57 matches
-
palmă fulgii Să îi topesc într-un sărut Și să-i adun prin taina rugii La amintiri ce n-au trecut. Mi-e dor de-aleile ascunse De bolta crengilor sub nea, De băncile în alb cuprinse Pe care dragostea zbucnea. Mi-e dor de pletele din sălcii Plecate alb pe albul lac Rămas cu amintirea bărcii Și-a singuratecului bac. Mi-e dor de țurțuri, de troiene, De neuitatul derdeluș, De clopoței și cosânzene Îmbujorate la urcuș. Și te aștept
DE IARNĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/De_iarna_marian_malciu_1391172094.html [Corola-blog/BlogPost/363739_a_365068]
-
între pasul pe apă și căderile șarpelui în puțul necunoașterii fântâna cunoașterii are pânza freatică departe mai departe cu nouă inele de viață de trăiri de tăceri de urcușuri și coborâșuri spune-mi tată de câte ori cade un om înainte să zbucnească spre înalt și unde tâmplele și le izbește de lumina soarelui pentru a se trezi om când în el centrul zvâcnește tot mai aproape de adevăr când el, omul cade atingând esența Graalului gustând sângele propriei vieți înainte să prindă ultima
FERTILĂ SĂMÂNŢĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1439835967.html [Corola-blog/BlogPost/373401_a_374730]
-
Dar numai Piatra mai era la loculșstiut, singură, fără frate, și fără Iisus.” În “Sus, între Iisus și o pasăre a furtunii”, Melania povestește momentele prăbușirii unui avion în care era călătoare. “Atunci, l-am revăzut pe Iisus al meu, zbucnind ca un crin nu din Cer, nici din carlingă, ci din chiar crucea de pe pieptul cardinalului de la Vatican. Iisus părăsise, pentru noi, tihna și aurul, pietrele scumpe ... și se angajase voluntar în Serviciul Vieții. Nu ne alegea după botez sau
EVANGHELIA DUPĂ MELANIA CUCU, CRONICĂ DE JIANU LIVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Evanghelia_dupa_melania_cucu_al_florin_tene_1384678986.html [Corola-blog/BlogPost/363132_a_364461]
-
gândul se regenerează în apele cristalinelor anotimpuri. Omul sub piatră, omul prin sarea privirii lui cântă. Ecoul primește acoperișul de azur, când piticul cu ochi de vânt, cărbunele îl pune mișcare pe pânza cunoașterii. Rugăciune și salt în sarea iubirii zbucnește vesel și trist când durerea, talpa și-o lasă pe norii copilăriei. Adolescența taie nodurile în crucea inimii curate apoi, maturitatea aduce velința sărutului valului cu țărmul. Timpul acela e al pescărușul și el caută firimiturile de azimă în palmele
DRUM CURAT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Anne_marie_bejliu_1396378167.html [Corola-blog/BlogPost/354064_a_355393]
-
De-atunci, când scriu, în umbra ei fierbinte Mi-adăpostesc neliniștile-n vânt... BRUTAR FERICIT (Între pâinea cuvântului și Dumnezeu) Așa e sufletul meu câteodată, În zi de Duminică, mai ales, Precum aluatul dospit în covată, Oriunde mi-e gândul zbucnește un vers... Nu te mira de ce sunt căprui Ochii din Vis când se uită-n lumină, Umbra din flacăra mea să rămâi Și după stingerea când o să vină... Am dat tuturora puținul în dar, Din tot ce-am primit de la
CARTEA CU FILELE NETĂIATE (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 by http://confluente.ro/Nicolae_nicoara_horia_cartea_cu_filel_nicolae_nicoara_horia_1331112795.html [Corola-blog/BlogPost/354430_a_355759]
-
zidurile de cuvinte rostite sau inserate în pietrele odată foste de hotar între ură teamă și bucurie iubire creștere unghiulară apoi verticală a ființei cineva când nu mă născusem mă numea Corina altcineva a venit și mi-a văzut sufletul zbucnind din copca de viață a femeii cu inima de iasomie tocmai când septembrie lumina inimile oamenilor cu ziua Sfântei Maici a Domnului și a Maicii Sale între două zile am strigat lumii că vin m-am zbătut între acele ziduri
MIR DENS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1430826553.html [Corola-blog/BlogPost/379727_a_381056]
-
o singură dată apoi lasă inima cuvântului într-un sunet conturul larmei noastre ca un fulger mereu viu răsună pe creasta cea mai înaltă a muntelui așteptărilor tăcută forma revoltei noastre se destramă ------------------------------- rodește neroditul dintr-o sămânță pasărea sensurilor zbucnește libertatea în a fi cunoaște și forma și neforma și tăcutul și mai ales netăcutul nenăscutului când născutul râde lui Dumnezeu cu ochii cerului lăsat pământului pradă creșterii Anne Marie Bejliu, 1 martie 2017 Referință Bibliografică: șnurul / Anne Marie Bejliu
ŞNURUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1488388874.html [Corola-blog/BlogPost/382852_a_384181]
-
de pe alte tărâmuri , ce spinteca și sfâșia cu atâta grijă atmosfera aceea dulce de primăvară , inundând satul Bogata de Jos cu o muzică ce-ți străpungea și sufletul și inima până în cele mai tainice unghere ale ființei tale . Repede am zbucnit-o spre poartă la drum să văd ce se întâmplă , de unde se revărsa melodia aceea , ușor legănându-se dintr-o parte în alta , pe fereastra timpului , ademenindu-ne cu o gingășie nefirească până în dunga auzului strict ardelean . Și iată dinspre
MOȘUȚU ȘI MUROII de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 by http://confluente.ro/ioan_daniel_1466673627.html [Corola-blog/BlogPost/378916_a_380245]
-
Dar numai Piatra mai era la loculșstiut, singură, fără frate, și fără Iisus. În Sus, între Iisus și o pasăre a furtunii, Melania povestește momentele prăbușirii unui avion în care era călătoare. Atunci, l-am revăzut pe Iisus al meu, zbucnind ca un crin nu din Cer, nici din carlingă, ci din chiar crucea de pe pieptul cardinalului de la Vatican. Iisus părăsise, pentru noi, tihna și aurul, pietrele scumpe și se angajase voluntar în Serviciul Vieții. Nu ne alegea după botez sau
Evanghelia după Melania Cuc (sau Testamentul Melaniei Cuc) by http://revistaderecenzii.ro/evanghelia-dupa-melania-cuc-sau-testamentul-melaniei-cuc/ [Corola-blog/BlogPost/339647_a_340976]
-
Sonetul, un vitraliu, cu lumini filtrate Cerneluri vechi, și-ades îmbietoare, Iubiri pasionale rămase făr-de moarte Care trimite barzii pe culmi amețitoare. Fără să vrei îi recunoști prestanța, Adie din catrene parfumurile fine Unor apuse vremuri, salvat de eleganța Cuvintelor zbucnind, din foile veline. L-a început cu tâlc Messer Petrarca Urmat apoi de genii pe măsură, Noi ne îngrămădim să-i umplem Arca. Acesta e Sonetul, Un nobil cavaler Un personaj de mare anvergură Învăluit în mantia-i de propriul
SONETE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/sabina_maduta_1413641820.html [Corola-blog/BlogPost/349375_a_350704]
-
o singură dată, apoi lasă inima cuvântului într-un sunet. Conturul larmei noastre, ca un fulger mereu viu răsună pe creasta cea mai înaltă a muntelui așteptărilor. Tăcută, forma revoltei noastre se destramă. Rodește neroditul dintr-o sămânță. Pasărea sensurilor zbucnește. Libertatea în a fi cunoaște și forma, și neforma, și tăcutul, și, mai ales, netăcutul nenăscutului, când născutul râde lui Dumnezeu cu ochii cerului, lăsat pământului pradă creșterii. - Încep tot mai mult să simt, Victore, cum mă risipesc prin mine
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1489694910.html [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
așternere pe masa depărtării tăcerea o alege în taina pescarului de vini mai rămâne vântul să-și aleagă veșmântul de gheață sau foc și-apoi povestea se termină sau reîncepe în sacul în care infinitul se zbate între două alegeri zbucnește viața -acid al neputinței de a iubi într-un sărut al nopții cu dimineața renașterii nu mă iubi nu mă iubi nu mă iubi recunosc refrenul de la mila a noua a primului strigăt până la ultima chemare a pământului și cerului
VERDE ÎNŞELĂTOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Verde_inselator_anne_marie_bejliu_1384174471.html [Corola-blog/BlogPost/363183_a_364512]
-
spațiu cântat din fracțiuni de timp ca într-o horă a semnelor nedeslușite codul gării fără călători rămâne viața în amorțire la întâlnirea bazelor a două piramide una atinge punctul de inserție al aripilor când zborul real se naște și zbucnește spre centrul existenței cealaltă răstoarnă într-un infinit finit valorile ca într-o oală sub presiune în care iluziile ridică zidurile fântânii de piatră cumpăna salvează visele toate le transformă în păsări de lemn departe de gara fără călători aștept
PĂSĂRI DE LEMN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1406907753.html [Corola-blog/BlogPost/342283_a_343612]
-
al cuvintelor nerostite zid în zid mă numesc uneori mă arunc spre el izbesc fruntea de bolta cerului interiorul scheaună ceva acolo a crescut a murit acum se naște puțin mai încet pentru a muri în pământul din care primăverile zbucnesc fără a mai fi rugate să se nască Anne Marie Bejliu, 26 septembrie 2015 Referință Bibliografică: cancioc plin / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1738, Anul V, 04 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anne Marie
CANCIOC PLIN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1443943234.html [Corola-blog/BlogPost/381814_a_383143]
-
sau dezvăluie procese de conștiință. Poetul Ion Barbu evita implicarea să directă, evocarea propriilor trăiri, transferandu-le elementelor naturii precum copacul, banchizele, munții: "Din aspră contopire a gerului polar Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide, Sinteze transparente , de străluciri avide, Zbucnesc din somnorosul noian originar." Conflictul dramatic al ființei umane între rațiune și simțire, între intelectual și senzual, între contemplația "apolinica" și trăirea "dionisiaca" este extinsă la toate regnurile, la întreg cosmosul, transferând astfel sentimentul poetului către elementele naturii. Totuși, valoarea
Literatura română parnasiană () [Corola-website/Science/337197_a_338526]
-
deasupra lui, ar vrea Să sfărâme zenitul și - ncremenit să bea Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină"</poem> sau din "Banchizele": <poem>"Din aspra contopire a gerului polar Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide, Sinteze transparente , de străluciri avide, Zbucnesc din somnorosul noian originar."</poem> Poezia "Umanizare" scoate în evidență un conflict dramatic al ființei umane, care, în aspirația ei spre absolut, trebuie să opteze între două principii: intelectual și senzual, între contemplația " apolinică" și trăirea "dionisiacă". Poezia, declara Ion
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
o lungă și apologetică epistolă în chip de mesagiu, care însă n-a convins pe nimeni", după expresionismul ce ar fi fost lansat, de asemenea "fără succes", de Ideea europeană, după "arta neagră" și după jazzul negrilor, "violent și sincopat, zbucnit să-ți taie respirația", se ivește, în fine, cubismul, ce "avea să dezlănțuie cumplitele sale ravagii printre cîțiva pictori, sculptori, dar, mai ales, printre arhitecții noștri, care, încurajați de tehnica sumară a betonului armat, au despuiat Bucureștii noștri, acest oraș
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
va țâșni din foc. // Apoi topiți în senin / sub inconstanta aripă, / un fulger să fim / stagnat în clipă! (traducere de Miron Kiropol) Jarului sublim / pâlpâind în zori / suflu viu să-i fim, / binevăzători. // Patimi îndurând / până la soroc, / phoenixul curând / va zbucni din foc. // Clari, după surghiun, / sub un cer labil, / să ajungem un / fulger imobil! (traducere de Șerban Foarță) În 1994, i-am dedicat un poem mamei, pierdută cu treizeci și unu de ani mai devreme, intitulat Le Français (ŤLimba francezăť
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
unei închisori carnale și ispititoare precum trupul. „Să te ador în suflet - doar duhul să-ți aleg” este idealul la care încearcă să ajungă poetul. Iubirea materiei: „Cum te arăți, mă-ntunec și sufletul întreg/ Se face ochi, piept, brațe... zbucnite către tine” are consecințe devastatoare pentru integralitatea și puritatea sufletească: „Vremelnicia cască-n mine abisul/ Rostogolit pe dâre de flăcări, ca ntr-un iad.” Dragostea trupească extinsă la plăcere, sexualitate este vremelnică, își dovedește efemeritatea. Calea eternității este iubirea, dar cea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
cronici”, spre a face „să renască virtuțile bătrânilor de atunci în sufletele tinerilor de azi”. Chezășia izbânzii era legătura cu poporul, în speță cu lumea țărănească: „Acolo e un suflet mare, care cere lumină. Acolo stau genii ascunse, gata să zbucnească, asemenea izvorului care așteaptă în stâncă lovitura de toiag a lui Moise. Acolo-i puterea și viitorul nostru”. Prin asemenea îndemnuri, directorii publicației, Alexandru Vlahuță și George Coșbuc, se străduiau să mențină și să revitalizeze orientarea tradițională a literaturii române
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
înscrierea lor creatoare în orizontul unei ființe îndepărtate, abia întrezărite. Smulgerea, izbucnirea, mișcarea schismatică reprezintă actele prin care tot ce începe să ființeze încearcă să iasă din ascunderea originarului: "Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide,/ Sinteze transparente, de străluciri avide/ Zbucnesc din somnorosul noian originar" (Banchizele)13. Ceea ce iese din magma informă are deja un trup, transparentă întruchipare a dublei naturi. În această cvasi-lume nehotărâtă, ființările sunt potențe predispuse la creație dar, în același timp, frânate în avântul lor de puterea
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al unei arătări nevăzute, transparente. Sunt pleoapa unei taine, acopăr, nu ascund"57; atât și nimic mai mult, căci ceea ce se acoperă în arătare se descoperă ca imagine. Doar în imagine "slobodă, spre cer, înfloritoare,/ Inima mea nu mai întârzie./ Zbucnește afară în limpezimi petale/ Să lege rod tainic, bob de poezie"58. Frumusețea ce respiră în ritmul inimii creează frumusețe, apare și se descoperă ca limpezime. Ceea ce e astfel limpezit este un mediu de creștere, intermediul translucid al posibilului care
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de uriașul eșuat, la țărmul unei așezări marine, în povestirea lui Gabriel Gárcia -Márquez: "Nu-l încăpuse nici patul, nici rufăria spitalului. Nu intra în măsura oficială. Izmenele îi veneau doar pînă la genunchi. De acolo în jos picioarele îi zbucneau goale printre vergelele patului povîrnit, cu tălpile amenințînd spre tavan. Peste pieptul atletic cămașa plesnită se umfla zadarnic să i-l acopere. Iar brațele căzute în lături își atîrnau buturii cărnoși ieșiți din mînecile scurte pînă la coate și se
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Noua Revistă Ro mână (1915); după „expresionismul“ lansat, de asemenea fără succes, prin revista noastră Ideea Europeană (1919); după „arta neagră“, ajunsă până la noi cu motanul de piatră al Miliței din holul casei mele; după jazzul negrilor, violent și sincopat, zbucnit, să-ți taie respirația!, din cutia mea de radio și trezind În simțurile noastre veștede, Înspre sfârșitul veacului trecut, o emoție nouă, senzuală, elementară și obscură, resimțită chiar În paginile memorialu lui; „cubismul“, În sfârșit, avea să dezlănțuie cumplitele sale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ziua când Domnul a sosit, toți locuitorii orașului fără osebire de sex, de vrâstă, de condițiuni sociale, i-au ieșit înainte dincolo de barieră, ca un puhoi ce inundă câmpia, și nu voi uita niciodată uralele frenetice și nesfârșite ce au zbucnit din piepturile tuturora, când a apărut careta 72 domnească încunjurată de o ceată de călăreți țărani, trasă de opt cai de poștă, care veneau ca vântul într-un nor de colb, în pocnitul de harapnice și chiuitul surugiilor. Așa ceva nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]