54 matches
-
vorbele spuse înainte și după zborul rătăcit în interiorul ființei, în trecutul meu nemilos. Nedeschise rămân buzele tăcerii și întortocheate aripile care au vestit un zbor fără întoarcere; gura tăcerii e un capăt de mină luminat de ortacii care, cu mâinile zdrelite, cu sufletele smulse, cu trecutul sfâșiat între stânci, în sfârșit, nu au găsit nimic. La lumina felinarelor nu mai există niciun orizont de așteptare. La lumina întunecată a cărbunelui șiroind pe fețele lor nu există decât speranța zilei de mâine
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
la fel de plin, cu diplome. Însă dincolo de toate acestea se află oameni ca toți oamenii. Motociclismul înseamnă risc, înseamnă accidente, durere, suferință. Dacă bunicul a murit de la un accident, Ionel Pascotă junior s-a ales și el cu coate și genunchi zdreliți, dinți sparți și, în 2002, chiar cu o mână ruptă. Dar, spune el, dacă iei în seamă toate acestea, nu are rost să te înscrii la vreun concurs de motociclism. Într-o competiție trebuie să intri fără teamă. Esențial este
Agenda2003-24-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281133_a_282462]
-
știu cum era cu vița-de-vie. Se tăia, se lega, se săpa? Sau invers? Zâmbetele din spatele sticlei îngălbenite de vreme nu-mi răspund, dar îmi șterg lacrimile de pe față la fel ca atunci când eram mică și veneam înaintea lor cu genunchii zdreliți și obrajii plânși și prăfuiți. Mi le șterg și pun în locul lor un zâmbet. Mirela-Ionela Petcu La Ostrov Motanu își șterge transpirația de pe frunte și înjură cu sete, luând la rând dumnezei, mame, viticultori și cosoare. După ce se răcorește de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
se prăbușise pe o lespede, cu capul în palme, suspinînd. În urma lui alergă și Vlad. Ilinca!... răsună plină de duioșie întrebarea lui Virgil, te-ai lovit cumva? Și în imaginația lui o și vedea pe sărmana fată cu un deget zdrelit... ori cu o rană adîncă la picior... ori mușcată de o viperă... Dar imediat alungă din minte astfel de vedenii groaznice, ca nu cumva să izbucnească și el în plîns. Ce ai, Ilinca? mai întrebă o dată. N-am nimic! Lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o cataloga operatorul de film zâmbind. Deodată se deschise ușa grea, de metal verde-albastru și o văzui pe Relia pătrunzând grăbită în odaia strâmtă și plină cu tot felul de unelte și mai ales cu casetele de metal cu vopseaua zdrelită, în care aduceam de la gară, filmele. Niciodată nu mă întâlnisem cu ea în acel spațiu sărăcăcios, cu pereții destul de afumați, chiar dacă ea era fata directorului, în persoană. De la ea trebuia să aflu în următoarele momente, că memorabilul personaj al poveștii
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
bordură -, unde am Încropit un foc mic lîngă un drum pentru căruțe, astfel Încît Tess, care se chinuia să scoată napii din pămînt pe un cîmp bătut de vînt, Într-o zi rece și mohorîtă, să-și poată Încălzi mîinile zdrelite. Îi citisem deja viața de două ori pînă la capăt - Îi cunoșteam Destinul - și mi-am Întors fața, ca să-mi ascund lacrimile. Apoi m-am Îmbarcat Împreună cu Marlowe la bordul unui vas prăpădit cu aburi și am pornit așa În susul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
li se arătaseră sălile de clasă unde aveau să Învețe), băncile erau aidoma celor din școala de la Seghedin, poate mai Înalte c‑un centimetru, cine naiba mai știa, dar la fel de Întunecate, de un verde Închis, și tot așa de răzuite, zdrelite, cu pete de cerneală și cu crestături care nu se mai puteau șterge, nume, desene, formule. Și tabla era la fel, mai mult neagră decât verdeînchis (cum fusese cândva), roasă și ea, căci liniile, care altădată trasau pătrățele, abia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
povestit-o mai sus, pe scurt). Trebuie doar să răspundem la întrebarea „Ce face...?“. Ce face lumina? Poartă povara singurătății. Ce face urma pantofului pe trotuar? Doarme lipită de noapte. Ce fac portocalele? Zâmbesc. Ce face marea? Își târăște genunchii zdreliți. Și așa mai departe. Ce face poezia asediată de această activitate trepidantă? Iese pe furiș, în vârful picioarelor, din cartea tinerei autoare, și dispare undeva, în noapte. Mantia alba a lui Heliade Istoricii literari au evocat, zâmbind subțire, mantia albă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
"Naționala" României a pierdut aseară primul meci în grupa C a Campionatului Mondial, în fața țării gazdă, Brazilia. Astăzi are loc ultima partidă, contra Franței, care va stabili ierarhia finală și împerecherile din "optimi". O "națională" a României cu orgoliul zdrelit a întîlnit aseară reprezentativa Braziliei. Țara organizatoare. Țara al cărei handbal era acum cîțiva ani la fel de încîlcit precum jungla amazoniană, dar care între timp a devenit unul valoros, puternic și hotărît. Cu două seri înainte, sud-americancele întorseseră Franța, care le
România învinsă de Brazilia la Campionatul Mondial de Handbal () [Corola-journal/Journalistic/76340_a_77665]
-
este condiționată de volumul pierderilor ce se înregistrează cu ocazia inventarierii puieților la controlul anual al regenerărilor. Se consideră pierderi puieții dispăruți pentru care există urme evidente că au fost plantați, puieții uscați din diverse cauze, precum și puieții vătămați, zdreliți, răniți, roși parțial sau total de vânat, tufăriți, atacați de ciuperci sau alți dăunători care nu mai pot fi readuși în stare normală de vegetație prin măsuri silviculturale și care trebuie să fie înlocuiți, nemaiputând contribui la realizarea compoziției de
GHID din 28 septembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/260614]
-
este condiționată de volumul pierderilor ce se înregistrează cu ocazia inventarierii puieților la controlul anual al regenerărilor. Se consideră pierderi puieții dispăruți pentru care există urme evidente că au fost plantați, puieții uscați din diverse cauze, precum și puieții vătămați, zdreliți, răniți, roși parțial sau total de vânat, tufăriți, atacați de ciuperci sau alți dăunători care nu mai pot fi readuși în stare normală de vegetație prin măsuri silviculturale și care trebuie să fie înlocuiți, nemaiputând contribui la realizarea compoziției de
NORME TEHNICE din 28 septembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/260374]
-
ploi. Au luat-o sub roți mașini cu anvelopele murdare de noroi, au călcat-o în picioare trecătorii, oamenii grăbiți și animalele care fug și se ascund în păduri, s-a strâns ghem și s-a desfăcut iarăși, tot mai zdrelită și mai mototolită, dar scrisul nu s-a șters de pe ea. Într-o noapte de vară, când un tren îl aștepta pe altul să treacă, în tremuratul cald al câmpiei cu lanuri de rapiță, hârtia intră nestingherită pe geam și
Invenții și mărci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5199_a_6524]
-
sunt în culmea entuziasmului și, cu el cu tot, ies în spatele blocului unde încing o bătălie pe viață și pe moarte cu alți juniori. De fapt, e un blitzgrieg ale cărui pagube sunt imediate: un geam spart, vreo trei genunchi zdreliți, un umăr luxat, un ostatic legat de-un tei și bătut cu pietre... - Mă, copii, mă!, strigă Haralampy spre fiu-so, ați înnebunit? |sta-i joc? - Da, tati - așa am învățat de la televizor, se scuză juniorul. Haralampy: No comment... - La emisiunea
Opulența ce ne-așteaptă... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10652_a_11977]
-
li se arătaseră sălile de clasă unde aveau să Învețe), băncile erau aidoma celor din școala de la Seghedin, poate mai Înalte c-un centimetru, cine naiba mai știa, dar la fel de Întunecate, de un verde Închis, și tot așa de răzuite, zdrelite, cu pete de cerneală și cu crestături care nu se mai puteau șterge, nume, desene, formule. Și tabla era la fel, mai mult neagră decît verde-Închis (cum fusese cîndva), roasă și ea, căci liniile, care altădată trasau pătrățele, abia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
părinților lui, cu lacrimi în ochi. Alerga și nu mai vedea pe unde calcă; pe pământ, prin bălți, prin șanțuri. Traversă livada împiedicându-se de buturugi, lovindu-se. Căzu de câteva ori, se ridică și fugi mai departe. Cu genunchii zdreliți, udă până la piele, ajunse la curtea părinților lui George. Poarta era deschisă. În verandă se aflau câteva persoane care aprindeau lumânări în sfeșnicul mare adus de la biserică împreună cu steagul mortuar. Îi bătea inima puternic și i se înmuie picioarele de parcă
FRAGMENT DIN NUVELA RASCRUCEA DESTINULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360805_a_362134]
-
Pecete sfânta cruce-având pe frunți. E noapte și-i târziu.Țăranul nostru doarme, În somn el simte mângâierea spicelor de grâu În unduiri ca valuri de pârâu, De rodu-o fi bogat, va fi ferit de foame. Cu pielea arsă , mâinile zdrelite Cu umerii ca munții, din coasă și secure Prin trudă cată vieții să ii fure Pentru ai săi doar zile liniștite. Ce liniște.Ce bine îi dorm pruncii Alături i-e muierea ca o floare O strânge-n brațe ca
POEM MIROSIND A PÂINE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360852_a_362181]
-
poate însemna un somn. Ceilalți, atinși de veghe, vor supraviețui treji cenușii lor sau scheletului ironic!” Cu ochii zăvorâți în orbite și cu a saricii umrire dinainte, Înaintez în vâltoarea ăstui vis însângerat, Dar izbutesc a ridica deasupra-mi - mormintele zdrelite, Cu suspinele străine de surâsul fluturilor bolnavi, și, Se ivește o coroană mândră, cu flori mândre și zile fugare ... Mă zbat și vreau a mă elibera din strânsoare, Căci mă acoperi pământul lui Dumnezeu, Și nici amintirea, nici oglinda agățate
SCRUM DE VIAȚĂ ... ȘI OM PE MARGINI – CONFESIUNEA UNUI TRUP de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368666_a_369995]
-
și un gen de construcții sintactice mai puțin limpezi, dificil de acceptat drept niște formulări viabile (“ Ar fi să cânt sper fiarele-nsetate / Atât de rar potopul de pace le cuvin/ Sunt peșterile oarbe și mă așteaptă goale/ Cu tălpi, zdrelite umbre/ Cum de pereți mă țin/ Neîmpăcata boare, nestinsa rană vie/ Ca strâmba umbră-ntinsă/ Pe coate ca un chin” - Cântec de sete) sau împerecheri de cuvinte fie prea forțate (“alte spargeri.../ De fruntea casei nervoase-n incendiul/ Câmpului copt
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]
-
Nu se așteptase. - Vino să dezinfectez rana și să te pansez puțin, să intre unguentul în țesut. - Lasă... nu-i nevoie, a bătut el în retragere. Trece până dimineață. Nu a curs decât puțin sânge. S-a închegat. E pielea zdrelită și atât. - Vino, când îți spun. Se poate agrava dacă se infectează. Stai aici cu piciorul întins. Ai avut noroc că nu este cel operat. - De ce? a întrebat el curios, în timp ce se întindea pe canapea. - Loviturile pot provoca apă la
ISPITA (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355832_a_357161]
-
energie care construiește și nu dărâmă. Natural, cum doar o curgere firească a izvorului mai poate fi, trece prin noi cum doar o părere de rău mai poate să ne afle porniți în acea închinăciune în care milostivirea are genunchii zdreliți. Pentru el mai presus de cuvânt este tăcerea. Mai presus de singurătate este prietenia. Face parte din acea categorie minoritară, de oameni deciși să nu scoată compromisul sub formă de steaguri desfăcute, în bătaia de joc a conjuncturilor. Delicat ca
CONGRESUL ELITELOR de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353590_a_354919]
-
-și explicai cum de știa dinainte oamenii, locurile, casele și străduțele, deși nu trecuse niciodată pe acolo. Știa, pur și simplu știa că după micul scuar, luând-o la dreapta, va trece pe lângă un imobil vechi și părăsit, cu ziduri zdrelite și ferestre crăpate. Și, fiindcă niciodată nu se abătuse din drumurile lui și nu întârziase la serviciu, ajungând în dreptul ușii deschise, a pătuns. L-a izbit încă din prag mirosul de vechi și putred. Și, fiindcă în mod firesc ar
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357364_a_358693]
-
raze rupt din soare apoi grăbit presară în poiene cuiburi de cald pe pajiști la amiază apar neverosimile troiene albeața pură, iarba o pătează e albul semn al iernii care vine sau amintiri din dusa primăvară netulburat temutul vânt revine zdreliții nori cârpindu-i până-n seară *** Referință Bibliografică: cârpaciul / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1587, Anul V, 06 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CÂRPACIUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344070_a_345399]
-
Acasa > Strofe > Atasament > CURCUBEU TÂRÂT ÎN TINĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Azi mi-i dragostea furată Ca zăpada îngropată În ogașele zdrelite, Glod sub goană de copite. Nu mi-i dragostea lumină,-i Curcubeu târât prin tină, Jalet născocit de fugă, Inimă-npietrită-n rugă. Doamne, dă-le dor povară, Și-n drum noapte le presară, Apoi noaptea fă-le-o zi, Fuga când
CURCUBEU TÂRÂT ÎN TINĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375086_a_376415]
-
Acasă > Poeme > Pitoresc > NUMAI SATUL ȘTIE Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2070 din 31 august 2016 Toate Articolele Autorului Numai satul știe Mâinile zdrelite ce trudesc pe glie, Cu palmele aspre țărâna-ți mângâie Patrie tânjita de puteri străine, Ce-ar dori să smulgă inima din tine. Îți asculta pulsul, noaptea, truditorii, Ce răsar pe câmpuri când se-arată zorii, Cu sudoarea frunții îți
NUMAI SATUL ȘTIE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375420_a_376749]
-
grijă să o ocolească, îi aținu calea împiedicând-o și după senzația de arsură la genunchi, o șuviță subțire de sânge, porni să șiroiască de-a lungul piciorului. Auzindu-i țipătul înnăbușit, mama își întoarse capul și văzându-i genunchiul zdrelit, pufni nemulțumită: “Poftim, de ce să mă mai mir când îmi spun alții că ești adormită? Treci imediat de te spală și, la culcare cu tine! - adăugă ea ieșid și închizând cu zgomot poarta. Șchiopătând, Aurelia se îndreptă către casă. Tălpile
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]