52 matches
-
și un gen de construcții sintactice mai puțin limpezi, dificil de acceptat drept niște formulări viabile (“ Ar fi să cânt sper fiarele-nsetate / Atât de rar potopul de pace le cuvin/ Sunt peșterile oarbe și mă așteaptă goale/ Cu tălpi, zdrelite umbre/ Cum de pereți mă țin/ Neîmpăcata boare, nestinsa rană vie/ Ca strâmba umbră-ntinsă/ Pe coate ca un chin” - Cântec de sete) sau împerecheri de cuvinte fie prea forțate (“alte spargeri.../ De fruntea casei nervoase-n incendiul/ Câmpului copt
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Victor_felea_jubilatia_trairii.html [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]
-
Acasă > Poeme > Pitoresc > NUMAI SATUL ȘTIE Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2070 din 31 august 2016 Toate Articolele Autorului Numai satul știe Mâinile zdrelite ce trudesc pe glie, Cu palmele aspre țărâna-ți mângâie Patrie tânjita de puteri străine, Ce-ar dori să smulgă inima din tine. Îți asculta pulsul, noaptea, truditorii, Ce răsar pe câmpuri când se-arată zorii, Cu sudoarea frunții îți
NUMAI SATUL ȘTIE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 by http://confluente.ro/emilia_amariei_1472671387.html [Corola-blog/BlogPost/375420_a_376749]
-
grijă să o ocolească, îi aținu calea împiedicând-o și după senzația de arsură la genunchi, o șuviță subțire de sânge, porni să șiroiască de-a lungul piciorului. Auzindu-i țipătul înnăbușit, mama își întoarse capul și văzându-i genunchiul zdrelit, pufni nemulțumită: “Poftim, de ce să mă mai mir când îmi spun alții că ești adormită? Treci imediat de te spală și, la culcare cu tine! - adăugă ea ieșid și închizând cu zgomot poarta. Șchiopătând, Aurelia se îndreptă către casă. Tălpile
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1472484148.html [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
poate însemna un somn. Ceilalți, atinși de veghe, vor supraviețui treji cenușii lor sau scheletului ironic!” Cu ochii zăvorâți în orbite și cu a saricii umrire dinainte, Înaintez în vâltoarea ăstui vis însângerat, Dar izbutesc a ridica deasupra-mi - mormintele zdrelite, Cu suspinele străine de surâsul fluturilor bolnavi, și, Se ivește o coroană mândră, cu flori mândre și zile fugare ... Mă zbat și vreau a mă elibera din strânsoare, Căci mă acoperi pământul lui Dumnezeu, Și nici amintirea, nici oglinda agățate
SCRUM DE VIAȚĂ ... ȘI OM PE MARGINI – CONFESIUNEA UNUI TRUP de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/livia_tiron_1473279120.html [Corola-blog/BlogPost/368666_a_369995]
-
Pecete sfânta cruce-având pe frunți. E noapte și-i târziu.Țăranul nostru doarme, În somn el simte mângâierea spicelor de grâu În unduiri ca valuri de pârâu, De rodu-o fi bogat, va fi ferit de foame. Cu pielea arsă , mâinile zdrelite Cu umerii ca munții, din coasă și secure Prin trudă cată vieții să ii fure Pentru ai săi doar zile liniștite. Ce liniște.Ce bine îi dorm pruncii Alături i-e muierea ca o floare O strânge-n brațe ca
POEM MIROSIND A PÂINE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 by http://confluente.ro/Poem_mirosind_a_paine.html [Corola-blog/BlogPost/360852_a_362181]
-
părinților lui, cu lacrimi în ochi. Alerga și nu mai vedea pe unde calcă; pe pământ, prin bălți, prin șanțuri. Traversă livada împiedicându-se de buturugi, lovindu-se. Căzu de câteva ori, se ridică și fugi mai departe. Cu genunchii zdreliți, udă până la piele, ajunse la curtea părinților lui George. Poarta era deschisă. În verandă se aflau câteva persoane care aprindeau lumânări în sfeșnicul mare adus de la biserică împreună cu steagul mortuar. Îi bătea inima puternic și i se înmuie picioarele de parcă
FRAGMENT DIN NUVELA RASCRUCEA DESTINULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 by http://confluente.ro/Fragment_din_nuvela_rascrucea_destinului_.html [Corola-blog/BlogPost/360805_a_362134]
-
Acasa > Strofe > Atasament > CURCUBEU TÂRÂT ÎN TINĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Azi mi-i dragostea furată Ca zăpada îngropată În ogașele zdrelite, Glod sub goană de copite. Nu mi-i dragostea lumină,-i Curcubeu târât prin tină, Jalet născocit de fugă, Inimă-npietrită-n rugă. Doamne, dă-le dor povară, Și-n drum noapte le presară, Apoi noaptea fă-le-o zi, Fuga când
CURCUBEU TÂRÂT ÎN TINĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1447916349.html [Corola-blog/BlogPost/375086_a_376415]
-
energie care construiește și nu dărâmă. Natural, cum doar o curgere firească a izvorului mai poate fi, trece prin noi cum doar o părere de rău mai poate să ne afle porniți în acea închinăciune în care milostivirea are genunchii zdreliți. Pentru el mai presus de cuvânt este tăcerea. Mai presus de singurătate este prietenia. Face parte din acea categorie minoritară, de oameni deciși să nu scoată compromisul sub formă de steaguri desfăcute, în bătaia de joc a conjuncturilor. Delicat ca
CONGRESUL ELITELOR de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1394964878.html [Corola-blog/BlogPost/353590_a_354919]
-
raze rupt din soare apoi grăbit presară în poiene cuiburi de cald pe pajiști la amiază apar neverosimile troiene albeața pură, iarba o pătează e albul semn al iernii care vine sau amintiri din dusa primăvară netulburat temutul vânt revine zdreliții nori cârpindu-i până-n seară *** Referință Bibliografică: cârpaciul / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1587, Anul V, 06 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CÂRPACIUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1430892398.html [Corola-blog/BlogPost/344070_a_345399]
-
-și explicai cum de știa dinainte oamenii, locurile, casele și străduțele, deși nu trecuse niciodată pe acolo. Știa, pur și simplu știa că după micul scuar, luând-o la dreapta, va trece pe lângă un imobil vechi și părăsit, cu ziduri zdrelite și ferestre crăpate. Și, fiindcă niciodată nu se abătuse din drumurile lui și nu întârziase la serviciu, ajungând în dreptul ușii deschise, a pătuns. L-a izbit încă din prag mirosul de vechi și putred. Și, fiindcă în mod firesc ar
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Mozaic_proza_scurta.html [Corola-blog/BlogPost/357364_a_358693]
-
Nu se așteptase. - Vino să dezinfectez rana și să te pansez puțin, să intre unguentul în țesut. - Lasă... nu-i nevoie, a bătut el în retragere. Trece până dimineață. Nu a curs decât puțin sânge. S-a închegat. E pielea zdrelită și atât. - Vino, când îți spun. Se poate agrava dacă se infectează. Stai aici cu piciorul întins. Ai avut noroc că nu este cel operat. - De ce? a întrebat el curios, în timp ce se întindea pe canapea. - Loviturile pot provoca apă la
ISPITA (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_17_.html [Corola-blog/BlogPost/355832_a_357161]
-
fapt trebuie anunțat în scris unității silvice, în termen de 5 zile dela trecerea cu doborarea prin acel loc, prin agentul local cel mai apropiat al unității silvice. Unitatea silvica va admite tăierea lor, iar în locul rezervelor doborate, rupte sau zdrelite, va alege alte rezerve din arborii ce trebuiau exploatați din specia, volumul și calitatea corespunzătoare. Această înlocuire se va face de unitatea respectivă silvica în cel mult 5 zile dela înștiințare. Nerespectarea acestui termen de unitatea silvica respectivă, scoate pe
EUR-Lex () [Corola-website/Law/133995_a_135324]
-
țevii - am curățat totul cu o bucată de batistă și cu vergeaua. Tot ce era roșu am călcat bine În picioare și am presărat deasupra mai multe straturi de zăpadă curată. Când m-au Înlocuit și mi-au văzut botul zdrelit, le-am spus că Îmi crăpaseră buzele de la ger. Unul dintre prieteni, poreclit Biberu, mi-a dat un borcănel cu untură de gâscă să mă oblojesc. Dormitorul corpului de gardă era o Încăpere minusculă, fără ferestre - deci fără aerisire -, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pădurarul duce fân pentru căprioare. Într-o zi, cum mergea el prin pădure, a găsit un ied mic, aproape Înghețat de frig. Avea o blaniță ca mătasea, botul mic și doi ochi blânzi ce străluceau ca două mărgele. Avea picioarele zdrelite și nu mai putea merge. Pădurarul l-a adăpostit sub haina sa și l-a dus acasă. La Început l-a ținut În casă la căldură, i-a Îngrijit rănile și l-a hrănit cu lapte. Iedul și-a revenit
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
că bietul Staicu a avut mult de suferit de uremie, până Îmi dau seama că e vorba de Irimie. Sosește și progenitura sa. E un student vlăjgan, dezvoltat excepțional. Mama e foarte mândră de realizările sale sportive. Îi admirăm genunchii zdreliți, cum și nasul ce poartă urmele unei recente victorii. În lipsă de bizoni și piei roșii, instinctul atavic Își găsește acum plasament În loviturile cu picioarele și pumnii. A doua zi 13 iunie continuăm drumul spre vest. Câmpia Începe să
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
păzește pe prunci este Domnul. (Psalmi 6) Dar cum, Doamne? În ce fel? În rândurile care urmează veți afla povestea unei familii simple, la fel ca a multora care au suferit pe nedrept persecuțiile unui regim totalitar. Cu vârful degetului zdrelit și însângerat, călcând din ce în ce mai greu, mă grăbeam să ajung acasă. Era o liniște deplină, cu o noapte frumoasă și călduroasă. Dar, de undeva, din găurile nevăzute ale pământului, miasmele invizibile, otrăvitoare și ucigașe ieșind la suprafață din straturile cele mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Un nou roman al Gulagului românesc Caietul întâi (cartea este, de fapt, un jurnal) se deschide cu ultimul tablou al unei copilării fericite. Miuța cu o minge de cârpă se încheie abia după lăsatul întunericului. Cu degetul de la un picior zdrelit, Titi se grăbește spre casă. Deschide ușor ușa, îngrijorat că va fi certat pentru întârziere, dar constată că mama și cei cinci frați ai lui dormeau duși. Se părea că va fi o noapte obișnuită. Pe la ora patru însă, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
sute de cioburi cristaline, care se prelinseră ca niște țurțuri de gheață pe pardoseală. Clara privi cu mâna la gură dezastrul din bucătărie. Frumoasa ei gresie portocalie, pătată ieri de cafea, era acum acoperită (și cu siguranță zgâriată sau chiar zdrelită) de resturile de geam. Pe gura știrbă a ferestrei pătrundeau cu înverșunare apă și vânt. Apă cu miros de vânt turbat și vânt cu miros de apă rece de ploaie. Frumoasa ei bucătărie nu mai era frumoasa ei bucătărie! Era
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mulți dintre ei/ au amuțit pe vecie.// Alții însă/ au fost fericiți./ Au găsit totuși/ un os de ros/ pentru dinții lor/ de lupi tineri” - Place de la Concorde) sau orfic existențiale („Pe obraji mă ardeau încă urmele pietrei/ din bărbia zdrelită se mai prelingea câte-un strop negru,/ iar eu vorbeam deja, inspirat, despre intertextualitate, despre felul/ cum versul, mâncând versuri, nu se îngrașă totuși,/ ci, asimilând creator, produce un sânge nou” - Mânia pietrelor). Legătura dintre această poezie, formal livrescă, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
sunt în culmea entuziasmului și, cu el cu tot, ies în spatele blocului unde încing o bătălie pe viață și pe moarte cu alți juniori. De fapt, e un blitzgrieg ale cărui pagube sunt imediate: un geam spart, vreo trei genunchi zdreliți, un umăr luxat, un ostatic legat de-un tei și bătut cu pietre... - Mă, copii, mă!, strigă Haralampy spre fiu-so, ați înnebunit? |sta-i joc? - Da, tati - așa am învățat de la televizor, se scuză juniorul. Haralampy: No comment... - La emisiunea
Opulența ce ne-așteaptă... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10652_a_11977]
-
"Naționala" României a pierdut aseară primul meci în grupa C a Campionatului Mondial, în fața țării gazdă, Brazilia. Astăzi are loc ultima partidă, contra Franței, care va stabili ierarhia finală și împerecherile din "optimi". O "națională" a României cu orgoliul zdrelit a întîlnit aseară reprezentativa Braziliei. Țara organizatoare. Țara al cărei handbal era acum cîțiva ani la fel de încîlcit precum jungla amazoniană, dar care între timp a devenit unul valoros, puternic și hotărît. Cu două seri înainte, sud-americancele întorseseră Franța, care le
România învinsă de Brazilia la Campionatul Mondial de Handbal () [Corola-journal/Journalistic/76340_a_77665]
-
la fel de plin, cu diplome. Însă dincolo de toate acestea se află oameni ca toți oamenii. Motociclismul înseamnă risc, înseamnă accidente, durere, suferință. Dacă bunicul a murit de la un accident, Ionel Pascotă junior s-a ales și el cu coate și genunchi zdreliți, dinți sparți și, în 2002, chiar cu o mână ruptă. Dar, spune el, dacă iei în seamă toate acestea, nu are rost să te înscrii la vreun concurs de motociclism. Într-o competiție trebuie să intri fără teamă. Esențial este
Agenda2003-24-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281133_a_282462]
-
ploi. Au luat-o sub roți mașini cu anvelopele murdare de noroi, au călcat-o în picioare trecătorii, oamenii grăbiți și animalele care fug și se ascund în păduri, s-a strâns ghem și s-a desfăcut iarăși, tot mai zdrelită și mai mototolită, dar scrisul nu s-a șters de pe ea. Într-o noapte de vară, când un tren îl aștepta pe altul să treacă, în tremuratul cald al câmpiei cu lanuri de rapiță, hârtia intră nestingherită pe geam și
Invenții și mărci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5199_a_6524]
-
vorbele spuse înainte și după zborul rătăcit în interiorul ființei, în trecutul meu nemilos. Nedeschise rămân buzele tăcerii și întortocheate aripile care au vestit un zbor fără întoarcere; gura tăcerii e un capăt de mină luminat de ortacii care, cu mâinile zdrelite, cu sufletele smulse, cu trecutul sfâșiat între stânci, în sfârșit, nu au găsit nimic. La lumina felinarelor nu mai există niciun orizont de așteptare. La lumina întunecată a cărbunelui șiroind pe fețele lor nu există decât speranța zilei de mâine
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
depărtare, în câmp, acolo unde fusese aruncat de suflul exploziei. Stă rezemat în cot și morfolește liniștit un fir de iarbă. Emană un calm atât de imperturbabil încât dacă nu ar fi sângele care-i șiroiește pe față din cauza frunții zdrelite, ai putea să ți-l închipui cu un pahar de șampanie în mâna la un picnic liniștit. Zâmbește larg, arătându-și dinții bine îngrijiți: Crede-mă, pare mai rău decât este cu adevărat. Ceilalți? Șoferul este mort, iar neamțul, hmm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]