comisar (juridic), fusese acuzat într-o zi de "subminarea puterii muncitorești" în
Nasturele respectiv by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13870_a_15195]
-
nu prea tânără, înaltă și uscățivă, însă robace și supusă." Nu contează frumusețea, care e ca floarea din poiene, cum suflă vântul, se duce. Frumoasă, dar neîndemânatecă. Ce să te faci cu ea?... Feciorului mijlociu îi găsește una mai bătrâioară, zbanghie, ce-i drept, însă "foc de harnică." Același criteriu: neveste de corvoadă... Acu’, să-l însoare și pe ăl mic... Baba îi găsise una, dinainte. Dar, te pui cu tânăra generație?... Mezinul, băiat îndrăzneț, ia pe seama lui însurătoarea și într-
Romanul celor trei nurori - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13930_a_15255]
-
eu am /doar două/ W.C.- uri. Un autor cu ilustrul nume Popescu ne atrage atenția. Dar sînt Popești și Popești. Acesta creează în stare de ebrietate, dar măcar recunoaște bărbătește! / iar m-am îmbătat prieteni,/ chipul zilei l-am făcut zbanghiu,/ supărat că m-am născut pe lume/ fie prea devreme, fie prea târziu!/ de aceea, nu voi plânge anume/ ce-am iubit și ce-am cântat mai ieri,/ recunosc că nu-s mai breaz că viața/ mama ei de viața
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
vitalitatea debordanta a cîntării maghiare în care răsună o jale greu de lămurit. Cerul să fi căzut deasupra noastră în acel moment paroxistic, si nu m-aș fi mirat... Nimeni nu mă lua în seamă. Doar față birtașului, o fetișcana zbanghie legată la cap s-a apropiat de mine zicînd teasekporoncion, cu aproximație, si, văzînd că nu scot o vorbă, din cauza uraganului din birt maturînd totul în cale, se retrăsese într-o încăpere de alături. Am stat ce-am stat, cutremurat
Prietenii unguri si transhumanta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17541_a_18866]
-
ea, săraca, niște versuri bine simțite. Până scrie el ceva proaspăt, i-am adaptat eu o poezie mai veche: Mi se-nlăcrimează rece spada Pe Nikita dân Romană când o văd, Ii iubesc ca un nebun degringolada Și al neuronilor zbanghiu prăpăd. Uneori ea spune și cuvinte Cum ar fi “te bat, să moară mama”, Dar îmbrățișarea mea fierbinte Ar putea să-i dilueze drama. Îmi păstrez în drob de gheață spadă Nici n-aștept să se mai facă zi, Și
Adrian Păunescu – versuri pentru Nikita dân Romană by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20672_a_21997]
-
că Lisandru, bărbatul meu, își iubește fiul ca pe ochii din cap. Spune mereu că toată bogăția lui este Vișinel. Când e vorba ca băiatului să i se facă o bangi, adică, cum să vă spui, o nedreptate, devine cam zbanghiu și scoate repede șișul. Ina nu înțelesese cuvântul zbanghiu, dar când pronunță și cuvântul șiș, se dumiri că tatăl prezumtiv al lui Vișinel era un om primejdios. Lupta cu țiganii se asemăna cu un foc pe care se puneau noi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ochii din cap. Spune mereu că toată bogăția lui este Vișinel. Când e vorba ca băiatului să i se facă o bangi, adică, cum să vă spui, o nedreptate, devine cam zbanghiu și scoate repede șișul. Ina nu înțelesese cuvântul zbanghiu, dar când pronunță și cuvântul șiș, se dumiri că tatăl prezumtiv al lui Vișinel era un om primejdios. Lupta cu țiganii se asemăna cu un foc pe care se puneau noi vreascuri pentru ca flăcările să-i dogorească pe toți cei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
te apuca trepădu’. Înalt cât îi stâlpul, cu niște mâini cât cazmaua, iar când călca se zguduia pământul sub el... Nu era însurat. Care-i muierea să se ducă după un asemenea om? Până la urmă, s-a găsit una cam zbanghie, care trăia cu el așa... Ei! Și potopul ista de om era muncitor peste poate, dar nu lucra la nimeni din sat. Se ducea - el știe pe unde - și muncea cu ziua...După vreo două săptămâni se întorcea. Cum ajungea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a adresat Hliboceanu lui Mitruță și crâșmarului. Când i-a văzut tremurând în fața lui, Hliboceanu li s-a adresat, cu glas scăzut și tremurat de mânie : Ia stați voi colea, să ne tălmăcim! Uite ce am găsit în chimirul aistuia zbanghiu, care cred că îi șeful. Ia să vedem ce ai găsit? - a întrebat Hliboceanu, luând fâșicul de parale întinse de Cotman. Le-a cercetat cu mare băgare de seamă și apoi a vorbit: Cele mai multe din hârtii au acel a mic
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
barză spirituală care, în lipsă de altceva, se pusese pe clocit șoimi cu cravate. Partea proastă era că ouăle alea ori nu fuseseră încălzite destul, ori erau prea diferite între ele, pentru că unii puișori erau cumplit de neascultători și de zbanghii. Era de ajuns un minut de neatenție ca șoimii patriei să devină niște draci goi, jigodii nespălate, niște javre mâncătoare de suflet. Iar dintre toate locurile și cotloanele grădiniței, nisiparul părea a fi existat anume ca să șteargă orice urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se prăbuși pe trotuarul acoperit cu un rafinat studiu cromatic din frunze uscate de castan și arțar, sub privirile curioase ale unei mulțimi pestrițe, ea Însăși vegheată de la Înălțimea unui lampadar ruginit de un pitic din tablă colorată cu privirea zbanghie, având În loc de tradiționala barbă albă, un vălătuc din vată de zahăr străpuns de o limbă lubrică. Când s-a trezit, doamna Koblicska Îi tampona fruntea năpădită de transpirație cu o bucată moale de tifon, zâmbindu-i Încurajator. Schiță și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și enigmatică.“ Dacă era un spirit justițiar, Dionisie Duma ar fi trebuit să scrie și el un text ininteligibil despre autoarea cărții. Ceva de genul: Ana Rox Gabri-Gabri et Hélas de Bran nu știi (trei sau patru elegii, pentru cititori zbanghii). Cine este autorul ? „Un arheolog al sufletului... el face parte din Spița Marilor Inițiați... un exorcist care dă glas dezacordului său față de un anume univers... spirit de mare finețe intelectuală...“ Despre cine este vorba, oare, în aceste rânduri? Despre Shakespeare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se face un portret, - desen ori ulei -, el se arată mirat de nepotrivire, nu e ca poza foto, din buletin - și spune chiar "nu sunt eu, domnule, l-ai făcut pe altul ce, ăsta-s eu, am eu ochii ăștia, zbanghii, nasul așa", - și se declara nemulțumit de portret... Adevărul este că are dreptate. Nu este el. E cum îl vede artistul. Cum l-a văzut el, chiar în clipa aceea... Nici el, subiectul, nu știa cum arăta în acel moment
Portrete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7387_a_8712]
-
să vezi și să auzi vreo patru-cinci inși cântând cu zbierete, cu răgete de om înjunghiat,... te cuprinde groaza... Țin minte că intrasem să mănânc. Era un fel de birt. La intrare nu mă primise nimeni. Ci doar o fetiță zbanghie, cu ochelari, stând la tejghea, fata a mică a patronului, probabil, care lipsea. Intrasem și clopoțelul de deasupra ușii se auzise sunând grăbit. Clienții ceilalți începuseră să cânte, mai întâi încet, pe urmă, treptat, mai tare până ce totul se transformă
Nu cu orice preț... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6888_a_8213]
-
mai întâi încet, pe urmă, treptat, mai tare până ce totul se transformă într-un soi de viscol vocal. Nu era numai jale. Era mai mult decât jale. O tristețe, cu niște urlete lugubre, crescând, din ce în ce mai amenințătoare și, - am observat - fetița zbanghie, pe post de patroană, asculta cântecul acela nemișcată, cu o atenție nepotrivită vârstei sale. Și când am ieșit, asurzit, m-am uitat la clopoțelul de deasupra ușii. Care trebuia să sune, - acela era rolul său, să sune - dar care înțepenise
Nu cu orice preț... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6888_a_8213]
-
Care de la trosnetul buștenilor, bravada lui Rakozi,* De la flaconașe în sufragerie, de la sticlă și musafiri După ce va galopa pe clapele pianului, va sări - De la rozete, de la roze, de la arșice și sâmburi, Pentru ca, slăbindu-și coafura, și buton de ceai - fudul, Zbanghiu, - prinzându-l la cingătoarea înflorată, Valsând întru glorie, să glumească, mușcând șalul Ca pe un supliciu, înfierbântată, cu suflarea tăiată. Pentru ca, mototolind cu mâna coaja, reci felii De portocală să le înghită, spre a se grăbi În lustrul cu care
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
Acest statut era confirmat indirect și de diversitatea extremă a răspunsurilor la cerința de a i se indica sensul. Tinerii au explicat că ușchit înseamnă: "fugit", "plecat în grabă", "plecat pe furiș", "gonit" ("alungat"), "furat", "nebun" ("nebunatic", "trăsnit", "țăcănit", "țicnit", "zbanghiu", "zăpăcit", "zmucit", "aiurit" etc.), "șmecher", "drăguț", "urât", "slab, urâțel", "interesant", "ciudat" ("un pic ciudat", "neobișnuit"), "gătit, înțolit", "amărât". Multitudinea de interpretări, derutantă și descurajantă la prima vedere, conținând chiar evaluative de sens contrar ("drăguț" și "urât"), corespunde unei polisemii reale
Ușchit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7296_a_8621]
-
undeva între tristețe și ridicol. De la activiștii de partid și pînă la conștiințele trezite proaspăt la o viață culturală aerobă, s-a născut un adevărat cor de extatici în imnele căruia Brâncuși apare simultan ca satir stihinic și ca înger zbanghiu, ca țăran sadea și ca inițiat în tainele piramidelor. Dacă un volum despre Brâncuși n-a fost vreo compilație insipidă pe care n-a citit-o nici măcar autorul în timpul redactării, atunci a fost, negreșit, vreun eseu despre zbor, despre aspirație
Brâncușologia împotriva lui Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7507_a_8832]
-
alăture grupului de homălăi ce se duceau la Montreal și mama nu putea să-i curme, sub nici un chip, hotărârea. Era în 1927. Cu inima îndoită de tristețea florilor ce pier atunci când le prinde pârdalnica brumă, am săltat, totuși, alături de zbanghii uliței mele și ne-am oprit în fața porților de alamă ale Pipicușei. Era tartorele și împărăteasa întregii Rudne căci toate lighioanele și ceata lui piticot ce se afla în fața chiliei sale fuseserăm aduși pe lume cu ajutorul moașei și noi, copii
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
vrednic de laudă. — Și-apoi - sări și Barzovie-Vodă - oameni balcâzi, dar vajnici, au fost și-n vechime. Cicero, de-o pildă, avea un nas nu tocmai plăcut, Caesar, când se mânia, băga groaza-n oameni, iar Pitagora era nițel cam zbanghiu, ceea ce nu l-a împiedicat să ducă cele mai drepte perpendiculare din câte s-au văzut într-un triunghi dat. — Acestea fiind zise - grăi Radu Stoenescu-Balcâzu - faceți-mi bucuria de a pofti colea în cerdac un răgaz de vreme, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
îndoială, se cere multă strădanie, perseverență. Are toate darurile să o realizeze, căci sinceritatea mesajului îl slujește din plin. Am încredere în talentului celui care a știut - și știe - să se autodepășească. Mircea Horia Simionescu *** Iubite Cezar Ivănescu, Nu știu ce fatalitate zbanghie face ca scriitorii români, mai mult sau mai puțin bucureșteni, respirând toți același aer, să trăiască departe unii de alții, să se citească și să-și comunice, fără să se vadă, singurătățile lor tulburate. Atunci când se văd, într-un autobuz
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
Ardeal, Guvern murdar de propria-ți trădare!” (după 1989) * Suntem aroganți... (împotriva trădătorilor, care s-au opus unirii noastre, în 1989) „Suntem și , Îi încurcăm pe guvernanți, Vrem mâncare la copii Și ne place să fim vii: Mama noastră de zbanghii! (...) Iar, dacă nemții s-au unit, Sfidându-și ultimul infarct, De ce aceiași păpușari Pe noi, românii, ne despart? (...) E totul numai interes! Și tot așa va fi mereu: O lume fără sens moral, Ce l-a ucis pe Dumneze!” * Târziu
POETUL ADRIAN PĂUNESCU de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351283_a_352612]
-
modă, precum bine zis-a vodă! da' și noi ne-om alungi, cu ieuro pilangii, că leuțul e falit, ca romînul mucalit! Și tu, fă, lovi-te-ar boala, dar-ar în tine scofala, că ești mare, da' ești, ha, zbanghie și cea-cea-cea! De data asta dom' colonel întrecuse măsura și madam Jorjet s-a ridicat să-l ia de gît și să-l tîrnuiască pe la grajd, că acolo era bălegarul mai puturos și mai proaspăt, da' pe alee, de după casă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
intervine cu tact, zâmbind fiecăreia. - V-a plăcut dulceața ? - Să-ți lingi deștele, da' ea n-o prețuie ! - Am lăsat în farfurie, de politeț ! - Nu vă mai înțăpați, c-a apus soarele și nu se mai vede vârful țepii. Vecina zbanghie nu lasă loc de pace : -Întunericu ascunde urâta ... - Strigi orzu-ntreg pă gâște șchioape ! - Vezi că-ți intră păru-n ochi și nu mai vezi pologu ... - Așa se poartă și-m văz de lucru ! - Ce studii ai tu, de te-ai
CÂRCOTAŞE CU SEX-APPEL !, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355616_a_356945]
-
inimi mici ca de licurici... Începutul anului li s-a părut drăguț, În orice cuvânt găseau ceva finuț, Tot ce era pentru suflet trebuincios, Încântări despre totul le era duios. Numai directorul cam mare zurbagiu, Nu pre zâmbea de la orice zbanghiu, Ci avea cuvinte tăioase pentru toți, Să-l contrazici cumva.. nici că poți. Nimeni nu putea să-i iasă din cuvânt, Cu atât mai mult un boboc mărunt, Ce învăța și el la ‘școală superioară, Înghițind se bucura ca de-
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341132_a_342461]