542 matches
-
goale, fustițe croite cu respectarea prevederilor austerității anunțate de toate guvernele post-decembriste, verigi în nas, urechi și limbă, blugi flenduriți, decolorați, rupți în... și în genunchi, celulare, lănțișoare, brățări... Mazde, Logane, Mercedesuri etc., parcând majestuos-copleșitor lângă pereții școlilor cu tencuiala zdrențuită. Și mulți dascăli prelingându-se spre școală printre autoturisme luxoase, și-apoi de la ușă spre catedră, rușinați de modesta lor îmbrăcăminte, însoțiți de privirile-ghilotine ale elevilor... -|știa-s elevi ?, mă întreabă prietenul privind reportajul. Înțeleg că, încă nu și-a
Nepremiantul nostru președinte by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11311_a_12636]
-
minte că acest elan patriotic mă mira, nu știu de ce, în loc să mă exalte. Așa se explică și faptul că a primit o decorație de care era foarte mândru și pe care o purta agățată de piept la sărbători. Pe brevetul zdrențuit al soldatului Toma S. Țoiu, regimentul 75 inf. contingentul 1904, Urziceni Ialomița, scrie: Din Înaltul Ordin al Majestății Sale Regele Ferdinand I în numele Ministrului de război (indescifrabil) se conferă Crucea comemorativă a războiului 1916-1918 cu baretele Mărășești, nr. 2018 anul
Livretul de completași by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15355_a_16680]
-
parte sunt dintr-o banală/ sevă aspră ancestrală/ scurs din grâu în alte raze/ mușcând apele din vaze/ de quartz ori mâl pervers/ grav curgând în sens invers// toamnă-aleargă și-i iar toamnă/ eu mă-nturn spre tine doamnă/ de pe ochiu-mi zdrențuit/ albăstrui greu canonit/ și curgând șarpe sub piatră/ inelat și plin de plâns// coapsa-ți brună foarte dreaptă/ căi lactee paște-un mânz/ de sub umbra cea sfioasă/ adunată-n foi de vânt// când treci sprinten vaporoasă/ în trup tânăr explodând
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14050_a_15375]
-
făcut un bine, pentru care vă mulțumesc. ( E. Ștefan, București) * Ideea că amintirile s-ar întoarce, "să întrebe dacă toate s-au întâmplat întocmai", dar nu mai găsesc decât vânt care învârtește "o aripă de moară de vânt, o metaforă zdrențuită" ea singură v-ar îndreptăți liniștea-neliniștea de după scris. La o distanță, nu neapărat mare, după ce s-au risipit aburii primei impresii de fericire victorioasă, sigur că autorul ar fi bine să revină asupra primei forme și să îndrepte câte ceva, să
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14050_a_15375]
-
complexe viziunea decăzută tematizînd disoluția universală, într-o cheie cunoscută însă cu o spontaneitate asociativă aptă a da impresia prospețimii (expresive) în oboseală: "hălci galbene de pămînt/ despuiate de vîntul isteric/ pulpe de lut tremurînd/ roșii/ deasupra orizontului// ori nisip zdrențuit/ pasional/ de luna/ dodecafonică// cum un falus enorm/ plopul lucind luciferic" (Pastel). Extincția poate adopta aspecte carnavalești, se poate teatraliza așa cum zăbovește asupră-și în cuprinsul unei poetici inteligent unitare: "toate s-au risipit în rîsul sardonic al clovnului/ luna
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
fost trădați țăranii din necesitate, clopotele însă bat în seara aceasta, e o nouă seară în lumea lui Dumnezeu și sunt multe guri de hrănit, mulți genunchi ce tânjesc să se-ndoaie, iar eu urc scările tocite în hermina mea zdrențuită.[...] Zile în care nu pot lucra. De ce m-a deprimat lista aceea? N-ar fi trebuit s-o întocmesc. Am greșit față de burta ta, Edith. Am încercat să mă folosesc de ea. Am încercat să mă folosesc de burta ta
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
purtam visele ca pe-o olimpică torță și deseori privirile-mi atârnau de steaua numită Alcor. Acum spre firul ierbii mă-nclin ușor și-mi văd umbra spaimei îngroșându-se acum și copacii cresc mai încet Iar pe răni flutură zdrențuitele steaguri. Cum totul se-ntâmplă o singură dată îndelung mi-i dat să admir ce nu va mai fi pentru mine niciodată și este. Afară deschisă-i palid floarea fragilei primăveri. Câțiva prieteni abia înălțați la cer au și căzut
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
extincția-i doar un joc înainte de a pierde totul gravează-ți numele în craniul acestui miel rătăcit și arzi în tăcere Avea ochii roșii, ieșiți din orbite. Ochii unui halucinat. Era în pragul divorțului. Serpuirea ilizibilă a șoselei prin întunericul zdrențuit. Si vorbele lui, rătăcind sub o lumină rece, fără stăpân. Fugisem de ceva fără nume și voiam să uit că undeva în sud se rafina suferința - acolo soția profesorului plângea părinții lui Virgil plângeau și nu prea mai era nimic
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/6387_a_7712]
-
rana (17 mai 2008) Ritual (peisaj pustiu) insecte verzi borțoase de instincte crâmpei de ceață spânzurat de dinte vărzări clădind cărnoase piramide pe postamente acre și lichide așa ești zi antumă somnoroasă în mușchiul nord întunecat din rasă pe topoganul zdrențuit și mic - zi lăbărțată-n miercuri și nimic (19 iulie 2008) Ritual (altar) m-am tupilat în altar ca o șopârlă cu ochi de șarpe și câine de târlă degerau sfinții unși cu frescele prunce din care-ncercau întunericul nesfințit
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
glasul mă invocă. Înnebunit, strâng în dinți uscații bulbi de asfodel luați din ofranda de deasupra, dar nu pot izbucni în strigăt: migrațiunea neamurilor mă trimite înapoi, în barcă! Ipoteza casei e o icoană aprinsă a minții, or călătoria o zdrențuită amintire a vizibilului? Tot mai incert semnul descoperii, fără dreptul de a recunoaște amara disciplină a negativului! XXXI. (cadranul Ahaz) În strâmtoarea gropii vânătul sânge urcă spre fețele două și sabia ține de-o parte pierdutele ambiții - cranii strălucitoare; în
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
goală și nu pot să acuz pe nimeni, fiindcă picătura venea de sus, pur și simplu. Puradeii se fugăresc în jurul mesei scoțând urlete, îmi crează mereu emoții pentru echilibrul meu. Mi-am agitat troașa între mânecile de cămăși și marginile zdrențuite ale cârpelor de bucătărie ca să vadă toată lumea. - Un cui, închipuiți-vă! Cine a presărat cuie în fața ușii mele ca să-mi străpung eu piciorul? Ai? Bătrâna Gladkina și-a ridicat nasul coroiat din grămada ei de păstăi de fasole. - Să și
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
începând să alerge în jurul clădirii până când un ceferist i-a strigat: -Domnuuuu'! Heei! Nu mai fugi, omule, că e cefereu'-n grevă și n-ai cum scăpa trenu'... În orișice caz, la întoarcerea din pelerinajul de la gară, cu moralul cam zdrențuit, l-a salvat de la o cădere totală și definitivă știrea că emisiunile sale preferate, Monica (Prima Tv), Ciao Darwin și Din dragoste (Antena 1) și Vacanța mare (Pro Tv) etc., se vor difuza și în următoarele 3-4 decenii, ceea ce l-
O găină rahitică și Miron Cozma by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11596_a_12921]
-
dinții 1) să pară guru ai națiunii... Aha! Deci, ăsta era chițibușul: bătaia cu dinții!... Bravo! Așadar, mai erau speranțe - nu aveam motive suficiente să fim disperați din moment ce însuși Domnul Președinte ne-a refăcut moralul care, e drept, arăta cam zdrențuit... Iar când Domnul Prim-ministru Tăriceanu a anunțat victorios la televiziune că s-a renunțat la abonamentul la gaz, ne-a inundat mintea și inima un val de fericire și parcă nici austrul nu mai șuiera atât de siberian prin
Lipsa de guru naște poeți? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11663_a_12988]
-
planul, ușor șters, al generației, rămîn, din ce în ce mai decolorate, griurile de legătură. O asemenea imagine, "filmată" cu focală variabilă, etalează Dumitru Chioaru în volumul publicat anul trecut la Cartea Românească, Developări în perspectivă. Generația poetică �80 în portrete critice; panorama plein-air, zdrențuită apoi în fîșii inegale de un șir de blitz-uri. Prima parte, mai curînd bricolaj decît compoziție, scoate în față, de dragul contrastului, decorul. Cîte ceva din solidaritatea de început, destrămată pe drum, inevitabil, în profiluri de autor, cîte ceva din
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
dar eu nu mă opresc nici o clipă am acasă un poem care plânge și mă așteaptă "dar tu nu mai ai casă dar tu nimic nu mai ai numai numele ți-a mai rămas" îmi ascund numele sub cămașa mea zdrențuită și alerg mai departe și după mine viața mea ca o cățea credincioasă Visam sî scriu o carte cât o corabie Iubito părul tău și cea mai lungă noapte de iarnă acoperă orașul în care eu visam să scriu o
Poezii by Rodian Drăgoi () [Corola-journal/Imaginative/9628_a_10953]
-
și despre nașterea mea, făcându-mă să-mi închipui cum m-am străduit să ies din "floare" pricinuindu-i atâta durere mamei - intrând direct în timpul îngrozitor al istoriei, când Europa era devastată de război, târându-se printre resturi de lumină zdrențuită. Linné îi invita pe toți trecătorii interesați de statui, să miroasă o floare, o floare de aceeași subtilitate unică precum sexul matern. Pentru a nu uita parfumul de la naștere, sosirea onirică pe un pământ la fel de oniric. Era toamnă și în
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
fel fără să retrag ceea ce spusesem. Trăsăturile lui se schimbară - ajunseserăm la ieșirea din parc, - el o luase la dreapta, eu la stânga. Se întorsese brusc și-mi strigă tutuindu-mă: - Ai grijă de tine! Am mers în neștire cu nervii zdrențuiți. Când am ajuns acasă în loc să lucrez l-am sunat pe soțul meu în Elveția. Nu răspundea nimeni. Zilele următoare au fost din nou, zile cu "piele saturniană" - era vorba nu numai de neașteptata întâlnire a lui Pluto cu Saturn. Am
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
acel moment m-am gândit fulgerător la Iba. Îmi era teamă că nu am să-l mai văd niciodată. Supraveghetorul a dat drumul la difuzoare și am revenit cu gândul În acel prezent. “Drepți!“ a ordonat din nou. Desculți și zdrențuiți, dar cu capul ridicat, nemișcați, a trebuit să ascultăm mai Întâi imnul național, apoi un discurs al lui. V-aliniați! a țipat supraveghetorul, pe un ton aspru, În timp ce Își aprindea țigară de la țigară. Începem programul zilnic! ...Înviorarea, apoi bem ceaiul
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
Șapte regine putred de bogate m-au înfiat și m-au renegat, Alăptat am fost cu litri de timp, cu hectolitri de ani scurși din țîța clepsidrei, de aceea nu am dreptul să uit nici o profeție rostită de gura ta zdrențuită: ești oracolul prin care zeii cei înțelepți îmi transmit ultimele mesaje înainte de a-și înghiți cucuta. Psalmul 1001 Vinovat sînt, Doamne, de-nserarea asta care îmi sfîșie vintrele și coasta, care nu-mi dă pace să închid pleoapa și în
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
-și cioplește stâlpii porții. Când orbitele-mi vor fi goale Când orbitele-mi vor fi goale, ca două pahare din care văzduhul a băut, până s-a îmbătat de fantasme. Când fața îmi va flutura peste craniu ca un steag zdrențuit, peste devastatu-i câmp de bătaie. Când limba îmi va încolți, iar iarba îmi va țâșni din gură, îngropându-mi vocea ca pe-un râu subteran. Când urechile își vor retrage timpanele în adâncuri, ca pe două lespezi acoperind două
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
ne vor ține de urât mucenicii. Va să zică posteritatea ți-a rezemat bicicleta de gard, va să zică viermii-s mai grași decât hoitul. Cu trufie și moliciune dom sergent admite să traversăm firul de praf. Donatorii de sânge Voci rupte de voci zdrențuite dau buzna spre luminișul momentului, Statul e pretutindeni precum CO2 în respirația spălătoresei de morți, Statul ocrotește dezvoltă și valorifică donatorii de sânge cald, în pauze individul poate fuma iar cine dorește poate să scuipe. Zăvoarele Iartă-mă, fiindcă păcătosul
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/12642_a_13967]
-
lăsa, nu mă părăsi tocmai acum, cînd trebuie, e nevoie, sînt chemat... de ce te miri?... doar știi... am și eu o treabă de făcut, nu m-am născut... așa... degeaba, e munca mea fericită, e viața mea... cu zilele ei zdrențuite, tîrîte prin prafurile străzilor întortochiate, în pantă lină, pietruite , nesfîrșite, străzi dezolante de provincie fără nimic la capăt... poate doar cu o cișmea picurînd lent, veșnic... clipa cea lentă.. sau mint?... mă înșel?... da... acolo voi atinge cerul cu pieptul
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
își ucide sângele/ femeia își așteaptă iubitul/ devenit vânător de iluzii.” Alteori anxietățile parcă ar vrea să capete o expresie ceva mai inedită, distinctă, deși repetiția omoară ideea poetică incipientă. Întregul volum lasă o impresie generală de meditație rece, tristă, zdrențuită, calmă. Adică transmite totuși mesajul trist al banalităților fără scăpare, fără ieșire și fără chef. Alteori, absurdul e mesajul născut dintr-un simplu procedeu al incongruenței semantice, nu prea inedit nici el: “un curcubeu paranoic/iubește inutilitatea. (Lipsa de comunicare
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
nimeni nu știe unde este) și ne-am plimbat pe străzi, fără țintă. Clădiri mari, albe și frumoase, căzute în paragină după plecarea englezilor, pentru că și libertatea are un preț, adesea foarte mare și dureros, grădinile Clubului Mediteranean, un drapel zdrențuit fluturînd deasupra unui palat, în curtea căruia se uscau indispensabilii cenușii ai soldaților din garnizoana pe care o adăpostea și vizita fortuită la far, atunci cînd șoferul care ne ducea în port, a greșit drumul. Nu mai era timp să
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]
-
gămălia de ac. Erau soldați care voiau să ajungă pe malul românesc, unde ei, abia sosiți, încremeniți cu arma la picior, nu făceau decît să se uite neputincioși. O mare de soldați, o mulțime verzuie, frămîntată, împingîndu-și și retrăgîndu-și marginile zdrențuite. Bărci rotunde și greoaie, încărcate peste măsură, se răsuceau în mijlocul curenților. Pasagerii lor înspăimîntați își fluturau capelele. Alții, lansaseră la apă butoaie, uși zmulse din giurgiuvele, scînduri, bușteni. Agățîndu-se de tot ce ar fi putut să-i salveze, înotau cu
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]