442 matches
-
diferite de la paragraf la paragraf, cu pauze, cu tăceri, cu aiuritoare provocări de a-l descoperi, altfel, pe Banu, dar și pe mine, cititorul lui. Nu poți citi/ vedea Uitarea în frig. În mine este cald și toate anxietățile au zbughit-o ca să facă loc întrebărilor și răspunsurilor lui George Banu. A vrea să uiți, a ști ce, a putea, a-ți salubriza sufletul și conștiința, a duce blestemul de a nu putea uita, a ierta și a uita, a lupta
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
și contrabașii. Dar nu puteau împiedica, acoperi, înfrânge prin puterea, prin mulțimea lor apropiată, chemarea din depărtare a cornului. In vara aceea, zilele însorite urmau imperturbabil unele după altele. Din pat, îndată ce se trezea, în cămașă de noapte, copilul o zbughea pe balcon. "E vreme bună de ștrand!", anunța el fericit. După micul dejun, coborau la plajă. Bazinul fiind la câțiva pași de hotel, avea voie să iasă în costum de baie. Dar, cu toate că mai avea și halatul pe el, nu
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
un regiment de rinoceri cu toboșarul în frunte. Invadează bulevardul! Ies și alți rinoceri de prin curți! Ies și din case... Ies și pe ferestre! Se vor reuni cu ceilalți“. Lovitură de teatru, nu ultima, vine de la Dudard, care o zbughește pe scări spre a se alătura cirezii de rinoceri. El crede că-și va păstra luciditatea: ,,Toata luciditatea. Dacă e de criticat, atunci să criticăm dinăuntru, nu din afara“. Bomboană pe coliva o va pune însăși Daisy, care - după ce-l lașase
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
auzi deși ele sunt la o mai adîncă privire absolut banale, țin morțiș să lase amintiri, multe amintiri în urmă ca să li se șteargă probele adevăratei lor vieți, fac în așa fel încît nici măcar să nu vezi pe unde au zbughit-o în lumea lor, au și un soi de egoism pe care trebuie să-l treci cu privirea, au datorii pe care nu și le achită niciodată și o fac premeditat, o fac parcă și cu oarecare dispreț la adresa celorlalți
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/4094_a_5419]
-
văzut că totul se scutura, se întindea, căsca prelung, așa cum face oricine după somn. La foarte puțină vreme, păsările urlau de-a binelela, era un vacarm în care tot ciorile aveau cuvîntul hotărîtor. Dar, ca în fiecare dimineață, ciorile o zbughiră în stoluri mari și, după trei ture largi deasupra grădinii, o porniră spre răsărit, în zbor triumfal. Cîteva în avangardă împrăștiată, apoi grosul haitei, cu zborul lor curios: șapte-opt bătăi energice din aripi, apoi o planare lungă pe curentul abia
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
cum rareori mi-a fost dat să văd aceasta, să dai timpu-napoi!: te plimbi prin viața ta, încoace și-ncolo, ca pe bulevardul cu castani din centrul orășelului nostru. Iar când ajungi într-o zonă care nu-ți place, o zbughești și te așezi în altă parte, ocolești răul. Mă uitam la tanti mary cu infinită admirație și mă întrebam: "Oare, dacă tot vorbește mereu despre asta, ea o fi reușit să dea, măcar puțin-puțin, timpu-napoi?" Eu bănuiam pe atunci că
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
iar lampa de gătit, cu petrol lampant și fitil tubular, fila când ți-era lumea mai dragă. Mama plecase "până-n colț", să cumpere ceapă de la un zarzavagiu ambulant și mă lăsase să supraveghez oala pusă la fiert. Dar eu o zbughisem în stradă, la joacă cu copiii din vecini. Am știut că s-a întors doar când i-am auzit strigătul furios: "Unde-ai fugit, drace?!" Odaia era plină de "scame" negre, atât de multe, atât de dense încât ne vedeam
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
și alb, o să atragă bărbații, ca muștele. Te-ai făcut ditamai fata, mânca-te-ar bunica de frumoasă, uite cum mai semeni tu cu Thalia din telenovelă”. “Lasă-mă, bunico, cu telenovelele tale, te rog...”, Îi răspundeam râzând și o zbugheam pe ușă. Nu știu dacă semănam cu Thalia, dar știu că atunci mă iubeam pentru prima oară În viață. Mă iubeam pentru că eram fericită. Îmi plăceam trupul și imaginea acestuia În oglindă. Parcă Înflorisem dintr-o dată, ca cireșul din fața blocului
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
zâmbete. Jocul ar fi continuat chiar și noaptea, dacă nu am fi obosit. Dar, odată ce îl vedeam îndreptându-se spre pat și torcând încetișor, înțelegeam că ziua aceea s-a încheiat. În prima zi, nu i-am permis să o zbughească afară. Nici acum nu sunt sigură, dar îmi imaginez că mi-era frică să pierd prietenia lui și, mai presus de orice, să uit prima și cea mai importantă lecție pe care mi-a dat-o: să știu să trăiesc
ALECART, nr. 11 by Elis Maruseac () [Corola-journal/Science/91729_a_92904]
-
mare se mulțumi doar să bombăne ceva, trăgând în schimb atent cu ochiul la darul surioarei sale, ca să vadă dacă nu cumva era mai grozav decât al său. Neavând nimic de obiectat, el luă o mașinuță de pe jos și-o zbughi pe ușă afară. Fetița însă nu plecă, ci se așeză frumos la masă, în fața bunicului ei. “Și ce mai e pe la țară? Ce mai face mămica?” îl întrebă Eleonora, aducându-i o mică gustare. Stelian sorbi mai întâi din cana
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
aruncat-o cu ușurătate odată cu plecarea mea de la Nucet - când își sfârșea rechizitoriul Ioviță se ridica, își pipăia decent prohabul, mai arunca asupra noastră - a lui Tinel în speță - vreo câteva săgeți otrăvitoare, își controla Pobeda de la mână și o zbughea la gară, fugea cât îl țineau picioarele de teamă să nu piardă cursa de Târgoviște. Directorul, nervos, schimba cu mine câteva cuvinte ireverențioase referitoare la bovine, rasă a activiștilor de meserie, dădea instrucțiuni portarului de noapte și pleca în sat
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
probă martor... și m-am trezit speriat...Ceasul arăta ora patru dimineața...Pereții străluceau de albeață! Ca niciodată, am rostit Tatăl Nostru cu glas tare, am deschis geamul, am dat radioul la maximum, am citit un verset din Biblie... am zbughit-o în bucătărie să-mi clocotesc ibricul cu cafea "Strong and stimulating"! Mi-am dat seama că, în sfîrșit de sfîrșit!, puteam scrie în voie despre Mihai Ursachi!!! Mi-o cerea chiar el, îmi lansase un semnal... gata!... plută, copaie
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
improvizate, improprii anchetei și în care paza celor arestați nu poate fi asigurată așa cum ar trebui, cei doi au luat-o la fugă. Ei s-au izbit de un pom, reușind să se elibereze de cătușe, după care fiecare a zbughit-o în altă parte. Planul lor nu a funcționat până la capăt, pentru că imediat toți polițiștii din oraș au fost altertați, iar în mai puțin de 15 minute au fost prinși și au ajuns acolo unde le este locul: la răcoare
Agenda2005-02-05-politie () [Corola-journal/Journalistic/283255_a_284584]
-
tocma’ la RL, după ce fusese muită recent de colegii mei. „ăăă... n-am venit să discutăm despre mine. Mi le-a cerut Alex (Adamescu, n.a.). Vorbește cu el detaliile”. Ignorând orice idee de șantaj mizerabil între cele două personaje, am zbughit-o acasă cu plicul maro, nerăbdător să văz ce mă-sa ascundea Popa ăsta. În intimitatea colibei, am desfăcut agitat plicul. ȘOC și GROAZĂ. Niște printuri cu date de la Registrul Comerțului, niciuna la zi, după cum aveam să constat și o
Un jurnalist de la România Liberă și-a dat demisia după ce i s-a cerut să scrie un articol ”șantajist” () [Corola-journal/Journalistic/24119_a_25444]
-
fapt, regizorul a și spus că a cunoscut România numai prin intermediul unor filme românești! Strîmtă cale! Unii critici francezi au văzut în filmul lui Haneke un discurs despre incomunicabilitate și "refuzul celuilalt". Deși refuzată, Maria noastră (a lor!) tot o zbughește, ilegal, înapoi la Paris, și filmul se sfîrșește cu ea căutînd un locșor de cerșit prin orașul-lumină... În fond, de ce această senzație de supărare, în sufletul unui cronicar român? Supărare pe filmul lui Haneke, care nu face decît să prezinte
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
încă o bunătate, mare, mare.! Miere ! mă împiedicasem de o tulpină de floare- clopoțel, și o albinuță, o doamne ce harnică era, mi-a adus repede, repede fagurele acesta. O mulțime de bunătăți ne-a adus mămica. Aricii mititei o zbughiră din pătuțul lor și s-au înfruptat cu bunătățile aduse . Simona-mică, privea și plânse: - mi-e foame și mie de ce mama nu-mi dă să mănânc ? Unde a plecat mama ? - Știi de ce nu o vezi pe mama ? îi zise ariciul
FRUMOASA DIN PĂDUREA NEADORMITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384236_a_385565]
-
de râs în fața tuturor. Și-mi cere voie să-și aleagă din frigider câteva legume. Cum nu avea prea multe opțiuni, s-a oprit la niște vinete, destule în sezon. A smuls un cuțitaș din sertarul cu tacâmuri și a zbughit-o în camera lui. Puțin îngrijorată să nu se taie, dar și temătoare să nu-i retez avântul, l-am urmat și l-am spionat prin ușa întredeschisă. Ce credeți că făcea?! Decupa cu mare atenție fâșii din coaja vinetei
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
teribil pe chestia asta. -Am plecat să colindăm, Domn, Domn să-nălțăm...a încercat Floricica să îmbuneze claia de bigudiuri. -N-auzi, fa? Pleacă imediat, că acu’ ies cu făcălețu’ și te colind eu pe scări, de nu mai nime... A zbughit-o Floricica spre următorul etaj, dar s-a ascuns printre zăbrelele balustradei să vadă dacă se ține de cuvânt turbata. („Cum mai zâmbea la mami!”) De la apartamentul de vizavi a ieșit altă vecină : -Cu cine te cerți, dragă? -Ca să
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
A plecat din aglomerație. Îi venea să plângă. Dar eu vreau să colind...A, uite că în stație la tramvaie este mai puțină lume! Și tramvaiele aproape goale. Mă, dar greu mai observi unde este bine!! își reproșă ea. O zbughi spre stația de tramvai prin mijlocul străzii. Noroc că era semaforul roșu pentru mașini și tramvaiele plecaseră din stație. A certat-o un domn cu mustață și căciulă de astrahan : -De ce treci pe aici, zăbăuco? Părinții nu te-au
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
minune, parcă s-a înzdrăvenit!... Fără ca femeia să fie conștientă, lucrând și confuzia cu cealaltă, - actul se consumă... în cele din urmă, are loc și trezirea, femeia sare în sus, sora bolnăvicioasă se deșteptase și ea, băiatul cel vitreg o zbughise din odaia fetelor afară, tatăl care-l înfiase, apare și el atras de scandal, și află cele întâmplate... Este clar ca lumina zilei, care se și ivise la ferestre, cine era vinovatul, - tatăl aleargă după fiu, acesta dă vina pe
Hipolit, al doilea (fapt divers) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7788_a_9113]
-
-ar rasa a dracului! Rabatat! Rabatat, adică să ne întoarcem cu spatele la el și să ne aplecăm la nouăzeci de grade. Dă cu sete Ciocoiu, harșt-harșt, cu o bucată de antenă de la stațiile radio, ne plesnește peste cur, și noi o zbughim printre aracii și lujerii de viță-de-vie, și cădem și ne ridicăm din nou, dar râdem ca apucații, ca demenții, și curând obosim și ne trântim pe pământul uscat. E fierbinte pământul și pe noi ne ard obrajii și ne ustură
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
la ce se cântă. Ies să-mi verific mobilul, holul e singurul loc cu conexiune. Din senin aud o melodie cunoscută și o voce incredibilă. Cred că e Azzuro, a lui Celentano. Mai butonez nehotărâtă până la primul refren și o zbughesc înapoi înăuntru. Michele e pe scenă, Francesco bate entuziasmat ritmul în fața scenei. Sunt din nou în lumea și limba lor. Restul populației îi privește neinteresată. Totuși, pentru câteva minute, locul a prins viață. Și băiatul e ca la el acasă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
foarte frumoasă. Dar sigur știai asta. Nu te-am mai văzut de mult. E drept că și eu am fost tot plecat. Am treburi în Germania destul de des. Cu mașinile. — Mulțumesc, am zis roșind din cap până în picioare și am zbughit-o în casă. Am rămas visând la țări străine. Știam că nu am să le văd niciodată. Oare cum e Germania și ce poți face acolo? Am adormit cu globul pământesc în brațe. Toată noaptea am fost exploratoare și am
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mai avut treabă, dar în tot timpul ăsta îmi închipuiam curse printre adversari, șuturi cu șpițul în vinclu, la păianjen, cum mai zic comentatorii de la televizor. Am ajuns acasă seara. În fața blocului mă smucesc din mâna tatălui meu și o zbughesc spre terenul încropit în spate. Hai să mă nânci, mă strigă. Nu mi-e foame. Ai jumă tate de oră. Da, da, bine. Dar nu mai conta, eram deja pe teren. Care era gol. Toți erau plecați. Codruț, Georgian, unde
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
găleată? Că se topește toporul gospodarului. Și a pus mâna pe cleștele de tras focul, prefăcându-se că o bate pe ea, care a început să-și ceară iertare că a consumat apa. Busuioc a înșfăcat găleata goală și a zbughit-o la fugă prin ploaie și prin glod ca să nu o bată Lupu pe Ioana din cauza toporului. Dar în urma lui Busuioc, ei se prăpădeau de râs. Ioana nu-l iubea pe Toader al ei și mai călca strâmb. Așa a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]