49 matches
-
Daniel Corbu ZDRENȚUITELE STEAGURI Poetului Paolo Rufilli Cum vii fără să te-aștept înserare a vieții cum vii pe nesimțite amușinând un trup obosit. altădată îmi cântau cuvintele-n gură îmi purtam visele ca pe-o olimpică torță și deseori privirile-mi atârnau
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
de parcă i-ar fi fost zdrobite cu maiul. Șiroiau apele de pe el ca-n miezul verii când ieșea de la scăldat din Dunăre. De sus până jos era negru de praful înmuiat și lipicios în care zăcuse, iar hainele îi fluturau zdrențuite pe trup, de credeai că-i o sperietoare. În schimb, inima și-o simțea despovărată, ca și când cineva îi luase un pietroi de pe ea. Ba chiar, pârdalnica îi dădea zvâcnete răspicate de întremare și de bucurie ascunsă. Gata, scăpase ca prin
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
în cunoștință de cauză/ că în fapt/ numărătoarea începe cu zero// că în memorie cineva/ mă tot poftește afară/ că ține morțiș/ să mă prezinte mărginii" (prefață). Riscul mărginii e de-a nu fi desăvîrșit trasata ori de-a fi "zdrențuita" în lupta cu ceea ce rămîne dincolo, asemenea unui drapel glorios: "azi continuînd dialogul/ cu marginile le-am spus/ nu pot fi decît zdrențuite? (întreb pînă unde). Dar odată acceptată, aceasta granița a ființei estetice se relevă a fi o captivitate
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
mă prezinte mărginii" (prefață). Riscul mărginii e de-a nu fi desăvîrșit trasata ori de-a fi "zdrențuita" în lupta cu ceea ce rămîne dincolo, asemenea unui drapel glorios: "azi continuînd dialogul/ cu marginile le-am spus/ nu pot fi decît zdrențuite? (întreb pînă unde). Dar odată acceptată, aceasta granița a ființei estetice se relevă a fi o captivitate, deci o sursă de suferințe. Melosul ei însoțește "scufundarea", catastrofă existențiala care se află în spatele oricărei strădanii estetice: "acum ei pregătesc o colivie
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
fericiți din noul real./ (de nu cumva și/ ei se uită la noi și au aceeași impresie...)" (ibidem). Natural, aceasta incertitudine a realului, resimțit precum un mister marginalizat, amoral prin mixtura putinței absolute cu neputința absolută ("trăim aici la marginea zdrențuita a lui/ Dumnezeu unde totul e îngăduit/ și nimic nu se poate" - ibidem), duce la criza conceptului de identitate. Aceasta înseamnă că eul se simte alienat, despicat de starea dezolării, incapabil a-și asuma discursul, a-și susține credință, a
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
lor contemporan. Un adaos de exactitate în expresia deznădejdii apare în următoarele stihuri problematizant metaforice, deși nu mai puțin viforoase: Cu inima zdrențuita vin la voi zeii mei ficși/ deși știu că în tînguire numai unul singur încape/ cu inima zdrențuita la voi vin cîntece amare/ hieroglife subțiri maltratate de spaimă/ și întreb: Liniștea voi afla-o?/ Furtunile-ntîrzie schizma întărită lacrimile./ Spune cuminecătura despre mine cel de/ dincolo de mine ce stii-voi?"( Preludii pentru trompeta și patru pereți). Sau jucînd pe
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
poezie care vor, ca Jacques Vaché, să-i asasineze pe poeți. Și-și încep mortalul program cu ei înșiși. Din cartea cu autopsii trecem în cea cu vise. Vise sfîșiate la fel ca viețile, trecute prin teorii și transcrieri, atîrnînd zdrențuite de cîte un colț de memorie, și ea înșelătoare. Nevoi și neliniști pe care noaptea, sfetnic bun, nu le rezolvă, ci le răscolește. Și lumea, la trezire, e și mai răzvrătită. Cînd "te cobori din tramvaiul îndopat cu inșii într
Unicate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8274_a_9599]
-
asta am prins doar acolo... În acel loc blestemat, unde cei cu Diktatul de la Viena mi au răpit tinerețea, rupându-mi inima În două. Jumătate a rămas la Nicu, plecat pe front, și cealaltă jumătate - poate cea mai 6 5 zdrențuită - o purtam eu... Doamne! Nu da omului cât poate duce! - cum spunea biata “mamaia”, gazda mea - draga de ea... De nu era această ființă divină, astăzi nu mai călcam spre spitalul Spiridoniei, unde scumpul meu Nicu este operat”... Și fulgii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > RUGĂ Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1175 din 20 martie 2014 Toate Articolele Autorului Nu-mi lua nădejdea, chiar de-i zdrențuită Bice de cuvinte, dau în ea căt pot Labirintul clipei iarași rău mă minte, Dă-mi te rog busola, la capăt s-o scot. Lacrima tăcerii stă în colț pitită, Nodul gordian înca nu-i tăiat, Bate iarași crivăț, chiar
RUGĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360252_a_361581]
-
Tăcerea Elenă Marin Alexe Cobor prin troienele alb-albastre ale gândurilor poteci, care imi macină odihnă nopților albe, întârziate la sfat cu Demiurgul. Mă sprijin pe Lumină, să analizez cu atenție mersul vremurilor. Stau de vorbă cu El, până când negura zdrențuita a zorilor de zi cade silențios, ca o cortina veche, amestecându-se cu dimineață învelita în aură lăptoasa a zilei neîncepute încă. Mă chinuie setea, dar imi opresc tentația la gură sticlei, cu gândul îndurerat căzut în genunchi lângă cei
T?cerea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83352_a_84677]
-
golgota spre moarte, răstignit Cristul pe cruce, tot privindu-i tragedia, multe lacrimi au mai curs. nu mi- e frică de cuvinte, ele încă-mi sunt veșminte, se zbat și-și caută culcușul ca răsfățatele feline, le las să zburde zdrențuite, nu mai mi-e frică de cuvinte, în larma lor eu mă răsfăț, se cuibăresc adesea-n mine. mai lasă-mă un pic, Isuse,- să mai rămân pe-acestă zare, în cuibul meu atât de drag ce-l voi lăsa de după
IMN ÎNCHINAT LUI CRIST de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344583_a_345912]
-
cu ghindele căzute, Colo jos pe trotuar. M-am dus iară la murar, Murele șunt vestejite, Și de frunze părăsite, Țepii n-au să te invite, Să te-nfrupți din mure iar. Mărul parcă s-a-ntristat, Frunzele-i șunt zdrențuite, Fructele pe jos pierdute, Și stricate, viermuite, Frigul parcă le-a mușcat. Numai cîte-o rază trist, Loc își face printre ramuri, Iară vîntul bate-n geamuri, Umbrele trecînd în valuri, Toamnă poartă și-a deschis. Citește mai mult CHIAR CĂ
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
cu ghindele căzute,Colo jos pe trotuar.M-am dus iară la murar,Murele șunt vestejite,Si de frunze părăsite,Țepii n-au să te invite,Să te-nfrupți din mure iar.Mărul parcă s-a-ntristat,Frunzele-i șunt zdrențuite,Fructele pe jos pierdute,Si stricate, viermuite,Frigul parcă le-a mușcat.Numai cîte-o rază trist,Loc își face printre ramuri,Iară vîntul bate-n geamuri,Umbrele trecînd în valuri,Toamna poartă și-a deschis.... III. RELIGIA MEA, de Lucia
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > PRETEXTUL MACHIAVELLI Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1914 din 28 martie 2016 Toate Articolele Autorului Ce primăvară zdrențuită Doamne ce primăvară Pașii timpului colbuiesc totul Un strat tot mai gros de indiferență se așează între noi și lume Râzi astăzi mâine s-ar putea să nu mai ai cu ce Cauza împinge efectul în șanț cu prima ocazie
PRETEXTUL MACHIAVELLI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366102_a_367431]
-
http://www.youtube.com/watch?v=nyLOePu6RwI Am întâlnit-o la colț de stradă ... Stătea rezemată de trunchiul unui copac visător, privea frunzele ruginii - aripi de fluturi - cu zborul lin, spulberate de vântul nostalgic. În soarele palid, părea atât de zdrențuită și de ruginită! A întins o mână spre albastrul cerului, vrând parcă să prindă o rază de soare în pumnul de frunze și iarbă, ce mai păstra ca o taină visul verde! Un gând, ca o umbră cenușie, îmi șoptea
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352369_a_353698]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > CUVINTELE LUP Autor: Cezar C. Viziniuck Publicat în: Ediția nr. 709 din 09 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului cuvintele sunt aidoma lupilor mușcă din mine mă sfâșâie carnea mea atârnă zdrențuită de ele oasele mele albe au urmele colților de cuvinte criminale mi-e frică de cuvintele lup ce urlă în creștetul meu îmi devorează creerul îmi ies prin ochi și gură îmbrăcate în sângele meu nu mai pot nu mai
CUVINTELE LUP de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/352039_a_353368]
-
de ieripe zi ce treceîncălzirea globalăse transformăîntr-o înghețarea sufletelorunde am pus chibriturile...... XIII. CUVINTELE LUP, de Cezar C. Viziniuck , publicat în Ediția nr. 709 din 09 decembrie 2012. cuvintele sunt aidoma lupilor mușcă din mine mă sfâșâie carnea mea atârnă zdrențuită de ele oasele mele albe au urmele colților de cuvinte criminale mi-e frică de cuvintele lup ce urlă în creștetul meu îmi devorează creerul îmi ies prin ochi și gură îmbrăcate în sângele meu nu mai pot nu mai
CEZAR C. VIZINIUCK [Corola-blog/BlogPost/352045_a_353374]
-
apere trupul meu se umflă de venin veninul unor cuvinte otrăvitoare prin porii pieli se revarsă puroiul mușcăturilor am rămas singur dar nu cedez mă apăr cu necuvintele ... Citește mai mult cuvintele sunt aidoma lupilormușcă din minemă sfâșâiecarnea mea atârnă zdrențuită de eleoasele mele albeau urmele colțilorde cuvinte criminalemi-e frică de cuvintele lupce urlă în creștetul meuîmi devorează creerulîmi ies prin ochi și gurăîmbrăcate în sângele meunu mai potnu mai rezistbaricada mea cedeazăpuțin câte puținsunt înconjurat denebunia cuvintelor nebuneam rămas singurnu
CEZAR C. VIZINIUCK [Corola-blog/BlogPost/352045_a_353374]
-
zeci de ani același cuib de rândunici Locul III - Livia Ciupav Felinarul stins - doar luna și liniștea greierului Mențiune - Maria Tirenescu Motanul negru urmărește frunzele... poc! o castană Etapa 54 - 1 XII 2008 Locul I - Livia Ciupav Lătrat de câine - zdrențuită de viscol sperietoarea Locul II - Henriette Berge Cerul de iarnă- stelele s-au coborât în ramuri de brad Locul III - Corneliu Traian Atanasiu cenuși peste tot - doar volburi de curpen țes încă lumina Mențiune - Dan Norea furtună pe lac - somnul
ROMANIANHAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355989_a_357318]
-
de pe el. Abia se mai vedea pe la gât un mic rest de cămașă neagră, iar pieptul de sus până jos era gol, și cu mare necaz cerca bietul om să-și acopere pielea cu o jachetă ruptă, în toate ărțile zdrențuită la mâneci până la coate și cu niște simpli pantaloni zdrențuiți din sus și zdențuiți din jos. Era întradevăr dureroasă înfățișarea externă a acestul tânăr, și atunci am zis în mine: cumplită mizerie a trebuit să sufere omul acesta în viața
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
oribila artă de a smulge prin mita bine plasată voturile de la simplii locuitori pe aceste meleaguri), taman acuma citesc pe internet cum unii confrați într-ale jurnalisticii fac apel la toată floarea cea vestită a lichelismului mioritic, somându-i în numele zdrențuitei lor onoare ba să-și dea demisiile, ba să înapoieze ceea ce-au furat cu sudoarea frunților lor înguste de megarăufăcători. Dar eu întreb: Speră oamenii cu scaun la cap că aceste jigodii înciocoite peste noapte prin legăturile ultramafiote statornicite
CE ESTE ACUM ÎN ROMÂNIA ŞI CE-AR TREBUI SA FIE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369795_a_371124]
-
din ce in ce mai tare. Un țipat scurt și disperat o făcu pe Maria să-și privească mama într-un mod ciudat. Criști apasă pe frână și mașina se opri brusc, pe drumul din afara orașului. Noaptea rece începuse să se aștearnă peste pădurea zdrențuita din stanga lor, iar stâncă din dreapta părea amenințătoare. O liniște uluitoare cuprinse natură, iar motorul mașinii porni brusc, ca un apucat. Ioana țipă din nou, mai tare, speriată de-a binelea. - Taci din gură!, strigă și Criști înnebunit. Nu mai țipă
O APARITIE INEXPLICABILA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368109_a_369438]
-
cada de baie, îți gustă mâncarea, îți bea chiar berea. Te scoală dimineața să îl plimbi. Cel care are câine nu mai observă aceste fapte, fiind orbit de iubirea față de patruped.Te-a câștigat. Ai devenit, din clipa aceasta, “cârpa” zdrențuită cu care se joacă acest animal. Nu mai contează că intră în casă murdar cu mii de microbi, că îl speli în cada în care faci tu baie, că chiar dacă e vaccinat când mergi cu el afară pune botul pe
CÂINELE STĂPÂNUL OMULUI? POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354395_a_355724]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > GÂNDURI ZDRENȚUITE Autor: George Baciu Publicat în: Ediția nr. 211 din 30 iulie 2011 Toate Articolele Autorului NU M-A IUBIT NICIO FEMEIE Nu m-a iubit nicio femeie frumoasă, nu m-a plâns nicio silabă de vânt, nu m-a frânt
GÂNDURI ZDRENŢUITE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340712_a_342041]
-
aripă, Când știe că e timpul să revii. Iar bufnițele nici măcar nu țipă, Se pierd și ele-n triste reverii Și taina nopții numai tu o știi, Dar n-o dezlegi, atunci când pleci în pripă. Când ceața este-atât de zdrențuită Și dimineața cade-nvinsă-n zori, Ne regăsim în zona cea vrăjită, Unde se-ntâmplă-așa de multe ori, Să spunem că e ziua potrivită, Ca să iubești sau poate ca să mori. NIMB Nu pleacă toamna, chiar dacă-i târziu Și bruma-i tot
ZECE SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342862_a_344191]