1,953 matches
-
urmă în imaginile din zilele acelea, în diferitele guverne ce s-au succedat rapid în funcție și s-au prăbușit cam tot atît de iute. A fost director la Teatrul Mic, a înființat mai tîrziu Teatrul româno-american, unde am urmărit zbuciumul lui Alexa Visarion de a face viabilă această nouă pistă pe care se hotărîse să alerge. L-am văzut acum cinci ani, cînd împlinea cincizeci de ani și cînd, din disperare că premiera cu Pescărușul nu va merge pînă la
Gară pentru trei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14728_a_16053]
-
se întreabă. Dar să trecem la povestea de dragoste "centrală" a romanului, aceea dintre Ghe și tînăra studentă la Literele bucureștene Marta. Poveste epistolară la început, cu scrisori altfel "slăbuțe" literar - dar amorul prostește, nu-i așa?, "materializată" după nesfîrșite zbuciume și tribulații în apartamentul unui prieten. Moment în care perspectiva lui Ghe, de unde era mai degrabă "silly", devine de natură să ne lase bouche bée. Scenele de sex sînt paralizante: Ghe, bărbat de 50 de ani ajuns la a doua
Spune-mi ce parfum folosești... ca să-ți spun cine ești by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14866_a_16191]
-
avut cărți interzise, cu anii, din bunul plac al dictaturii cunosc gustul lui amar, de neuitat o viață întreagă. Căci nu e vorba numai de o înfrîngere, ci și de regretul retrospectiv pentru cele mai mici cedări, pentru vanitatea atîtui zbucium în tina unei ticăloșii contra căreia nu există decît arme radicale." La sfîrșitul volumului găsim cîtvea scrisori adresate prietenilor, mai apropiați sau mai îndepărtați... De multe ori tonul atins este virulent, ca și acela din jurnal. într-o scrisoare către
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
histrionului, ale poetului, tăcerile, lumea sonoră și explozivă, toate acestea (și încă multe altele pe care le-a angrenat cu el, le-a asumat neliniștitei sale existențe) au mișcat, iarăși, prin ființele noastre. Prin sala care îi poartă respirația, amprenta zbuciumului, împlinirilor, neîmplinirilor, a vuietului aplauzelor. Spectatorii care l-au adorat pe Toma Caragiu, care îi știu pe dinafară rolurile, replicile, intrările, costumele, locul unde stătea pe scenă își amestecau plînsul cu rîsul. În absență, Tomiță este atît de prezent. Imaginea
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
marcîndu-și traseele prin mari urme de grăsime ce se întind lasciv. Îmbrăcați la fel, mergînd la fel, luptîndu-se la fel, cei doi înving la fel. Și mereu în același timp, îndesîndu-și victimele în gură. Cu gesturi sacadate, întrerupte doar de zbuciumul brînzoaicei. Am vrut să le spun două vorbe despre rafinament, carte, Radu Anton Roman. S-a pus verde. Mai bine! Nu e frumos să intru în vorbă cu necunoscuți. Poate oamenii erau supărați că n-a ieșit băiat, ci fată
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15521_a_16846]
-
și familia. În spectacolul lui Mihai Măniuțiu, Satana se află în apropierea lui Iov și privește cu voluptate chinul lui. Actorul (Pali Vecsei) este un tînăr parcă desenat, lung, osos, slăbănog, cu mișcări delicate și sigure totodată. Se înfruptă din zbuciumul lui Iov, pîndind clipa cedării. Regizorul înscrie și acest spectacol în suita experimentelor sale din spațiul non-verbalului, al teatrului-gest. La baza construcției stă un scenariu, cuvîntul, deci, iar în spectacol, corpul poate deveni principalul emițător al mesajului, dincolo de replica propriu-zisă
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
pentru ei senatorul Pruteanu. Poate pe unii îi stresează prețurile, dar aceasta e altă problemă. Oricum, după tot tapajul, promulgată sau nu, legea Pruteanu a fost uitată. Brusc. De parcă nu s-ar fi vorbit despre ea niciodată. Păcat de atâta zbucium, păcat de energia imensă, inutil cheltuită de inițiatorul ei, plin de bune intenții, n-am nicio îndoială, însă neinspirat. De ce s-o fi cramponat el, mă întreb, de inscripțiile publicitare, de firmele magazinelor, când nu de acolo ne vine, în
Cine aprinde beculețul? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14203_a_15528]
-
poluat și opera. Mă interesează să-i urmăresc, să văd dacă și cum își adaptează discursul la cerințele pieței, în ce fel își desenează itinerariul și îl integrează mișcării mondiale, în ce fel proiectele, ce au în spate ani de zbucium și coerentă preocupare, își pot găsi concretețe pe scenă. Mai știu la fel de bine că mai întotdeauna valorile au avut parte de tratamente lezante, de perioade dificile. Vreți să faceți să se dezvolte teatrul și muzica în țara voastră, retrageți mîna
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
din Răsărit. La un moment dat, i se propune să se ducă preot paroh la biserica română din Paris. Cu luciditate și bunăcredință, refuză să fie manipulat: „Putea-voi eu să orbesc ochii evidenței și să accept acest loc de zbucium, de pândă diplomatică, de agitaj politic, de slugărnicie, de obligații cine știe cât de necinstite și de militărie bisericească... Ajută-mă, Doamne, să-mi păstrez sărăcia și independența sufletească”. Galaction nu are cum să nu-și dea seama de alunecarea accelerată a
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
al unei autoare cvasinecunoscute. „Proza ei nu va fi ușor digerabilă, nu va fi suportabilă multora. Nu așa arată realitatea românească de azi - vor dori să exclame puritanii noștri de serviciu.”, se strofoacă să ne convingă I.B. și îi înțeleg zbuciumul, fiindcă puritanii, acești cârcotași incurabili, ar vrea ca literatura română să rămână în stadiul de incipiență văcăresciană sau, cel mult, sadoveniană. Cum să intrăm noi în rândul marilor literaturi ale lumii cu „Urmașilor mei Văcărești...”, Viața la țară, Frații Jderi
Un debut... fulminant? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13599_a_14924]
-
sistematic al acestora, chiar dacă opera lor e mai modestă. Accentul "resentimentar al textului lui N. Iorga reiese și din circumstanță că admiratorul conjunctural al ponderatelor produse ale istoricilor ardeleni n-a continuat el însuși tiparul acestora, inscriindu-se pe nervurile zbuciumului romantic și ale orientării naționaliste hasdeene... Mult mai generos s-a arătat un alt spirit din aceeași familie și anume Mircea Eliade, care l-a particularizat mai mult decît favorabil pe autorul Istoriei critice sub efigia "geniului romantic, asemuindu-l
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
îndrăgostiți!... Totul se petrece ca într-o poveste, cu un loc în care nu se întâmplă nimic pentru că prea multă lume este amestecată și interesată. Numai un om vine și în fiecare zi se dăruie câte puțin, făcând pământul martor zbuciumului său... Din când în când, ca să fiu sincer, mai apare câte o dragă, care, scormonind nisipul, scoate din fundul apei pietrișul fin și câte un pic de istorie... Din acest imperiu de tristețe și de istorie, plină de romanitate, am
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94288_a_95580]
-
Nicolae Coan Am dat, în schimb (ca să vedeți cum e cu hazardul), de micul roman Zbuciumul inimii al japonezului Natsumo Soseki, cu care mi-am inaugurat, aș putea spune, colecția de ultime cărți. Am luat-o de pe noptiera patului de la Spitalul Fundeni în care a murit Dana Dumitriu. Nu mai știu de ce m-am dus atunci
Fochistul negru by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6177_a_7502]
-
într-o idee, într-un om, face parte, la urma urmelor, din sublimul existențial. Cele două spectacole amintite multiplică fețe ale suferinței, ale patimii, ale iubirii necondiționate și pînă la capăt, a plății pe care o facem pentru opțiuni, pentru zbuciumul interior, devorator, mistuitor. Multiplicări ale eu-lui, vîrstele lui, ipostazierele acestuia în studii atente și răvășitoare, iată ce-mi propune Măniuțiu să frămînt interior. Îmi aduc aminte scene întregi, tulburătoare, din Tragica istorie... după Christopher Marlowe. Doi protagoniști, două chipuri ale
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
într-o înșiruire... Au urmat atacurile lui Ionesco de la Europa liberă împotriva lui Ceaușescu - și interdicția a devenit definitivă. Mărturia autorului e cît se poate de naturală în amarul ei: „Cît m-a costat această interdicție, ca nervi și ca zbucium, nu-mi poate fi dat de nimeni înapoi”. Sprijinul moral al unor prieteni precum Z. Ornea, Maria Simionescu, Ion Ianoși, Paul Cornea, Matei Călinescu, Radu Cosașu, Florin Mugur, Lucian Raicu, Ion Vianu, Mircea Martin, I. Negoițescu, Nicolae Manolescu, Dana Dumitriu
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
Gheorghe Pituț, George Alboiu, paladinii expresionismului rural șaizecist, Gheorghe Istrate ne înfățișează un scenariu al luptei cu materia, care nu e decît o sensibilizare a luptei spiritului cu sine însuși, cea dintîi uzurpîndu-l pe cel de-al doilea, azvîrlindu-l în zbuciumul autonegației. Relevant e raportul dintre materie și spirit care dobîndește aci un caracter paradoxal. Pe de o parte, materia e resimțită ca un factor ostil, ca o cloacă a tuturor degradărilor firii umane, pînă la urmă ca o compromitere dacă
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
Australia) -, este un exemplu de cum se mai poate gîndi astăzi cu patos, dar cu un patos pe care l-ai decantat pînă la acel grad de înțelegere cînd singura trăsătură perceptibilă este cea a unei atitudini intelectuale sobre. Nimic din zbuciumul omului care încearcă să înțeleagă o problemă nu mai transpare, ci doar atitudinea serenă și colocvială a unui om care ține o simplă conferință. De aceea, H.-R. Patapievici este un intelectual posedînd un patos pe care, tocmai pentru că a
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
ale universului unui artist care asumă artificiul și deplina-i libertate. "Creez ca și cum abia m-aș fi născut. Nu țin seama de ceea ce a fost desemnat până acum ca fiind teatru." El nu vrea să apeleze la energiile fizice, la zbuciumul corporal, ci revelează, în mod nemijlocit, apariții și cristalizări onirice; fuge de profunzime și cultivă suprafața pe care, ca pe o pânză uriașă, se desfășoară un univers de forme, autonom și indiferent la oricare altă logică în afara celei proprii lui
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
impresionant, semnat de patru tineri: Rolando Matzangos, Maria Obretin, Paula Gheorghe, Gianina Cărbunariu. Tipul ei de revoltă, care se întîlnește în căutările ei, în ceea ce scrie sau traduce, în ceea ce pune în scenă, alimenteză creația cu ceva autentic, cu un zbucium constructiv, și nu steril. Cu o încercare de a formula imediatul, prezentul cel mai concret, dar și ceea ce se ridică, semnificativ, dincolo de el și devine o emblemă umană, un număr de experiențe asupra cărora se poate medita. Mă cheamă Isbiorg
Schiță de portret by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12683_a_14008]
-
dezinhibiție, forme și fonduri în care să-și exprime momentul, revolta, binele, sinele. Începutul a însemnat un one-whomen-show cu Maia Morgenstern, acompaniată de Dorina Crișan Rusu și altul, cu Coca Bloos. Am fost, atunci, aproape de frămîntarea tuturor, de repetiții, de zbucium, de îndoieli. Nu m-am gîndit că drumul va fi lung, că va dinamiza Bucureștiul teatral, că-l va cuceri. Ce mă urmărește, ca senzație, este zîmbetul protector al lui Voicu Rădescu, astăzi un manager cu morgă. Un zîmbet care
Morfologia crizelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12705_a_14030]
-
în general, ajung tot mai greu, în interpretarea lui Răzvan Mazilu pulsează credibil iubirile lui Dorian Gray, cinismul, superioritatea, malițiozitatea, rasa personajului, structura lui labilă și controversată, suferința, degradarea, farmecul și povara lui Narcis, a pactului cu Diavolul. Dimensiunea acestui zbucium este redusă cumva, pe scena de la Odeon, chiar din lipsa spațiului. Mișcările, drumurile își reduc, astfel, din amplitudine, deși era atîta nevoie de ea, de respirație. Extraordinară, în planul dansului, este relația dintre Dorian Gray și Sibyl Vane, între Răzvan
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
ce se află nu o dată în spatele acestora, e însoțită, prin urmare, de un respect subiacent al lor. Miza rămîne, firește, indecisă. Necumințenia adoptă chipul solemnității, într-o circularitate ce constituie trăsătura esențială a creației în chestiune, intrînd în zona unui zbucium aulic, purificat precum sunetele Recviemului lui Mozart: "Să fi și venit, oare, Ziua Mîniei? Ești pregătit, Mielule,/ să iei asupra ta păcatele mele,/ sînteți gata Spaime, Lumini,/ ați repetat destul, solemne Coruri,/ nu v-ați pierdut răbdarea, Viermi ai pămîntului
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
literar al unui mare cotidian german.Tot el afirma, evocînd personalitatea contradictorie a autorului aniversat, că cine nu-l urăște pe Canetti, nu-l poate înțelege. Un paradox ? Potrivit unei păreri unanime, viața și scrierile lui Canetti reflectă toate prefacerile, zbuciumul și crizele veacului al XX-lea, pentru care de altfel i-a și fost atribuit în 1981 premiul Nobel pentru Literatură.O lectură ,negativă" a existenței sale empirice nu atrage cîtuși de puțin după sine distanțarea critică de semantica scrierilor
Enigma Canetti by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11466_a_12791]
-
nu am nevoie de dovezi./ Totul începe din tine. Acoperirea lunii e o dovadă a existenței, n-am ce zice. În veșnicie Ființa/ ți s-a întomnat. Și tu, la nesfârșit,/ oferi tuturora segmente din spectacolul/ nemuririi tale, și pace zbuciumul gânditor,/ și tărie parfumului unei roze descinse în asfințit. Aș oferi și eu o tărie, dar nu "rozei descinse", ci mie însumi ca să rezist la sintagme siropoase de acest tip. Aceeași poetă e acomodată și prozodiei clasice și ne dă
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
multe în comun cu instinctul și cu pofta decât cu rațiunea și cu discernământul. Declanșarea și derularea acestei patimi poate fi descoperită și de manifestările care o anticipează și o precipită: • o stare crescândă de neliniște și de agitație, un zbucium și o tulburare sufletească în continuă progresie, în așteptarea derulării și satisfacerii ei; • o tulburare a sufletului și un tremur continuu al trupului, în așteptarea tot mai lipsită de răbdare a momentului împlinirii ei; • un proces complex de elaborare a
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]