47 matches
-
-i pregătea pui la cuptorși-l chema dulce-n Mi minor:-La masă, scumpe puișor! El rar bătea câte-un covorși-o striga scurt, în... La major:- Vino de-l ia, fă, Mimișor! Dar timpul, un neiertător,Ani treizeci îi duse-n zborși de la primul mărțișorSe stinse-ncet al lor amor.Rubesciană, binișor, Uitând ce-nseamnă „un coafor”,... VIII. ÎN ZIDUL MEU DE ANĂ..., de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016. Când a venit, așa, ca un însemn
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
nu le vor cunoaște și fericiri nepermise la care alții nici nu pot visa. [...] pentru că eu de fapt nu vreau să am deloc ceva, nici să înaintez dacă pornesc, ci doar să aud cum îmi clănțăne dinții și cum îmi zborșește sângele pe nas, cum dârdâi vlăguit și mă ascund. dar asta nu pentru că nu vă seamăn, ci pentru că eu numai așa mă pot ruga." (p.5) Ceea ce are specific Ioan Es. Pop este preocuparea pentru marginal. Întregul volum de versuri
Pantelimon Ioan Es. Pop by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17089_a_18414]
-
în curte. Nimeni, nicăieri. Dulăul, care-l mai mușcase o dată de picior, dădu glas de primejdie. Virgil cobori de pe gard și se piti după poartă. Cîinele însă îi descoperi mișcarea și începu să latre și mai avan. Țibă, drace! se zborși Virgil la el. Degeaba. Noroc că în acel moment se deschise poarta și apăru Ilinca. Era îmbrăcată cu treningul ei maro de la orele de sport. Tu erai? Eu... Hai! Ești nebun? Azi? Da... E numaidecît... altfel... Nu! Nu! se împotrivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
scoată cu desăvîrșire din competiția pentru prietenia Ilincăi... Iar la altcineva nici nu încerca măcar să se gîndească. Era aproape de amurg și vitele se întorceau de la pășune răspîndind în jur un miros de lapte crud. Cîte o cornută mai zvăpăiată se zborșea la el de cum îl întîlnea, fluturînd din cap și pufnind ca o locomotivă. Virgil însă trecea printre ele ca și cum ar fi defilat. Nici nu concepea că ar putea exista vreun rău care să-l atingă. Ajungînd la marginea satului, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
următoarele: Să-i spui lui mister Răgălie (de obicei îi zicea pe nume, deși era mai în vîrstă ca el cu 16 ani) că nu mai vreau să am de-a face deloc cu el pînă mor! Iar tu, se zborși el la soră-sa, dacă vrei să mă mai consideri frate, spune-i să nu se mai lege de mine din senin! Dar să nu uit ce vorbeam mai înainte. În ziua cînd doctorul a mers la arheolog să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Nu știu, domnule învățător. Până în prezent, însă, Germania a trecut la traducerea în faptă a ideii spațiului vital. Știți cred că pe 12 martie 1938 Hitler a invadat Austria, anexând-o. Și tare mă tem că acest Hitler - după cum se zborșește la toți - nu se va opri aici. Am uitat să vă spun că, înainte de asta, a cerut Poloniei portul Danzig și un coridor de trecere, pentru a avea ieșire la mare. Despre unele din aceste evenimente mai știam câte ceva, dar
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
oprească. Azi așa, mâine așa, și într-o zi mi-ai spus: „Petrache! De o bucată de vreme, mă bate gândul să plec voluntar pe front, că acolo este nevoie de soldați”. Când am auzit una ca asta, m-am zborșit la tine: „Da’ de când iei tu hotărâri de unul singur? Pe mine m-ai întrebat?” „Ho, stropșilă! Ce te repezi așa? Eu am spus doar că mă bate gândul, nu că mă duc pe front așa tam-nisam” - m ai liniștit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
De azi înainte, cine ne va mai face asemenea necazuri, să-și ia rămas bun de la cărăușie! - a intervenit moș Dumitru, mai pornit ca niciodată. Pâcu a băgat de seama aceasta și l-a tachinat , cu glas scăzut: Ce te zborșești așa, Dumitre? Oamenii sunt tot cei de ieri... nu puteau să se schimbe peste noapte. Te sperii de umbra ta, Dumitre! Asta-i! Moș Dumitru s-a prefăcut că nu aude. Și asta pentru că Pâcu avea dreptate. Ce să-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Uitasem de părinți și priveam topit de fericire stelele și miroseam florile de regina nopții. Când Însfârșit au venit să mă ia mâncam o prăjitură pufoasă, albă. Și acum Îi simt gustul ei.,, -Îââî! Îngî, Îngă. -Ce tot spui? se zborșește măturătoarea. Lasă-mă În pace! Of, mai am de măturat jumătate de piață. Știi că e duminică? -Îhî, Îngî... -Dar ce-ți pasă ție, idiotule? -Ăăă, Îngî... -Te pomenești că te-ai supărat. Hai, iartă-mă! Sunt Îngrozitor de tristă. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
basma curată luna asta... De luna viitoare m-aș descurca. Pandele gesticulează, vorbește singur și acasă a devenit nesuferit. Familia îl tachinează și cam rîde de orice soluție născocită ca să salveze fabrica. Ieși la pensie, omule, că te dilești, se zborșește și nevasta la el. Să tai frunze la cîini, asta vrei, nu? Crezi că mai poți învia mortul? Gata, acum chemați preotul. Pandele lucrase acolo 35 de ani și i se rupea inima de felul cum rugina, pînzele de păianjen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
compensa acest teribil handicap fizic printr-o înfățișare de om al cavernelor. Salutând cu un glas gros de tot, care-i ieșea parcă direct din cizmele-i lăbărțate, cu tălpi de mărimea 48-50, șeful postului de miliție traversă crăcănat și zborșit încăperea și se trânti cu turul larg al pantalonilor pe un scaun, fără să aștepte să-l invite cineva, cu aerul că acel loc îi era rezervat și că i se cuvenea doar lui și numai lui, încă de la facerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și ortacilor. Venise vremea examenelor pentru învățători. Ca de obicei, Girovrievici Ptița era cu onor numit dascăl al comisiei de organizare a examenelor. În această calitate, el amâna totul până în ultima zi. Când ultima zi de dinaintea examenelor sosi, el se zborși la subordonați: cum, nici numirile comisiei de examinare nu sunt semnate ? Aceștia, schimbând între ei priviri pline de seninatate, au deschis un semiton de gură, și i-au șoptit, strict confidențial: “Era de datoria domniei voastre, generalissime, să le semnați
NIMENI NU ŞTIE NIMIC ÎN MINISTER de JIANU LIVIU în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361844_a_363173]
-
vrut s-o ascult.Scria atunci că sunt mai bineși că grădina a dat spor,Scria cu litere stâlciteSă merg să-i văd, căci le e dor.Dar viața lor s-a dus departe,S-au rătăcit pe-al vremii zborși cine să-mi mai scrie astăziSă merg să-i văd, căci le e dor?... VIII. UN CAPĂT DE IUBIRE, de Mihai Vâlvă , publicat în Ediția nr. 1700 din 27 august 2015. Un capăt de Iubire, Mihai Vâlvă La vremi când
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/344078_a_345407]
-
Dar plânge marea și cu lacrimi de bucurie Când soarele -și trimite mângâierea aurie, Atunci apa se leagănă, în valuri argintate Și cheamă pescărușii să-i cânte târziu în noapte ... Citește mai mult Lacrimile mării...Nemărginirea mării cuprinde clipele, în zborși lacrimile care curg, fac parte din decor,Sunt lacrimile mării împrăștiate pe uscatCând marea plânge timpul care fără veste a plecat.... Și plânge marea când lovește tare geamandura,Lacrimile, adună toată furia și uraCă nu e lăsată, pământul să-l
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
aripa udă extazul nenăscut,Își slobozește vrerea și-un reținut oftatChemând o primăvară cu pasul de-nceput.Te chem fără cuvinte la margine de dorSă-nmugurim în doi după o iarnă lungă,Visez încă-n cocon că-s fluture în zborși în tăcere ascult ca visul să nu plângă.Caut doar verde crud până se face searăUrmând lumina nouă ce vine de la muguri, Dar umbra fără nume, suflare-mi înconjoarăși clipa-temnicer mă sparge-n triste cioburi.Iată cum timpul hoț mă
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
cu capul pe mână, privindu-le cu mare plăcere! Păstorul fiind obosit, după câtva timp începu a dormita și din când în când a-și scăpăta capul. Un berbece care trecea pe acolo, crezând că este ațâțat la luptă, se zborși și se trase înapoi câțiva pași spre a-și da avântul trebuincios, apoi se repezi asupra stăpânului său și-l lovi cu coarnele drept în cap, din toate puterile. Păstorul, deșteptîndu-se înspăimîntat dintr-un somn atât de plăcut, se aprinse
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
îndoială inițiativa unei asemenea relații a pornit de la Maria și Lachanas se zbătea la început contra ideei de-a câștiga pe calea tratativelor și a învoielii, ceea ce izbândise prin spada și puterea sa, de aceea și mai târziu el era zborșit și nu intra deloc în voia nevestei care căuta a-l deprinde cu luxul și desfătăciunea Curții. La duioșiile și dezmierdările Mariei, Lachanas răspundea cu țineri de rău, amenințări și maltratări, pentru că în purtarea ei el vedea o ademenire la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Scuze. Jasmine mă fixează cu bărbia Încordată. — Spune-mi unde-ai fost! — Nu! — Jasmine! o strigă o fată, de la lift. Ai fularele alea pe care ți le-au cerut clientele? — Ai aflat unde mă duc eu, nu-i așa? se zborșește la mine. Probabil că m-ai spionat. — Cum să fac așa ceva? zic nevinovată, admirîndu-mă În oglinda din apropiere. Adevărul ăsta e, am niște sprîncene realmente spectaculoase, chiar dacă eu sînt cea care o spune. Mi le-am făcut la o indiancă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
era acasă și l-a poftit pe diavol să-i spună ce anume dorește. Pocnind din copite, diavolul i-a răspuns: „îl vreau pe John.“, „Ce să faci cu dînsul?“ l-a întrebat bătrînul. „Ce-i treaba matale? s-a zborșit diavolul, ieșindu-și din fire. Vreau sa mă folosesc de el.“ - „Ia-l“, i-a zis șeful și zău, Flask, diavolul i-a dat bietului John holera asiatică - înghit balena asta, dacă te mint! Dar ia seama! încă n-ați
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lângă dărâmături, fără a atinge blidul. Când nepoții terminară de horpăit, încet, cu glas prelung, bătrâna începu a boci. TOPORUL - Ia, cumătră, și neta, că cumătrului îi mai torn o țâră din is’lant. - Tare, hâh ! fac cei doi țărani, zborșindu-se și scuturând din cap. Petrache Curcă, gazda, și Dumitru Răcoare, cu nevasta, cinstesc o coadă nouă din carpen pe care meșterul Curcă a întocmit-o pentru toporul lui Răcoare. - Bună sculă, apreciază Curcă întorcând pe toate fețele unealta. - O
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
și-și acoperă speriat cu mâna cele câteva firișoare de păr din bărbiță. — Hai, hai, îl liniștește Augustus, după o anumită vârstă doar soldaților și filozofilor le e rușine să-și lase șoricul la vedere. Chicotește de unul singur. Se zborșește pe urmă la frizeri: — Ce-ați rămas aici nemișcați ca două statui? Nefericiții se fac nevăzuți într-o clipită. — Toga sau paliumul, stăpâne? îl întreabă repede Parthenicus. Speră să-i distragă atenția și să-și salveze barbișonul măcar pentru încă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i sară din orbite. — O femeie malefică, întruchiparea puterilor necurate. Vede că nu l a convins. Țipă isterizată: — Un monstru ce poate opri rotația cerului și cursul râu rilor. — Ei, asta-i! face agasat Augustus. — Ascultă-mă pe mine! se zborșește Livia la el. Păcătoasa asta dispare luni în șir de acasă și se duce să trăiască în morminte abandonate. — Și nu moare de foame și de sete pe-acolo? o întreabă cu falsă curiozitate principele. Adaugă cu ironie fină: — Dacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dar n-am terminat încă... Scociorăște din ochi printre legume. Parcă ar mai adăuga ceva. Nu se poate hotărî însă. Renunță, cu un oftat: — Otacilius îl chema. — Pe cine? întreabă ușor dezorientat Asinius Gallus. — Pe sclav, pe cine naiba? se zborșește Scribonius Libo. Mai trage cu ochiul la platoul din dreptul celuilalt. — L-a trecut în testament pentru a fi eliberat, spune cu un suspin. Scormonește cu lingura prin castron să adune ultimele resturi. Asinius Gallus îl scrutează inchizitor din priviri
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ea cu niște anafură și aia dispare imediat. Parcă se topește în noapte! Jur! Îl cârpăcim pe Năică, cum putem și ne tirăm cu toții, cu Sile târâș, ca să nu fim acuzați pe nedrept, ca acaru' Păun... Ce, pe nedrept?! se zborșește iar Mânecuță. Cetățenilor cinstiți, n-are de ce să le fie frică! Numai ăia de teapa voastră, ăia, da, se tem! Asta..., teoretic, îl contrazice Fratele. Suntem oameni pățiți. Am omis să vă spun că am luat cu noi și un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
rusnacu o ținea pe-a lui ! Davai ceas ! Și ce să vezi ? Apare doi, și cu tartoru lor, și cu puști, cu mitraliere, ei știe cu ce, și ăsta, odată s-a-ngălbenit ca ceara ! Odat-a lăsat pistolu, și tartoru lor se zborșește la el, ce i-o fi zis, pe limba lor, el știe. L-a luat și duși a fost. Cum nu i-ai mai văzut dumneata, nici io... — Vrei să spui că tot de ai lor l-au arestat ?... D-apăi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]