47 matches
-
aripa udă extazul nenăscut,Își slobozește vrerea și-un reținut oftatChemând o primăvară cu pasul de-nceput.Te chem fără cuvinte la margine de dorSă-nmugurim în doi după o iarnă lungă,Visez încă-n cocon că-s fluture în zborși în tăcere ascult ca visul să nu plângă.Caut doar verde crud până se face searăUrmând lumina nouă ce vine de la muguri, Dar umbra fără nume, suflare-mi înconjoarăși clipa-temnicer mă sparge-n triste cioburi.Iată cum timpul hoț mă
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
-i pregătea pui la cuptorși-l chema dulce-n Mi minor:-La masă, scumpe puișor! El rar bătea câte-un covorși-o striga scurt, în... La major:- Vino de-l ia, fă, Mimișor! Dar timpul, un neiertător,Ani treizeci îi duse-n zborși de la primul mărțișorSe stinse-ncet al lor amor.Rubesciană, binișor, Uitând ce-nseamnă „un coafor”,... VIII. ÎN ZIDUL MEU DE ANĂ..., de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016. Când a venit, așa, ca un însemn
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/elena_glodean/canal [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
și ortacilor. Venise vremea examenelor pentru învățători. Ca de obicei, Girovrievici Ptița era cu onor numit dascăl al comisiei de organizare a examenelor. În această calitate, el amâna totul până în ultima zi. Când ultima zi de dinaintea examenelor sosi, el se zborși la subordonați: cum, nici numirile comisiei de examinare nu sunt semnate ? Aceștia, schimbând între ei priviri pline de seninatate, au deschis un semiton de gură, și i-au șoptit, strict confidențial: “Era de datoria domniei voastre, generalissime, să le semnați
NIMENI NU ŞTIE NIMIC ÎN MINISTER de JIANU LIVIU în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Nimeni_nu_stie_nimic_in_minister.html [Corola-blog/BlogPost/361844_a_363173]
-
vrut s-o ascult.Scria atunci că sunt mai bineși că grădina a dat spor,Scria cu litere stâlciteSă merg să-i văd, căci le e dor.Dar viața lor s-a dus departe,S-au rătăcit pe-al vremii zborși cine să-mi mai scrie astăziSă merg să-i văd, căci le e dor?... VIII. UN CAPĂT DE IUBIRE, de Mihai Vâlvă , publicat în Ediția nr. 1700 din 27 august 2015. Un capăt de Iubire, Mihai Vâlvă La vremi când
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/mihai_v%C3%A2lv%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/344078_a_345407]
-
Dar plânge marea și cu lacrimi de bucurie Când soarele -și trimite mângâierea aurie, Atunci apa se leagănă, în valuri argintate Și cheamă pescărușii să-i cânte târziu în noapte ... Citește mai mult Lacrimile mării...Nemărginirea mării cuprinde clipele, în zborși lacrimile care curg, fac parte din decor,Sunt lacrimile mării împrăștiate pe uscatCând marea plânge timpul care fără veste a plecat.... Și plânge marea când lovește tare geamandura,Lacrimile, adună toată furia și uraCă nu e lăsată, pământul să-l
MARIANA CIUREZU by http://confluente.ro/articole/mariana_ciurezu/canal [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
Ce plângi, măi Șolcane? - Plâng pentru că m-a bătut taica popa, la biserică. - De ce te-a bătut, mă? - M-a bătut că n-am știut să zic „Tatăl nostru”. Vodă care era din firea lui tare de credință, s-a zborșit când a auzit că sluga lui din casă nu știe nici „Tatăl nostru”. - Cum, măi țigane, nu știi „Tatăl nostru”? Se poate slugă domnească să nu știe măcar atâta? - Ba-l știu, Măria-Ta, dar popa m-a bătut degeaba. - Ia zi
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]
-
cu capul pe mână, privindu-le cu mare plăcere! Păstorul fiind obosit, după câtva timp începu a dormita și din când în când a-și scăpăta capul. Un berbece care trecea pe acolo, crezând că este ațâțat la luptă, se zborși și se trase înapoi câțiva pași spre a-și da avântul trebuincios, apoi se repezi asupra stăpânului său și-l lovi cu coarnele drept în cap, din toate puterile. Păstorul, deșteptîndu-se înspăimîntat dintr-un somn atât de plăcut, se aprinse
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ea cu niște anafură și aia dispare imediat. Parcă se topește în noapte! Jur! Îl cârpăcim pe Năică, cum putem și ne tirăm cu toții, cu Sile târâș, ca să nu fim acuzați pe nedrept, ca acaru' Păun... Ce, pe nedrept?! se zborșește iar Mânecuță. Cetățenilor cinstiți, n-are de ce să le fie frică! Numai ăia de teapa voastră, ăia, da, se tem! Asta..., teoretic, îl contrazice Fratele. Suntem oameni pățiți. Am omis să vă spun că am luat cu noi și un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în marș cu cântec; la un semnal ne-am aruncat în mijlocul lor, din mai multe puncte deodată, dezorganizându-i, și am pătruns până la poarta principală a Palatului. Ostașii n-au reacționat. Parcă ne făceau loc, deși câțiva ofițeri nemți se zborșeau la ofițerii români, care se făceau că sunt supărați pe ostași. De la balconul Palatului Comunal Alexandru Murea, comandant ajutor legionar, Șeful județului, s-a adresat militarilor: Ofițeri și ostași români! Sunteți frații și copiii noștri?! Dușmanii vor să transforme pământul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
figurau în dosarul de trimitere în judecată fără învinuire de activitate, doar bănuiți a fi simpatizanți. Unde sunt ăștia, a întrebat Manea. Nu sunt prezenți, am răspuns noi, fiindcă au fost numai bănuiți. Mandate de arestare pentru ei, s-a zborșit Manea. Se amână procesul până vor fi aduși toți. Ne-am întors în închisoare pe înserate. După două sau trei zile am fost duși iarăși la Curtea marțială, tot în lanțuri. Venise Alexandru; mi-a spus că tata e zdrobit
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
deschisă. Mirarea și groaza le mărea chipurile aproape înlemnite. Veniseră să ne ducă la groapa comună, dar spectacolul pe care li-l ofeream îi blocase în uimire. Ivănică, rămas în urmă, ca să nu ia contact cu duhoarea camerei, s-a zborșit la ei: Ce mai așteptați! Trageți-i afară! Văzându-ne și el în îmbrățișarea rigidă, vii și liniștiți, după câteva momente de ezitare a strigat la noi: Afară! Afară, mama voastră de bandiți! La cameră! Desprinzându-ne unul de altul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
n-a intrat În profilul editorial pe plan județean. La Fălticeni mai merg vinerea În legătură cu Monografia școlii normale pentru care s-a cerut și sprijinul competent al tov. M. Iacobescu. Ieri n-am putut merge din cauza vremii care s-a zborșit, dovedind că iarna nu-i mâncată de lup. În ce condiții se află la noi volumul I știința În Bucovina? Sub formă de Împrumut? În acest caz, Îl voi aduce În luna martie, când urmează 211 Fălticenii făcând parte din
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
aceea nervoasă a persoanelor pe care nu le satisfăceau dotările toaletei te îndreptățea să le zici lucruri precum: „Da’ de ce vă trebuie oglindă, că vede toată lumea ce boccii sunteți?“, „La mămicile voastre acasă, când nu găseați oglinda, tot așa vă zborșeați în stânga și-n dreapta să căpătați una?“ sau, și mai potrivit cu întâmplarea, „De ce nu umblați, fă, neamuri proaste ce sunteți, cu oglinda în geantă?“. Ar fi trebuit poate să le consolez pe fetele acelea cu o vorbă bună, de natură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ascultă ce-i zicea Mitică, domnul Aron s-a mișcat de colo-colo ca un leu în cușcă pe platforma din spate a tramvaiului și a ridicat brusc tonul, astfel ca să audă dialogul și babele mai surde. „Exclus, băiete - s-a zborșit domnul Aron la blegul de Mitică -, ultimul meu preț e un milion de dolari. Vrea, bine. Nu vrea, are cine să ne dea banii. Nu vezi că-i scârțar? Umblă cu milioanele de parai cum umblu eu cu miliardele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
concret de expresie (a-și ieși din pepeni, a-și bate joc, a se da cu capul de pereți, a-și aprinde paie în cap, a se bate cu pumnii în piept, a-și smulge părul din cap, a se zborși la cineva, a sări în sus de bucurie, a sta ascuns de frică, a-i fi drag ca sarea în ochi) și de gradare (a-i fi drag ca lumina ochilor, a face pe el de frică, a muri de
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Atunci trepidam. Eram electrizat și am rămas așa două zile. Ca un somnambul care face și nu știe ce face. Adică... iartă-l Doamne că nu știe ce face... Lasă-l în pace, ironiile tale nu-și au locul, se zborșește un confrate. Ponor se face că nu observă și continuă cu patos. Cum spuneam, cum am ajuns pe la ora 10, m-am și apucat de scris. De fapt, ideile au început să curgă, să se ordoneze încă din mașină, încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din nou la drum. O răsucire de cheie și bătrîna hodoroagă, sulemenită strident și inutil, pornește hîrîind din plămînii afumați de atîta duhăneală. Drumul este bun și La Habana își arată blocurile semețe, cetatea fortăreață și renumitul Malecon. Marea se zborșise rău de tot și, neavînd vreun vapor de scufundat la îndemînă, s-a înverșunat să înghită La Habana, încercînd să facă zob digul. Chiar de pe Malecon (dig) se lăfăie renumita Calle Quinta, largă, cu șase benzi de circulație. Poliția îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pietonală. Totuși, atît rarele mașini de epocă ce colindau pe acolo, cît și pietonii, se înțelegeau paradoxal de bine. În fond, aveau aceeași viteză și participanții la micul trafic din zonă nu se stînjeneau între ei. Doar claxoanele se mai zborșeau la cîte un pieton mult prea nesimțit. Pictorul mă aștepta să-i vizitez atelierul și să-i admir o parte din vasta sa operă. Era cam la sfîrșitul celui de-al cincilea deceniu de viață, dar fața sa, avînd cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
al poeților-înaintași amestecați sub lespezile cele reci și uriașe ale vremilor amestecate...", "Eminescu găsea cu potriveală să vorbească..."; "... mahmurul (sic!) dar inimosul patriot Cârlova...", "moartea lui destupă urechile unui tulburător paradox", "Deavolna ne simțim podidiți de imagini iradiante..."; se cam zborșește la D. Petrino", "... pune de-a ponciș cuvintele..." etc., etc., etc. Nu cred, de asemenea, că e bine să inculcăm elevilor ideea că eul din lirica eminesciană este totuna cu însuși poetul. Nu cred că în poezii ca Dorința, Pe lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
lor) și să nu ai nici o idee ce să faci cu ei. Ce mai e de văzut în Ștefan ? Păi, pe Gheorghe Dinică pe post de sultan (ceea ce, într-adevăr, nu vezi în fiecare zi : te tot aștepți să se zborșească la cineva în stilul inteligent, colțos, foarte bucureștean și foarte vingtiŁme siŁcle pe care l-a patentat) și, în jurul lui, o colecție impresionantă de turbane. Tocmai cînd încerci să te lămurești dacă obiectul care împodobește capul unuia dintre turci (care
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
tot, întrebă pe unul dintre călăuzi cam ce adâncime pot avea crăpăturile aceste. O! răspunse călăuzul cu mare sânge rece. Depinde, adâncimea lor poate să fie între 500 și 1 000 de metri. Când am auzit aceasta, nu s-a zborșit părul în vârful capului. Am renunțat imediat la gimnastica noastră de sărituri, ba nici chiar pe scânduri n-am mai îndrăznit să trecem fioroasele guri de prăpăstii, ci căutam să le ocolim, așa că, pot zice, am făcut de două ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
n-a intrat În profilul editorial pe plan județean. La Fălticeni mai merg vinerea În legătură cu Monografia Școlii normale pentru care s-a cerut și sprijinul competent al tov. M. Iacobescu. Ieri n-am putut merge din cauza vremii care s-a zborșit, dovedind că iarna nu-i mâncată de lup. În ce condiții se află la noi volumul I Știința În Bucovina? Sub formă de Împrumut? În acest caz, Îl voi aduce În luna martie, când urmează să vin În Suceava. Până
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
moșia matale Dârvari, mai ales că acum caleștile boierești merg taman ca o porumbiță ce se îndeamnă mai repede la cuibul ei. Pe la noi la palat treburile merg bine numai că toate cancelariile sînt pline burduf de învățăcei ce-și zborșesc creierii pe tăți păreții de nu le mai întră o buchie în capul lor cel sec. Peste tăt numa procese și mai mare jalea să vezi câte-o domniță că pierde până și bunul simț și începe a boci pi
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
nu le vor cunoaște și fericiri nepermise la care alții nici nu pot visa. [...] pentru că eu de fapt nu vreau să am deloc ceva, nici să înaintez dacă pornesc, ci doar să aud cum îmi clănțăne dinții și cum îmi zborșește sângele pe nas, cum dârdâi vlăguit și mă ascund. dar asta nu pentru că nu vă seamăn, ci pentru că eu numai așa mă pot ruga." (p.5) Ceea ce are specific Ioan Es. Pop este preocuparea pentru marginal. Întregul volum de versuri
Pantelimon Ioan Es. Pop by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17089_a_18414]
-
De azi înainte, cine ne va mai face asemenea necazuri, să-și ia rămas bun de la cărăușie! - a intervenit moș Dumitru, mai pornit ca niciodată. Pâcu a băgat de seama aceasta și l-a tachinat , cu glas scăzut: Ce te zborșești așa, Dumitre? Oamenii sunt tot cei de ieri... nu puteau să se schimbe peste noapte. Te sperii de umbra ta, Dumitre! Asta-i! Moș Dumitru s-a prefăcut că nu aude. Și asta pentru că Pâcu avea dreptate. Ce să-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]