26 matches
-
Cazacu-Istrati și dă citirii cuvintelor frumoase scrise în prefață de scriitoarea Gabriela Căluțiu, făcându-ne cunoscute numele scriitorilor incluși: - ... Antologia doamnei LIGYA DIACONESCU îi face cunoscuți lumii germano-gotice pe 55 dintre cei mai luminați creatori, întru Logos-ul valaho-getic - Logos zburătăcit (prin vorbitorii săi), de viforul vremilor, în toate colțurile bătrânei Terre, până la „capătul lumii‖: unii își au (deja) casa și Duhul liniștite chiar lângă vatra gotico-germană (Adalbert Gyuris, Viorel Băetu, Mihaela Claudia Condrat, Michael Cutui, Mircea M. Pop, Ștefănia Bîcu
LANSAREA „ANTOLOGIEI STARPRESS 2013” ŞI A CĂRŢII „ROMÂNII SUNT DEŞTEPŢI ELEVAŢI ŞI TALENTAŢI” LA TORONTO de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 by http://confluente.ro/Iacob_cazacu_istrati_lansare_iacob_cazacu_istrati_1364529500.html [Corola-blog/BlogPost/345426_a_346755]
-
frății cu mult mai mari decât ea, sub controlul acestora, în timp ce băieții la rândul lor, își vedeau de adolescență și de viața de elev, atât la școala lui Tătărescu, cât și la cea comunală. Războiul pe copilă o va găsi zburătăcită, ajunsă de acum la vârsta de șase ani. Urmările lui, dar mai ales moartea lui Ticu la Sevastopol, va fi o mare lovitură dată echilibrului familiei Pătruică. După această tragedie, Ion niciodată nu va mai fi acel soț sau tată
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1478015749.html [Corola-blog/BlogPost/343116_a_344445]
-
prea veselă mireasă, în ale toamnei brume, în brațe smochinii, mă uit întrebător la chipu-ți plin de soare ce-acum pe cer strâluce și râde-nveselit, cum muribund și ocru, scobit de remușcare, se va lăsa-n ‘tuneric, de frig zburătăcit... Și îți șoptesc că Timpu’ e meșterul abil, pe care-l păcălești... primăveri redându-i în ochii de copil. Sonnet XII Shakespeare When I do count the clock that tells the time, And see the brave day sunk în hideous
SONET XII de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_talpau_1443082866.html [Corola-blog/BlogPost/381854_a_383183]
-
care unește zilele libere de 6 și 8 decembrie (Întâmpinarea Fecioarei Maria) cu weekendul cel mai apropiat. Se umplu casele rămase pustii după vară, iar forfota turistică proprie sezonului estival ia litoralul cu asalt. Cât despre Moș, nici urmă! Ușor zburătăciți și bucuroși de oaspeți, noi, localnicii, ne scuturăm veseli după plecarea „invadatorilor”, căci începe să miroasă a halviță de Crăciun de prin fabricile din Alicante și Jijona, responsabile pentru exportul în întreaga lume a hrănitoarei delicatese lipicioase, frământată din migdale
MAGII CUM SOSIRA de GABRIELA CĂLUŢIU-SONNENBERG în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Spania_magii_cum_sosira.html [Corola-blog/BlogPost/375133_a_376462]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > ZBURĂTĂCIȚI FUNIGEI... Autor: Pușa Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1642 din 30 iunie 2015 Toate Articolele Autorului (în amintirea poetului Doru Vânătoru-Ion) Cine cunoaște ce-i în sufletul tău? Fiecare simțire, fiecare tremurare de gând? ...Până și gândul, nestatornic, aleargă
ZBURĂTĂCIȚI FUNIGEI... de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 by http://confluente.ro/pusa_lia_popan_1435657206.html [Corola-blog/BlogPost/352833_a_354162]
-
-ne din nou dragostea dintâi aceea care face doar bine și pune flori până și în scaietele din deșert; dragostea Ta, care pune culoare în uscăciune și face să cânte pietrele. Doar lângă dragostea Ta putem fi. Aici, însă—singuratici, zburătăciți funigei— n-are rost să ne dorim nemurirea. ( Iunie 29, 2015) Referință Bibliografică: ZBURĂTĂCIȚI FUNIGEI... / Pușa Lia Popan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1642, Anul V, 30 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Pușa Lia Popan : Toate Drepturile
ZBURĂTĂCIȚI FUNIGEI... de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 by http://confluente.ro/pusa_lia_popan_1435657206.html [Corola-blog/BlogPost/352833_a_354162]
-
și în scaietele din deșert; dragostea Ta, care pune culoare în uscăciune și face să cânte pietrele. Doar lângă dragostea Ta putem fi. Aici, însă—singuratici, zburătăciți funigei— n-are rost să ne dorim nemurirea. ( Iunie 29, 2015) Referință Bibliografică: ZBURĂTĂCIȚI FUNIGEI... / Pușa Lia Popan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1642, Anul V, 30 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Pușa Lia Popan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
ZBURĂTĂCIȚI FUNIGEI... de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 by http://confluente.ro/pusa_lia_popan_1435657206.html [Corola-blog/BlogPost/352833_a_354162]
-
Antologiilor, peste tot in lume, e, de fapt, etapă cea mai laborioasa a ambițioasei întreprinderi”), Adrian BOTEZ (Adjud/ROMÂNIA). Antologia doamnei LIGYA DIACONESCU îi face cunoscuți lumii germano-gotice pe 55 dintre cei mai luminați creatori, intru Logos-ul valaho-getic - Logos zburătăcit (prin vorbitorii săi), de viforul vremilor, în toate colțurile bătrânei Terre, până la „capătul lumii”: unii își au (deja) casă și Duhul liniștite chiar lângă vatra gotico-germană (Adalbert Gyuris, Viorel Băetu, Mihaela Claudia Pop, Michael Cutui etc.) - alții, cu spor (nu
O ANTOLOGIE CÂT O BINECUVÂNTARE DE NEAM de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 by http://confluente.ro/Adrian_botez_o_antologie_ca_adrian_botez_1374848118.html [Corola-blog/BlogPost/349642_a_350971]
-
LIGYA DIACONESCU - este un gest de maximă generozitate, elegantă și de înaltă și luminată jertfire, catre Dumnezeul Neamului nostru! ...Antologia doamnei LIGYA DIACONESCU îi face cunoscuți lumii germano-gotice pe 55 dintre cei mai luminați creatori, intru Logos-ul valaho-getic - Logos zburătăcit (prin vorbitorii săi), de viforul vremilor, în toate colțurile bătrânei Terre, până la „capătul lumii‖: unii își au (deja) casă și Duhul liniștite chiar lângă vatra gotico-germană (Adalbert Gyuris, Viorel Băetu, Mihaela Claudia Condrat, Michael Cutui, Mircea M. Pop, Ștefania Bîcu
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI „STARPRESS 2013 , EDIŢIE BILINGVĂ, ROMÂNĂ-GERMANĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 by http://confluente.ro/Adrian_botez_o_noua_aparit_adrian_botez_1364532776.html [Corola-blog/BlogPost/345424_a_346753]
-
noi, desigur, care-i invidiam întâi și întîi pentru că făceau ce voiau, mutându-se din sat în sat și aducând pe hainele lor pestrițe parfumul depărtării și al necunoscutului. Apoi brusc, înainte de a ne dezmetici din contemplația noastră fascinată, grupul zburătăcit, țipetele ascuțite, amestecate cu bufnituri și icnete, spectacolul terifiant, care ne punea pe fugă: tinerele femei lovindu-se în cap, peste umeri, peste picioare, și peste burtă cu pachetele scoase din traista agățată de gât, proprii lor sugari. Nu eram
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
se concertează, și percuția stăpânește prietenia mea. MECENA: Desigur... totuși desigur. Geniul celor doi conducători ai noștri ne conduce în sus și în jos, și al nostru conduce totul sus și jos pe suprafața pământului și se bucură de realitatea zburătăcită. CÂNTĂREAȚA: Ăsta-i un porc adevărat, omul cu banii muzicali, nu-i așa? IMPRESARUL: Da, firește sigur desigur, că te ia pe burta lui rotundă plină de bani ca pe o gogoașă dulce, dar eu te văd la mine ca
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mulți?! De unde?! Zece mii mari și lați suntem cu toții!... Nu vor trece! strigă Șendrea eroic. Vor trece! i-o retează Ștefan. Va fi bine, măcar de-i veți zăbovi până mântuim cu tătarii, până sosesc oștile ungurești, până se întorc românașii zburătăciți. Au jurat doar... Pe turcaleți să-i primim "moldovenește", după datină, spune Vlaicu clipind hâtru. "Moldovenește", cum altfel!? râde sarcastic și înflăcărat, cu patimă Ștefan. Pitulați în poala codrului, le luăm urma; ne ținem de ei, ca scaiul de oaie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
el brusc tonul. Acu, cel puțin, am aflat adevărul: "Suntem singuri!"... Prea bine! Nu datorăm nimănui nimic! Știm că nu ne bizuim decât pe noi înșine, pe puterea noastră, așa mică cum e! Numai de s-ar înturna oștenii mei zburătăciți... Prea puțini s-au întors încă... N-am pierdut nădejdea... Nu mă lasă ei, spune Ștefan fără convingere. Și dacă, totuși... i-o retează Stanciu. Tomo! Tomo! Necredinciosule! strigă Ștefan. Dacă, totuși... spune, chinuit, mai mult pentru sine. Ne punem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu bârne arse. Erau aievea sau doar mintea mea le deslușea în tencuiala scorojită inscripțiile scrijelate cu litere șchioape, găurile îndelung râcâite, piroanele masive de care mai atârnau capete de funii, fierăraie și sârmăraie, lanțurile și zdrențele de pături, hârtiile zburătăcite, saltelele pline de pete negre, sfâșiate, cu paie vineții ieșind din acele răni ale cârpei, umbrele pândind în câte un colț de culoar și izbucnind în chiote demente când ne îndreptam pașii într-acolo? Undeva într-o curte interioară, la
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
n-am vrut să-l opresc, întrucât chipul său, brăzdat de cute stranii, era mult prea interesant, iar eu voiam să fac experiența în condițiile cel mai puțin favorabile. A trecut și un tinerel înfășurat într-o pelerină, însă părul zburătăcit și ochii săi de mâncător de hașiș m-au reținut, întrucât am ghicit în el un visător, un ciudat, un suflet nu suficient de obișnuit, de comun. Cel de-al treilea care-a trecut, bătrân și complet spân, fredona încetișor
Giovanni Papini Povestiri stranii () [Corola-journal/Journalistic/3253_a_4578]
-
ai fi copil. Acum să te văd cum strângi tu zațul ăsta din pat. Se ridică propulsat ca de un arc. Timpul nu mai vroia deloc să aibă răbdare cu Gigi Pătrunjel și-l mâna de la spate ca pe găinile zburătăcite, scăpate din ogradă. Timpul cu care se lupta Gigi Pătrunjel era de data asta chiar îmbufnat și bătea din picior ca o adolescentă năzuroasă și isterizată de propria i pubertate. Și, ca un bonus de umilință, îl împinse cu un
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pe capetele bombate de litera L. Puteam s-o țin așa ore Întregi. Și cînd, În cele din urmă, auzeam cheia lui Jerry zornăind În ială și ridicam capul din prosop, bietele animale Înfricoșate Își luau zborul ca niște păsări zburătăcite, iar țipetele lor Înăbușite se auzeau tot mai Încet, Înghițite de cîmpul cu iarbă bogată. Era cît se poate de trist și de frumos. PÎnă la urmă, m-am gîndit, aș prefera să fiu o gazelă care sare plutind grațios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
comentariu. Un firicel de vânt se stârnise din senin răsfirându-i părul. Își ridică fruntea în sus, cu ochii închiși, lăsându-se în voia senzației plăcute de răcoare. Roiul de țânțari care se adunase deasupra cape telor celor doi dispăruse zburătăcit de vânt. Concertul nocturn al greierilor stătea să înceapă și se auzeau păsările ciripind. Deschise brusc ochii când Calistrat îl înghionti ușor. Vâlva era deja afară din peșteră. Sfera de ceață se adunase acolo și pulsa pe loc. Deși toiagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la un pas de a-și găsi și mama. Dar avea nevoie de ajutorul lor. Lucrurile nu s-ar fi putut potrivi mai bine! În răgazul de la plecarea lui Lupino, Arus avusese timp să chibzuiască. Un pui de lup, abia zburătăcit, își găsise tăria și curajul necesare pentru a acționa după chemarea inimii. Era un exemplu pe care nu-l putea ignora. Acum, el, conducătorul, trebuia să-și adune haita, să pornească la luptă pentru a-și recăpăta drepturile pe care
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
mai pridideau să se ivească, la intuiție, țațe felurite, gătite ba în papuc cu talpa moale și capișonul de pluș, ba în rochițe de casă cu panglici și șiretlîcuri, în halate bălțate din crep înflorat, cu agrafe și piepteni botoși, zburătăciți prin conciurile sfărâmate, aținîndu-se în mână ba cu bătătorul de covoare, ba cu levata, schimonosindu-se ca și cum s-ar fi nimerit prin preajmă doar pentru a-și aerisi lenjeria de pat sau chiar atunci s-ar fi urnit din pasiență
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu bârne arse. Erau aievea sau doar mintea mea le deslușea în tencuiala scorojită inscripțiile scrijelite cu litere șchioape, găurile îndelung râcâite, piroanele masive de care mai atârnau capete de funii, fierăraie și sârmăraie, lanțurile și zdrențele de pături, hârtiile zburătăcite, saltelele pline de pete negre, sfâșiate, cu paie vineții ieșind din acele răni ale cârpei, umbrele pândind în câte un colț de culoar și izbucnind în chiote demente când ne îndreptam pașii într-acolo? Într-o curte interioară, la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
el bătrân, cu o manta veche, soldățească. Bastonul lui alb, agățat de grilajul ușii, pare un ciudat semn de atenționare, de avertisment sau, de ce nu, de îndemn spre a pătrunde într-un ținut îmbibat de amintiri, de umbre, de clipe zburătăcite și de felurite avânturi prăbușite. Bătrânul orb cântă dintr-o muzicuță de demult, cehească, „Harmonia“, cu două rânduri de bași, masivă, cu sunete grave, profunde. Am avut și eu una asemănătoare, în copilărie. Cântam din ea când mergeam, în alai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu vana credință a izmenitului, că într-un bob de nisip stă tot nisipul Lumii? Acum, când viața mi se scurge asemenea acestor grăunțe de nisip despre care scriu, cu banale metafore, când zilele mele le simt, într-adevăr, frunze zburătăcite, când îmi dau seama că nu am nici o putere spre a opri, fie și pentru efemera scriere a unui cuvânt, timpul din dusul lui, când toate par că se ordonează de la sine înaintea Morții care vine, descopăr că, înfrângându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nod gros, ca o măciucă. L-am luat în mână, ca și cum mă pregăteam să trag clopotul. Mi-a trecut doar prin minte gândul că aș putea să mă spânzur cu acea funie de clopot, în acel chioșc. Un gând năuc, zburătăcit ca fulgii care continuau să cadă. Am zâmbit, înduioșat de vedenia mea spânzurând de limba clopotului. O imagine ca oricare alta. Nu mă impresiona. Știam doar că, și spânzurat, tot trebuia să mă întorc la Ester. Ea era, în acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a privit, ca și cum nu ne-am fi văzut ieri. Biblioteca, totuși, ne unește, ne adună din cine știe ce vâscozități de timp. 21tc "21" Pe jos, pe Bulevardul aproape pustiu în această dimineață mohorâtă de început de iarnă. Cer greu, coborât, frunze zburătăcite, nori trecători, rare troleibuze. Nimic sărbătoresc, în afara celor câtorva drapele tricolore fluturând pe ici-colo. O sărbătoare, de altfel, mai mult mimată în acest an. Tensiunea surdă de după aceste alegeri ciudate sporește parcă. O tensiune a deznădejdii, mai mult. La radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]