115 matches
-
îți arate ce să faci.” La biserică m-a dus prima dată mama. Mi-a tot promis că mă ia la biserică dacă sunt cuminte și nu mai alerg să îmi jupoi genunchii, că nu mă poate duce acolo așa zdrelită pe picioare. Curtea bisericii, albă și mare, sălașul lui Dumnezeu, din mijlocul satului, o cunoșteam bine pe dinafară, fiind locul de joacă al copiilor, când era vreo sărbătoare sau vreo nuntă în sat. De cum am trecut pragul bisericii, am simțit
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 by http://confluente.ro/Rodica_elena_lupu_taina_scrisului_28_rodica_elena_lupu_1345517572.html [Corola-blog/BlogPost/355104_a_356433]
-
semnificația lor este cu totul alta, pe care o numesc singurătatea deghizată ce ascunde o sociabilitate fie frustrată, fie inconfortabilă, iar monologul cheamă mereu o replică: "Cât despre copilărie; eu intru în ea în fiecare noapte./ Dar când mi se zdrelesc genunchii de bolovanii înfășurați/ cu mătasea broaștei din lacul unde mama punea vara/ cânepa la topit, simt în gură câlți după melițat și strig: "Viitorul meu merită să se preteze la toate umilințele/ pentru a fi liber". Rememorarea locurilor natale
GHEORGHE IZBĂŞESCU-CÂNTECE DE MÂNTUIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_izbasescu_cantece_de_mantui_al_florin_tene_1328504673.html [Corola-blog/BlogPost/346664_a_347993]
-
în: Ediția nr. 1669 din 27 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Aidoma țăranului care crește pâinea în câmp, pe timp de secetă, cu mâinile și tălpile însângerate, artistul Vasile Iovu cântă la nai doinele și durerile acestui neam cu buzele zdrelite până la sânge. Or, pentru noi, basarabenii, folclorul a fost și este nu numai o răsfrângere a sufletului, dar și o formă de rezistență la prigoniri, la umilințe, la rusificare, atunci când, înstrăinați de neam, ni se furase istoria, voievozii, limba română
LA ANIVERSARE: VASILE IOVU, ARTISTUL CARE DOINEŞTE LA NAI CU LACRIMA NEAMULUI ROMÂNESC de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 by http://confluente.ro/tamara_gorincioi_1438007890.html [Corola-blog/BlogPost/369759_a_371088]
-
semnificația lor este cu totul alta, pe care o numesc singurătatea deghizată ce ascunde o sociabilitate fie frustrată, fie inconfortabilă, iar monologul cheamă mereu o replică: "Cât despre copilărie; eu intru în ea în fiecare noapte./ Dar când mi se zdrelesc genunchii de bolovanii înfășurați/ cu mătasea broaștei din lacul unde mama punea vara/ cânepa la topit, simt în gură câlți după melițat și strig: "Viitorul meu merită să se preteze la toate umilințele/ pentru a fi liber". Rememorarea locurilor natale
GHEORGHE IZBĂŞESCU-CÂNTECE DE MÂNTUIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Gheorghe_izbasescu_cantece_de_mantuire.html [Corola-blog/BlogPost/351454_a_352783]
-
în cupa cu venin a vieții îmi sfârșeai primăvara care abia începea sub cernirea dulce a florilor de argint nu mi-ai atins gura care fremăta în așteptare nici tâmpla care zvâcnea dureros cu un gest mi-ai sărutat umărul zdrelit de zidul pe care îmi imprimam plângerile mi-ai sorbit fugar o lacrimă apoi pasul tău s-a îndepărtat și amurgul sângeriu te-a transformat într-un punct pe care l-am privit până când ochii au început să mă doară
(PLÂNGEAM ŞI TU ÎMI SPUNEAI de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 by http://confluente.ro/_plangeam_si_tu_imi_spuneai_nuta_istrate_gangan_1350094980.html [Corola-blog/BlogPost/359238_a_360567]
-
îți arate ce să faci.” La biserică m-a dus prima dată mama. Mi-a tot promis că mă ia la biserică dacă sunt cuminte și nu mai alerg să îmi jupoi genunchii, că nu mă poate duce acolo așa zdrelită pe picioare. Curtea bisericii, albă și mare, sălașul lui Dumnezeu, din mijlocul satului, o cunoșteam bine pe dinafară, fiind locul de joacă al copiilor, când era vreo sărbătoare sau vreo nuntă în sat. Într-o duminică însorită, mama m-a
INOCENŢA COPILULUI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Inocenta_copilului_rodica_elena_lupu_1335123706.html [Corola-blog/BlogPost/357100_a_358429]
-
sub semnul cărții, Melania Cuc afirmă: “O carte este viață și ar merita să rămână ca mărturie”. În privința laboratorului intim de creație, autoarea spune: “aș putea spune că în fiecare pagină mustește seva realității unei vieți prin care am trecut zdrelindu-mi genunchii, primind lovituri în plex, șuturi în fund și privind din unghiul meu îngust, cum se moare de foame la propriu, cum se ucide din dragoste ... Dar experiențele mele pot fi, și sunt, generalizate, extrapolate, combinate și asociate cu
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_celor_patru_maini_cronica_literara_la_cartea_melania_cuc_si_menut_maximinian_cartea_cu_coperti_de_sticla_c.html [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
va scurta, Ca, rămas fără de grai, să nu poți, de chin, urla, Vei fi ars și-apoi prăjit în cazanul cu catran, (Înălțând la cruci, smerit, rotind ochii prin tavan) Os cu os, de la picior pân' la cap, va fi zdrelit, Pentru fiece vapor și tot ce s-a șterpelit, Iar în clipe de răgaz, a' lui Boc hidos strigoi, O să-ți bage pe grumaz doar cârnați de la Pleșcoi, De-ai să ceri tu, disperat, dracușorilor zapcii, Ca, în groapa cu
DEMOCRAŢIE CREŞTINEASCĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 by http://confluente.ro/valeriu_cercel_1408412061.html [Corola-blog/BlogPost/352267_a_353596]
-
călcând peste urme de fluturi Marea-mi șoptește-un descântec pe țărmuri Când roiuri de raze, rotindu-se-n cercuri, Pe umeri de stânci desenează săruturi. Tăceri de văzduh sângeriu peste gânduri Cu fire de viață-n clepsidre perfide Umbre zdrelite-n tablouri silfide Și-o liniște-amară domnind peste grinduri. Cortine de aburi crescute din valuri Falduri dansând, curcubeice unde, O iolă rebelă prin vremuri fecunde Și zei ponosiți care zburdă pe maluri... Răzbat voci din pietre sub tălpi ostenite Și
DESCULŢĂ, CĂLCÂND PESTE URME DE FLUTURI... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 by http://confluente.ro/Desculta_calcand_peste_ur_georgeta_resteman_1374141275.html [Corola-blog/BlogPost/364243_a_365572]
-
vine ... XVI. SĂRUTĂ-MI TÂMPLA, UMĂRUL ȘI CE MAI VREI, de Nuța Istrate Gangan, publicat în Ediția nr. 764 din 02 februarie 2013. sunt tristă astăzi cuvintele tale trec pe lângă mine ca niște gloanțe care își caută ținta unele îmi zdrelesc carnea altele se înfig adânc aș fi vrut ca ziua de astăzi să fie sărită în calendare rupe pagina nu vreau s-o citesc iar și iar cu ochii albiți de durere deznădejdea se încolăcește molatec șarpe leneș în jurul inimii
NUŢA ISTRATE GANGAN by http://confluente.ro/articole/nu%C5%A3a_istrate_gangan/canal [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
o citesc iar și iar cu ochii albiți de durere deznădejdea se încolăcește molatec șarpe leneș în jurul inimii mele strângând ușor până la limita sufocării ... Citește mai mult sunt tristă astăzicuvintele tale trec pe lângă mineca niște gloanțecare își caută țintaunele îmi zdrelesc carneaaltele se înfig adâncaș fi vrut ca ziua de astăzisă fie sărită în calendarerupe paginanu vreau s-o citesc iar și iarcu ochii albiți de durere deznădejdea se încolăcește molatecșarpe leneșîn jurul inimii melestrângând ușor până la limita sufocării... XVII. INFECT
NUŢA ISTRATE GANGAN by http://confluente.ro/articole/nu%C5%A3a_istrate_gangan/canal [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
nepotriviriii, mai sus de genunchi, cu vedere la capătul puterilor. Și totuși, sărind, schimbându-și locul, continua să tragă. I se chircise pielea prinsă în presiunea voinței, i se slăbise țesătura. In curând, de la atâta întindere, i s-ar fi zdrelit încheieturile. Se chinuia să intre în ce nu o cuprindea pe deplin între coapsele vieții, până la mijlocul sufletului, cu tăria iluziei.( 14 ian 2016) Referință Bibliografică: Iluzia / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1845, Anul VI, 19 ianuarie
ILUZIA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/iulia_dragomir_1453204237.html [Corola-blog/BlogPost/372324_a_373653]
-
brad de- adevăratelea. Foști brăduleți, deoarece, de când fusese abandonat cimitirul, concitadinii se obișnuiseră cu starea în care îi aduseseră copiii dornici pe-atunci, de a folosi iarna, aleea principală dintre morminte drept derdeluș, descolmpletându-le treptat coroanele, ciuntindu-le vârfurile și zdrelindu-le tulpinile în așa fel, încât bieții arbori ajunseseră zdrențuiți ca niște cerșetori la uși închise. Chiar dacă atunci când patronului i se aprobase construirea supermarketului, cimitirul nu mai arăta la suprafață, a cimitir. Dar el, acolo, în adâncuri, nu era și
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_suciu_1457083408.html [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
siguranță să iau câte-o trântă d-o țineam minte zile de-a rândul.. Acu-ntr-o zi, sora Chiroftia, să-și rupă gâtul nu alta, după ce în urmă cu vreo două luni a avut, săraca, genunchii plini de sânge, zdreliți de se vedea osu, ba și-o mână umflată la-ncheieturi și la coate... a tras și s-a văitat zile-ntregi, vai de capu ei! Am migălit și-am pigulit până-n zori pe toată lungimea și lărgimea uliciorii, făcând
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Nita_alu_dara_ii_.html [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
mă bat cu barabării! Uite cum arăți! Arătam jalnic. Pantalonii, plini de praf, mi se rupseseră în dreptul genunchilor. Pe cămașă îmi apăruseră stropi de sânge, care puteau fi și ai victimei colaterale în conflictul meu cu Vâț. Palmele îmi erau zdrelite, n-ar fi suportat douăzeci de electrozi, cu siguranță nu! Eram silit, cum se spune, să iau loc la masa tratativelor. Știi ce, i-am spus împăciuitor, uite, m-am gândit să-ți împrumut ție chipiul meu în astă-seară... Vâț
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Chipiul_alb.html [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
Impuls ,încredere...? Nu știu... Știu doar că în momentul în care le-a pierdut vine disperat și lovește ușa cu pumnii... Hei...ușor...ușa aceasta este făcută dintr-un material pe cât de prețios pe atât de durabil.Ai să-ți zdrelești pumnii... Mai bine du-te și caută cheile,sunt convinsă că nu le-ai pierdut...nici o cheie nu se pierde:) Le-ai rătăcit doar... Referință Bibliografica: Cheia ce ți-am dat aseară... / Nuța Istrate Gangan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CHEIA CE TI-AM DAT ASEARA... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 by http://confluente.ro/_cheia_ce_ti_am_dat_aseara_.html [Corola-blog/BlogPost/356650_a_357979]
-
TIMPULUI Autor: Oana Radu Publicat în: Ediția nr. 265 din 22 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ziua de ieri m-a aruncat năvalnic spre astăzi și mă împinge violent către mâine ieri m-am zbătut înotând contra valului (mi-am zdrelit o bucată de inimă într-un ciot de speranță) azi mă resemnez lăsându-mă purtată în voia curenților tăi spre mâine învăț să îngrop trecutul sub un colț de stea căzătoare apoi îți presar surâzând pulbere de vise peste răni
RASTIGNITĂ PE CRUCEA TIMPULUI de OANA RADU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Rastignita_pe_crucea_timpului.html [Corola-blog/BlogPost/341829_a_343158]
-
semnificația lor este cu totul alta, pe care o numesc singurătatea deghizată ce ascunde o sociabilitate fie frustrată, fie inconfortabilă, iar monologul cheamă mereu o replică: "Cât despre copilărie; eu intru în ea în fiecare noapte./ Dar când mi se zdrelesc genunchii de bolovanii înfășurați/ cu mătasea broaștei din lacul unde mama punea vara/ cânepa la topit, simt în gură câlți după melițat și strig: "Viitorul meu merită să se preteze la toate umilințele/ pentru a fi liber". Rememorarea locurilor natale
CÂNTECE DE MÂNTUIIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cantece_de_mantuiire.html [Corola-blog/BlogPost/351189_a_352518]
-
călcând peste urme de fluturi Marea-mi șoptește-un descântec pe țărmuri Când roiuri de raze, rotindu-se-n cercuri, Pe umeri de stânci desenează săruturi. Tăceri de văzduh sângeriu peste gânduri Cu fire de viață-n clepsidre perfide Umbre zdrelite-n tablouri silfide Și-o liniște-amară domnind peste grinduri. Cortine de aburi crescute din valuri Falduri dansând, curcubeice unde, O iolă rebelă prin vremuri fecunde Și zei ponosiți care zburdă pe maluri... Răzbat voci din pietre sub tălpi ostenite Și
GEORGETA RESTEMAN by http://confluente.ro/articole/georgeta_resteman/canal [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
Citește mai mult Desculță, călcând peste urme de fluturiMarea-mi șoptește-un descântec pe țărmuriCând roiuri de raze, rotindu-se-n cercuri,Pe umeri de stânci desenează săruturi.Tăceri de văzduh sângeriu peste gânduriCu fire de viață-n clepsidre perfideUmbre zdrelite-n tablouri silfideși-o liniște-amară domnind peste grinduri.Cortine de aburi crescute din valuriFalduri dansând, curcubeice unde,O iolă rebelă prin vremuri fecundeși zei ponosiți care zburdă pe maluri...Răzbat voci din pietre sub tălpi osteniteși țipete sparte din luturi arideAfrodite
GEORGETA RESTEMAN by http://confluente.ro/articole/georgeta_resteman/canal [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
Rasfrangere > STROPI DE VIAȚĂ DIN OCHII TĂI Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 251 din 08 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cum ar arăta umanitatea din mine la marginea ultimului strop de viață? Poate lungul marș al oaselor, a zdrelit răbdarea din tâmplele fiecărui pas aruncat în inima timpului și a ordonat trăitului să-și mutileze tânguirea. Oricum ar fi, viața nu este decât o lungime de măsura în fruntea unui orizont strâmtorat în datoria lui față de greutatea cerului. Pentru că
STROPI DE VIAŢĂ DIN OCHII TĂI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Stropi_de_viata_din_ochii_tai.html [Corola-blog/BlogPost/367290_a_368619]
-
Articolele Autorului Și nu-înțeleg de unde, nu înțeleg de când, Oriunde m-aș întoarce, mereu mă bate-un gând, Că-în orișicare clipă vin crunte vijelii Și mă-împresoară ziduri de nouri fumurii, Abia zăresc poteca ce duce spre zenit, Mi-s tălpile zdrelite de drum și-au obosit, Bezmetice, prin ceață, mă poartă fără sens, Iar gri-ul unor zile devine tot mai dens. Se-amestecă argintul din zorii lucitori, Cu focul din apusuri, cu umbrele de nori, Si sufletu-mi pictează pe
UN GÂND de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 by http://confluente.ro/emilia_amariei_1469602397.html [Corola-blog/BlogPost/368415_a_369744]
-
vale, el pedala, eu trebuia să stau cuminte, să nu cad. Deodată, bicicleta s-a rupt în două, pe la mijloc, iar noi căzurăm în față, colegul căzu peste mine, în mijlocul drumului. N-am pățit nimic, însă el și-a cam zdrelit nasul și fața. Apoi a avut mult de umblat pe la CFF să-și sudeze bicicleta ruptă, în timp ce eu, conștiincios, m-am dus la școală, pe jos. Distracțiile majore începeau când aveai ocazia să mergi în cabină, sau în spatele cabinei, pe
DISTRACŢIE PE ROŢI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1405404390.html [Corola-blog/BlogPost/349284_a_350613]
-
-MI TÂMPLA, UMĂRUL ȘI CE MAI VREI Autor: Nuța Istrate Gangan Publicat în: Ediția nr. 764 din 02 februarie 2013 Toate Articolele Autorului sunt tristă astăzi cuvintele tale trec pe lângă mine ca niște gloanțe care își caută ținta unele îmi zdrelesc carnea altele se înfig adânc aș fi vrut ca ziua de astăzi să fie sărită în calendare rupe pagina nu vreau s-o citesc iar și iar cu ochii albiți de durere deznădejdea se încolăcește molatec șarpe leneș în jurul inimii
SĂRUTĂ-MI TÂMPLA, UMĂRUL ŞI CE MAI VREI de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 by http://confluente.ro/Saruta_mi_tampla_umarul_nuta_istrate_gangan_1359826201.html [Corola-blog/BlogPost/359249_a_360578]
-
Și s-au prăbușit peste mine Toți anii, cuprinși de rugina timpului. M-au încolțit, flămânzi, lupii regretelor, Mi-au sfâșiat, fir cu fir, Orice urmă de zâmbet. S-au pierdut în ceață Pașii unui nou anotimp. Sabia trecutului îmi zdrelește carnea, Simt cum ascuțișul ei Îmi străpunge încet inima. Cascada tăcerii se prăvălește peste mine, Ca un amurg însângerat. Cămașa vieții mă strânge, Povara mă sufocă, Dar, surprinzător, Oceanul durerii nu mă poate înghiți. Respir aerul tău Și simt cum
RENAȘTERE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1449246753.html [Corola-blog/BlogPost/343035_a_344364]