113 matches
-
pantofi galbeni cu picățele, cu un număr mai mare, cu catarame și tot felul de brizbrizuri populare, modelul pe care-l urâse cel mai mult în viață. Cosciugul ieftin și prost lucrat era prea îngust și prea scund, suficient să "zdrelească nasul cadavrului într-un mod dezgustător". Tragicul existenței este deci mai mult o experiență a limitelor, a imposibilității transcenderii lor. Nu întâmplător am adus vorba de gnosticism; prilejul îl oferă tot autorul în povestirea filosofico-teologică Eternul triumf al binelui. Din
Literatura răului by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14589_a_15914]
-
turlele peste clopote dese de bronz adăpostesc Învierea din piatra rostogolită. Mișca fără zgomot buzele lui rugându-se pentru iertarea noastră fierbinte. În gura fiului meu lingurița cu vin scălda, peste gingie, smalțul primului dinte. Atotușor Un nor cu ghimpi zdrelea apusul peste zare, în loc de vălătuci, țâșnea pe cer sârma ghimpată, parcă vedeam pe boltă curtea despicată a satelor din Bucovina, în hotare. Trecea prin porumbare, hăcuia știuleți și boabe, icoanele-n ștergar, la răsărit, a câta oare, Doamne, răstignit, a
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
Arborii tresar în somn; fugi în visul lor și tu. Dormi. Adormi. Ascunde-te. Zaci încolăcit. Alene, aer negru, aer negru fulgeră din bolți viclene... Peisaj de august Ah, nouri negri pe cerul viclean. Aerul mușcă zăbala calului. Arborii-mi zdrelesc privirea, mâinile, coamele anului. Nori se-mbulzesc pe bolți însemnate. Ah, dimineață zdrențuind așteptări! Cerul se-nclină, păsări adulmecă crestele nevăzutelor țări. Albini se învârt în cercuri profane. Și-i atâta-ntuneric, încât în duh te arunci, ca delfinii speriați
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
odihnesc în ochi vocea-n auz mâinile cât de rar se îngână dimineața vine ca o haină în care nu mai încap casa visată am construit-o ani de-a rândul cu râvnă de furnică din temelii piatră de piatră zdrelindu-mi mâinile totul era perfect așa că am trântit ușa și-am pornit în noapte nu mă întrebați ce mai fac nu fiți îngrijorați nu mai dați telefoane sunt bine mulțumită radioasă am realizat tot ce-am vrut am multe planuri
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/11090_a_12415]
-
ci se simte componentă a ei, își declară, bucuros, tangenta cu regnurile: "În talpă spinii-s încă cruzi,/ și-n palme răni mai am de aur,/ de cînd am fost copil de sturz,/ de cînd am fost copil de graur.// Zdreliți de pieile de nuc/ Genunchii-mi sîngeră și dor,/ De cînd eram copil de cuc,/ De cînd eram copil-cocor.// În plasma ierbilor mai fierb/ Boturi de mînji ce ma săruta,/ De cînd am fost copil de cerb,/ De cînd am
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
imbecile/ lăsau totul pe a doua zi/ hrăneau cu viața lor cohorte de bârfe/ nu știau dacă vor rezista/ dacă dragostea lui pentru ea/ avea s-o salveze/ s-o-ngrașe la loc/ s-o țină în viață...// ea-și zdrelea gingiile în lună/ ea-și spărgea dinții în ficatul lui/ ea ronțăia garful lui, sorbea măduva lui/ folosea ca vibrator o eprubetă plină cu sângele lui/ folosea ca suzetă un deget al lui" Ce anume are cartea antipatic Faptul că
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
Femina, Elisaveta. încântată de anatomia clientului ei, Elisaveta își face datoria cu pasiune și le cheamă la un moment dat, entuziasmată, și pe celelalte prostituate să vadă un falus cum n-au mai văzut. Apoi, când obiectul admirației ei se zdrelește și sângerează, ea îl pansează cu drag, făcându-i un capișon din tifon. Desuetudinea bordelului, comicul de situație, ca și frumusețea metafizică a peisajului (ninge la nesfârșit, îngropând faptele oamenilor sub troiene de puritate de proveniență celestă) conferă farmec întregului
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
peste-o masă. Masa peste el. Totul se-nvălmăși, se întunecă, apoi se limpezi și se legănă înnegrindu-se din nou. Urechile-i vâjâiau. Un compresor gonea în el și-un fierăstrău electric îi despica țeasta. Cu fața-n jos, zdrelit până la sânge, buimăcit, se simți apucat de mâini și de picioare, ca un buștean, și aruncat într-o prăpastie neagră, sfărâmicioasă, cu pietre multe, o avalanșă, explodând într-o lumină orbitoare, care se prăvăliră peste el. Undeva, departe, parcă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
a încetinit oleacă și mi-a spus: — Sări, piticule. Tai-o. La mulți ani. Fără să mă vadă el, i-am luat cartea și am sărit și m-am rostogolit printre pietrele de-abia acoperite de iarbă și mi-am zdrelit fața și spatele și creștetul capului. Când m-am ridicat, tramvaiul o băga iar în viteză - și l-am văzut din urmă, ca o carapace, cum se repede pe pod cu tot mai multă forță, cum iese de pe șine cu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
fi doar umbra propriei neliniști, dacă neliniștea are o umbră. puterea tăcerii am gustat puterea tăcerii, catifelată și moale, am pipăit oasele ei de pasăre gata să-și ia zborul și n-am înțeles de ce fragilitatea lor doare. i-am zdrelit cu bună știință pielea lipsită de apărare și n-am simțit nici o vină, am tropăit fără jenă în cavitățile ei umbroase, căutând un loc neatins, scobindu-l mai adânc, pe măsura nimicului meu guraliv, doar, doar, voi pune capăt febrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
pot întîlni, nici măcar cunoscîndu-se de-o viață - în lumea Cîntăreței chele. Englezește fără profesor, cu un prolog de Gelu Ionescu, în fața postfeței lui Ion Vartic, închide acest volum-recuperare. În rest, lumea subțire a cărții, dinamita de întemeiere a unei ordini zdrelite de atîtea întrebări, de atîtea proteste, se umple cu jurnal, proză de idei și de iubiri. Și unele, și altele sînt discontinue, violente, luptînd cu nesiguranța, dar provocînd-o, împungînd-o cu o încredere (cu nimic exagerată, dacă ne gîndim ce-a
Exerciții de recunoaștere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9620_a_10945]
-
vioară poate se opresc diavolii iștia.” „Stii că nu ar fi rău să încercăm?” am aprubat eu. „Goguță, ia pune mâna pe vioară și cântă ceva, să vdem ce fac jivinele. Aș fi cântat eu, dar am mâinile înghețate și zdrelite de la amnar și cremene”... Si-o acordat el cu chiu cu vai scripca și o început să zică una așa mai doinită...Să vezi minune! Doamne! Uite asta mi-i sfânta cruce și jur pe ea că spun adevărul!” Si
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Să ne vedem cu bine! (Coșul este ridicat, dispare spre pod. Face câțiva pași, calcă strâmb) Ptiu, drace! (ridică talpa piciorului, o freacă) Aceasta numai pe pământ este cu putință: să te poticnești cum faci un pas și să-ti zdrelești tălpile în colțuri și ascuțișuri. Hm! Cată să fiu cu mai mare băgare se seamă... Se uită în jur, pipăie terenul, se așază turcește. Cântă) Și iată, și iată, Pe vârful muntelui ne-am așezat... (se ridică) Bun. Acuma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
putut Închide ușa, trenul se porni cu o smucitură și ușa se trânti, dar nici Coral Musker, nici doctorul Czinner nu priviră În urmă. Alergă dizgrațios, lovindu-se când de un perete al culoarului, când de celălalt, În mișcarea trenului, zdrelindu-și chiar o Încheietură a mâinii și un genunchi. Pasagerii care se Întorceau de la micul dejun se lipeau de ferestre ca s-o lase să treacă, iar câțiva se plânseră de ea În nemțește, știind că-i englezoaică și Închipuindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
am ținut-o strâns pe Catherine, iubind-o pentru loviturile pe care Vaughan le aplicase corpului său. Mai târziu în noaptea aceea, i-am explorat trupul și vânătăile, pipăindu-le blând cu buzele și obrajii, văzând în porțiunea de piele zdrelită de pe abdomen geometria violentă a fizicului puternic al lui Vaughan. Penisul meu urmări simbolurile crude pe care i le lăsaseră pe piele mâinile și gura lui. Am îngenuncheat peste ea pe când stătea întinsă pe diagonala patului, picioarele-i mici odihnindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de forța de impact, îmi dau seama că ar ateriza exact sub calorifer. Cum are servieta burdușită și pântecele cam mare, n-ar apuca să întindă mâinile bondoace să amortizeze căderea, poate ar schița un gest atât cât să-și zdrelească degetele, s-ar duce drept în fund, capul i-ar zvâcni în spate când ar încerca să se redreseze, ar aluneca și-ar da cu moalele de elemenți și imediat i-ar țâșni sângele din abundență. I-ar zbura, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
se scutură și-și strânge brațele peste piept. - Lasă... Tu? - Eu îs obosit, abia mă târâi, încă nu m-am dezmembrat, am hălăduit prin Budapesta. - Iar? - Da, am ieșit, ca de obicei, prin fundul grădinii, de-a bușilea, m-am zdrelit în sârma ghimpată și m-am trezit în orașul vechi. Știu drumul cu ochii închiși! - Fiecare cu Budapesta lui... Mai dă-mi vin. S-a ridicat dintr-odată: - Uită-te în jur, uită-te... tu nu vrei nimic de pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
clipa În care păru că prora avea să se Înfigă În el, Iguana Oberlus sări agil În apă, Înșfăcă lunga funie din dreptul ei și alergă spre pămînt cu apa pînă la mijlocul piciorului, pufnind și mormăind, pentru că frînghia udă Îi zdrelea umărul. Trase apoi cu putere, o putere care părea să-i țîșnească din măruntaie, și profită În cele din urmă de impulsul unui nou val pentru a trage pe uscat, În siguranță, baleniera greoaie și făcută zob. Abia atunci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Și Sfântul Fără-Mațe a intrat cu autobuzul pe o alee îngustă și întunecoasă. Printre clădiri atât de apropiate încât pereții lor împroașcă înapoi scuipatul maroniu al Pețitorului, și sucul de mahorcă îi pătează salopeta. Pereți atât de apropiați încât betonul zdrelește cotul păros al Verigii Lipsă, lăsat pe marginea geamului deschis. Până când autobuzul oprește și ușa se deschide, dezvăluind o altă ușă, una de oțel într-un perete de beton. Aleea-i atât de îngustă încât nu se vede nimic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Barca înclinându-se. Bulele de spumă așezându-se și spărgându-se și apa liniștindu-se. Cablul suliței derulându-se repede pe punte și eu dând să-l prind și el smucindu-mă tare de coate și de încheieturile umerilor și zdrelindu-mi mâinile. Laptopul lui Nimeni zăngănind pe puntea povârnită și eu aruncându-mi corpul peste cablu între laptop și marginea bărcii așa încât laptopul mă lovi tare în spate și cablul se smulse din priză și ștecărul îmi biciui coastele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tehnicii, spectaculoase imaginar ele constituie, eventual, un pansament pe mintea înfierbântată a celor care și-au făcut din kitsch-ul cu pretenții numit Craii de Curtea Veche un fel de Mekka de celuloză căreia i se închină de li se zdrelesc genunchii. Ah, și ar mai fi ceva: viața autorului însuși. Aici, da, găsim semnele capodoperei. Fantasmele bolnăvicioase, ura viscerală față de tată, aspirațiile nobiliare, vânarea înfrigurat-maniacală a oricărui semn de recunoaștere publică, dandysmul spectacular, înhăitarea primejdioasă cu câteva din cele mai
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
Călătorul s-a ridicat, a închis geamul speriat, apoi a privit bucata de hârtie, dar pe ea nu scria decât un singur cuvânt. Eu.” (p. 154) (Un singur paragraf și două observații de limbă. Hârtia nu prea avea cum fi zdrelită de vreme ce sensul cuvântului e restricționat la sfera corporalului. În plus, fulgerele nu pot nici ele să fie chiar asurzitoare atâta vreme cât efectul lor e, întotdeauna, optic. Afară de cazul în care Cupșa a încercat o prolepsă, vorbind despre fulger și gândindu- se
Invenții și mărci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5199_a_6524]
-
pentru prima dată l-am văzut pe prinț, nu știu, enervat, jignit. ... - Dumneata nu poți înțelege mi-a spus; nu știi. - Ce nu știam? murmură doctorul. Am coborât, am mers tăcuți pe-ntunecata stradă Popov, împiedicându-ne la tot pasul, zdrelindu-ne picioarele până-n ușa bisericii. - Din acel moment a încetat, a decedat prietenia mea cu Balduin de Sm, spuse Vladimir, privind abajurul cu murdărie de muscă. Intimitatea, confesiunea au devenit cu neputință. N-am mai vorbit între patru ochi despre
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
blocului l-a mușcat. mamaaaaaaa,dă-i înjurături,fugi după ea,etc. seară,ne-am dus la o nuntă la 60 de km,omul s-a îmbătat și la întoarcere,în microbuz,din cauza alcoolului s-a dezechilibrat și și-a zdrelit genunchiul într-un fier de la scaun.soferul pusese o frână fină .tot concediul s-a văitat ce mușcat îi el de câine și nu ce vânătaie și julitura avea de la căzătura -cățeaua a sărit să-l muște deoarece a crezut
Selecţiuni din programul de poveşti cu maidanezi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18975_a_20300]
-
îți arate ce să faci.” La biserică m-a dus prima dată mama. Mi-a tot promis că mă ia la biserică dacă sunt cuminte și nu mai alerg să îmi jupoi genunchii, că nu mă poate duce acolo așa zdrelită pe picioare. Curtea bisericii, albă și mare, sălașul lui Dumnezeu, din mijlocul satului, o cunoșteam bine pe dinafară, fiind locul de joacă al copiilor, când era vreo sărbătoare sau vreo nuntă în sat. De cum am trecut pragul bisericii, am simțit
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382620_a_383949]