214 matches
-
Acasa > Versuri > Iubire > IUBEȘTE-MĂ! Autor: Irina Bbota Publicat în: Ediția nr. 1538 din 18 martie 2015 Toate Articolele Autorului Iubește-mă cum iubește anul primăvara și scapă de mantia iernii, de povara ce acum e zdrențuită, mult prea secătuită și lucrează zi de zi, părând neobosită. Iubește-mă cum iubește soarele razele blânde și proclamă victorios a vieții noi izbânde, prin încercarea de-a sorbi din grația luminii în fiecare magică secundă a întâlnirii. Iubește-mă
IUBEȘTE-MĂ! de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 by http://confluente.ro/irina_bbota_1426694086.html [Corola-blog/BlogPost/372807_a_374136]
-
rest de cămașă neagră, iar pieptul de sus până jos era gol, și cu mare necaz cerca bietul om să-și acopere pielea cu o jachetă ruptă, în toate ărțile zdrențuită la mâneci până la coate și cu niște simpli pantaloni zdrențuiți din sus și zdențuiți din jos. Era întradevăr dureroasă înfățișarea externă a acestul tânăr, și atunci am zis în mine: cumplită mizerie a trebuit să sufere omul acesta în viața lui, încă atât de fragetă.” Densusianu îl îmbracă și îl
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 by http://confluente.ro/Mihai_eminescu_vazut_de_conte_ion_ionescu_bucovu_1372950281.html [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
și să te ascult cum cânți. - Bine!... și o luă la fugă pe ușă, de i se auzeu tropăiturile pe treptele scării cum alerga, dar în câteva minute își făcu apariția cu un dosar care avea niște coperți de carton, zdrențuite pe la colțuri și pline de murdăria de pe mâinile clenților care-l răsfoiseră, pe care se putea citi, cu foarte mare greutate, cuvintele: „LISTA DE BUCATE”. Ia vezi mătăluță dacă avem în lista de bucate... trecute cântece la comanda consumatorilor? - H-ha-ha
PARTEA A V-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_v_a_pariul_blestemat_marin_voican_ghioroiu_1359792446.html [Corola-blog/BlogPost/359274_a_360603]
-
pentru consultația aceea modificase prețul pantofilor cu zece lei timp de două săptămâni. Nu îl considera furt, oricum patronul o plătea prea puțin pentru cât stătea ea în soare, în ploaie sau în frig, doar cu o umbrelă veche și zdrențuită deasupra capului. Nicu întârzie în seara aceea și mai veni și afumat. Nu îndrăzni să-i spună nimic, știind că atunci când ea începea să-i pună întrebări, putea deveni violent. Trebuia să aibă grijă cu el! - Ce-i asta? La
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443496892.html [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
a plătit pentru neglijența noastră. Ce se va întâmpla cu noi? De fapt, mai putem spune că există un,,noi''? Cred că fiecare s-a retras în cochilia lui ... cu gândul și tăcerea care răsună în minte.'' Sufletele noastre sînt zdrențuite de jale. Carmen simțea căldura soarelui pe față.Cu ochii închiși, simțea printre pleoape o lumină difuză. Încerca să descifreze nuanțele luminii, dar era imposibil. Și pentru că ochii începură s-o doară, renunță. Soarele părea că s-a acoperit cu
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Cioburi_de_cord_liliana_tirel_1383188704.html [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
Acasa > Poeme > Devotament > ALTER EGO Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1396 din 27 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Îți așezi muscata în fereastra inimii și mă aștepți! Întors din războaiele interioare, obosit, zdrențuit în neliniști, purtând hlamida oceanelor - întrebări închizi ploapele la apropierea-mi! Zâmbești apoi vântului viscolind alba mea trăire, topită sub roșia ta chemare. Răscumperi timpul neputinței înaripând bucuria recunoașterii ... regăsirii imaginii tale frumoase! Referință Bibliografică: Alter ego / Lia Zidaru : Confluențe
ALTER EGO de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 by http://confluente.ro/lia_vana_1414366906.html [Corola-blog/BlogPost/377918_a_379247]
-
cumpără, ne cumpără, se cumpără influențe, teritorii, țări, guverne, sisteme de alianțe în România lor... Eu, România. Astăzi, de ziua mea. Ce zi tristă, copilul meu... 1 Decembrie 2010 „Sunt îngenuncheată, rănită, cu lacrimi șiroind pe obrazi. Hainele -mi sunt zdrențuite, rănile-mi sunt pline de puroi, fața-mi cândva frumoasă e brăzdată de dureri, sufletul îmi plânge, carnea mi-e sfâșiată. Peste zdrențe mi-au pus steaguri. Steaguri multe. Să înlocuiască hainele pe care s-au bătut să mi le
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1456395307.html [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
nici o poartă-n cer Iar luna nu e nici un giuvaier Și totu-i doar minciună, efemer... Nimic din lumea asta nu mai vreau Cuvintele mă dor și răni îmi fac Mă plec pân'la pământ, noroi să beau Cu brațe zdrențuite de copac... Și cine-s eu de-acum și de demult O păcătoasă dintr-o altă lume Atâtea lacrimi de aș fi știut Că voi ploua, mi-aș fi ucis și nume... O margine de vis mi-a mai rămas
LA MARGINE DE VIS de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 by http://confluente.ro/La_margine_de_vis.html [Corola-blog/BlogPost/356126_a_357455]
-
Acasa > Poeme > Devotament > AICI, ACOLO, ORIUNDE, ORICÂND... Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1187 din 01 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Chiar și-ntre lumi, cu gându-s tot la tine. Ce dacă-n juru-mi umbrele roiesc Și zdrențuiesc seninul pe coline. Cu un surâs prăpăstii îmblânzesc Și-mi leg de vântul stărilor o clipă Care-nspre cerul tău mă va purta Să-ți fiu aripă, să îmi fi aripă În zborul către soare... Vor conta Nuanțele de ger din
AICI, ACOLO, ORIUNDE, ORICÂND... de AURA POPA în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Aura_popa_1396355395.html [Corola-blog/BlogPost/354117_a_355446]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > M-AM LOGODIT CU NEIUBIREA Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 256 din 13 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Aseară a plouat din nou cu vise Coșmaruri adunate în tristeți Maci roșii zdrențuiți printre scaieți Și nopțile-au rămas cu uși deschise. Noian de stele , sori s-au stins grăbit Plângea Calea Lactee tremurând Plângeau toate iubirile gemând În destrămarea lor fără sfârșit. M-am logodit cu neiubirea printre ploi De lacrimi adunând uitări
M-AM LOGODIT CU NEIUBIREA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 by http://confluente.ro/M_am_logodit_cu_neiubirea.html [Corola-blog/BlogPost/359613_a_360942]
-
al Arhiepiscopiei Bucureștilor mi-a propus recomandarea sa spre o parohie din Bărăgan. Trebuia doar să mă decid și să mă grăbesc. Nu m-am decis, dar m-am grăbit cu răspunsul: Părinte drag, nu-mi place zona aridă și zdrențuită de vânturi a Bărăganului. Dacă era muntele mă hotăram pe loc! Marele Duhovnic a înțeles imediat, acceptându-mi motivația. Am debutat în învățământ ca profesor teolog la Școala Normală din București. În cadrul manifestării Zilei Colegiului, Directoarea a propus câtorva profesori
MARI JERTFITORI ŞI MĂRTURISITORI AI FILOCALIEI ORTODOXE ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1416650866.html [Corola-blog/BlogPost/372047_a_373376]
-
în inimi. Privesc trupu-i rănit și vărs lacrimi amare, Mă reazem de-a Lui cruce unde stă răstignit, Cuprind în palme cerul și strig: Ai îndurare! Îndură-te, Părinte, de Fiul tău iubit! Mă mistuie tristețea, din zări înnegurate... Îmi zdrențuie ființa cu limbi roșii de foc, M-aruncă în abisul durerii necurmate, Mi-acoperă retina cu scrum din loc în loc. Pe răni lacrima curge din a ochilor ciuturi, Se-amestecă cu sânge și sapă mai adânc, Cad în genunchi și
CLOPOTE NEGRE... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Clopote_negre_cornelia_viju_1333629043.html [Corola-blog/BlogPost/359124_a_360453]
-
în numele minciunii și iluziei, redescoperind fericit, comoditatea. pumn și cuib al cuvintelor goale, nu mai auzi glasul pietrelor și al clopotelor de sub apele bucuriei de a fi om. pe o piatră de cuarț, sufletul tău reconstruiește greșeala, remodelându-i buzunarele zdrențuite de atâta dorință de a nu mai fi. jocul continuă în hohotul de râs al spectatorilor- piese de puzzle, într-un spectacol de mâna de doua. jocul continuă... Referință Bibliografică: tot nimic / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
TOT NIMIC de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Tot_nimic_anne_marie_bejliu_1327877341.html [Corola-blog/BlogPost/360570_a_361899]
-
PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT? de Ștefan Lucian MUREȘANU Fulgi mari se jucaseră în văzduh, bătând toată ziua în geamurile prăfuite ale camerei mele de lucru.. Rece și transpirată ziua trecuse, înclinându-se maiestuos nopții, care punea stăpânire peste Bucureștiul zdrențuit de neliniști și păreri îngrozite de trăire neclară. Strada locuinței mele zăcea nemișcată, acoperită de valtrapurile ude ale neputinței de a înțelege mesajul de liniște și răbdare, față de tot răul impus vieții de fiecare zi, a celor care au prins
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 by http://confluente.ro/De_ce_imi_plange_ziua_ce_a_trecut_eseu_.html [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
ține seama de vorbele acestor oameni, însă facă-se voia Ta. Îi smulg barba, îl tiranizează. Puterile lui se sleiesc. Unul, cu o bucată de fier, îl lovește în cap cu turbare, în partea stângă, lângă sprânceană. Veșmintele sale sunt zdrențuite, trupul îi este aproape dezgolit, rănile fără de număr. Dar ei încă nu sunt sătui de sânge. Ar vrea să-l mai chinuiască. Atunci, unul din cei care îl martirizează ia o bucată de lemn aprins și i-l înfundă cu
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi by http://confluente.ro/stelian_gombos_1469424990.html [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
a fost cuprins de frenezia „entuziasmului spontan” în Decembrie 1989, și a aruncat cu ură haina (c o m u n i s m u l u i, un experiment diabolic prin care se ajunsese la degradarea „omului multilateral dezvoltat) zdrențuită pe care o purtase aproape o jumătate de secol, astăzi este înfășurat în cârpele murdare ce i le-a oferit un capitalism sălbatic întronat de către cei ce driguiesc treburile statului, sărăcind țara prin cârdășie cu cei străini de neamul nostru
EUROPA CU CAPUL ÎN STELE ŞI TRUPUL ÎNSÂNGERAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Europa_cu_capul_in_stele_si_trupul_insangerat.html [Corola-blog/BlogPost/350644_a_351973]
-
vârstă la alta, variază în intensitate Și se deplasează spre maturitate, dospind în imensitate. Vectorul ființial înaintează-apoi spre bătrânețea grea Iar nostalgiile amintirilor cumulate în ani împânzesc memoria. -IRIS, zugrăvește-mi lumea în culori frumoase.. -Nu pot! Pânzele luminii sunt zdrențuite, roase. -SUFLET, fă-mă să mă simt zi de primăvară... -Nu pot! Noaptea din adâncul meu zâmbetu-l-omoară. -BUZE, murmurați cuvinte dulci, auzul să-l încânte... -Nu putem! Tremurul nostru se zbate-n spasme frânte. INIMĂ, te rog, sâ-mi dai iubire
OAMENI ȘI VICII de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 by http://confluente.ro/mariana_stoica_1455051575.html [Corola-blog/BlogPost/362264_a_363593]
-
-i bată în jos și-n sus cărările, de mii de ori să privească același aspect, să nu descopere noul decât în ce-a văzut nelămurit, aceleași teme să le treacă prin toate membrele, amestecându-și cugetele-n trup - să zdrențuiască astfel viața, gândind-o până la capăt”. Printr-o bună gândire se realizează explicarea diferitelor cauze și se face trecerea de la senzații la judecăți superioare, întrucât senzațiile reflectă însușiri concret intuitive accesibile simțurilor, pe când gândirea reflectă însușiri esențiale, adică exprimă ceea ce
ROSTUL GÂNDIRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 by http://confluente.ro/Vavila_popovici_1402264573.html [Corola-blog/BlogPost/365472_a_366801]
-
pentru acel ceva anume înmulțit în azimele Domnului, în vârfurile cinci la număr ale stelei bunătății, mă voi regăsi. Acum rătăcesc și privesc, spațiul în care iubirea micuță pășește ca un băiețel în pantalonii scurți ai unei copilării, cu traista zdrențuită pe umărul metaforei vieții întru bucurie. Privire... simplă privire... Iubire...sfântă iubire... Anne Marie Bejliu, 5 august 2014 Referință Bibliografică: Iubire... sfântă iubire / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1313, Anul IV, 05 august 2014. Drepturi de
IUBIRE... SFÂNTĂ IUBIRE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1407255671.html [Corola-blog/BlogPost/343243_a_344572]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > DORINȚĂ Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016 Toate Articolele Autorului -IRIS, zugrăvește-mi lumea în culori frumoase.. -Nu pot! Pânzele luminii sunt zdrențuite, roase. -SUFLET, fă-mă să mă simt zi de primăvară... -Nu pot! Noaptea din adâncul meu zâmbetu-l-omoară. -BUZE, murmurați cuvinte dulci, auzul să-l încânte... -Nu putem! Tremurul nostru se zbate-n spasme frânte. INIMĂ, te rog, să-mi dai
DORINŢĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/mariana_stoica_1456252545.html [Corola-blog/BlogPost/383956_a_385285]
-
petrece când Miracolul se naște descoperind Supremul Semn al recunoașterii. Urmează un „Apel‘’ pentru a lăsa copiii să viseze, pentru a nu le strivi puritatea, iar „ Când e hulit adevărul‘’ - se aruncă în noi cu nămol, ne murdăresc și ne zdrențuiesc sufletele, mesajul fiind ca acest lucru să nu mai fie permis. „Vino Isuse!” deschide seria poeziilor de factură religioasă; autoarea îl invocă pe Isus să-i ridice „piatra cea grea”... „de pe inima mea’’, „să mă pot elibera”; ideea este că
O POEZIE A CĂUTĂRII FIINŢEI de LOLA NOJA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 by http://confluente.ro/lola_noja_1450269768.html [Corola-blog/BlogPost/369889_a_371218]
-
ba au fost câteva zile când a tremurat ca-n plină iarnă. Stratul de piatră colțuroasă, destul de gros, care se formase în câteva minute, când norii cerului își lăsaeră urgia peste ogoarele oamenilor, făcând una cu pământul legumele, viile și zdrențuind porumbul... de nu mai rămăsese nimic, îi ardea tălpile picioarelor învinețite. Când mergea, avea impresia că apasă pe o pernă cu mii de ace, iar picioarele desculțe se transformau în saboți de lemn pe care-i târa după el cu
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > "CRATER" "GHIOCEI" Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1891 din 05 martie 2016 Toate Articolele Autorului Crater Timpul albastru prin deslușirea amintirilor descătușate de neliniște, în nodul ursitei zdrențuit de gânduri, când cobor în râpi pentru a vedea mai bine calea lactee a visurilor și dorințelor risipite în neantul zădărniciei. Plouă cu gri prin aerul câlțos și fierbinte, care foșnește când corbii durerii trec în stoluri. Mă opresc din
CRATER GHIOCEI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1457203490.html [Corola-blog/BlogPost/384197_a_385526]
-
poezia Dacinei Dan, în contrasimbol. Ființă poetica se ridică în fața noastră că un turn de neliniște ( Sartre - „ Turn de liniște “ ), în sensul unei continue căutări prin sine însăși, un turn nedefinitivat, care se construiește mereu : „ m-am rătăcit prin mine / zdrențuindu-mi lumină / eram atât de atentă / să-mi strâng sufletele / într-o tăcere nouă virginala / cu un profil inexorabil / reverberat de umbra troianului fictiv “ ( Tu ), „ nu-mi pot sfărâmă lanțurile / mi-am pierdut cheia “ ( Lanțurile ), „ mă caut printre fulgi “ ( Fulg
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 by http://confluente.ro//var/www/html/Home/Stihuri/Reflectii/mihaela_gheorghiu_1481520906.html [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
izvor a toate. Tema iubirii „ un copac / în care-atârnă strâmb / două inimi albastre “, e din nou, doar aparent, o temă a iubirii, deoarece principiul opus nu prinde contur, nu e o realitate, ci o umbră lipsită de materialitate : „ mi-am zdrențuit gândul / în mărăcinișul sufletului tău / mi-am rupt curcubeul / în toamna privirii / mi-a-nghețat mâna-ntinsă / către macii iubirii / am răgușit căutându-ți duioșia “ ( Portret ). Tema iubirii, de fapt a neiubirii, se corelează cu tema iernii care semnifică încremenire : „ în mine
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 by http://confluente.ro//var/www/html/Home/Stihuri/Reflectii/mihaela_gheorghiu_1481520906.html [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]