41 matches
-
Șoaptă lină vrea să fiu Peste crengile crescute, Să adorm prin verde viu Printre veacurile multe, La final,ce mai rămâne Peste marea-ntunecată: Un biet verde viu ce vine Dintr-o viață zbuciumată, Dintr-o viață zbuciumată Verde viul zdrențuros Spune lumii încă-odată: Eu trăiesc un vis frumos! Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: Printre gânduri alcaline / Valer Popean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2210, Anul VII, 18 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Valer Popean : Toate Drepturile Rezervate
PRINTRE GÂNDURI ALCALINE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/valer_popean_1484718374.html [Corola-blog/BlogPost/374328_a_375657]
-
diplomația ungurească au căutat, cu asiduitate și reușit, să se apropie de Moscova prin legăturile comuniste rămase de la Bela Kun, prin fabricarea unor falși comuniști de conjunctură, prin manipulări parșive și delațiune. Baronul transilvănean Ede Atzel, comandantul „Rongyos Gárda” (Garda zdrențuroșilor) cea mai reacționară și brutală formațiune anti-românească, era unul dintre oamenii de încredere a lui Horthy, și a fost trimis la Moscova, în secret, unde a luat contact cu șeful spionajului militar, generalul Feodor Kuznețov și în schimbul informaților militare pe
LARRY L. WATTS: „FEREŞTE-MĂ, DOAMNE, DE PRIETENI ... ” de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 361 din 27 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Considerabile_documente_si_idei_larry_l_watts_fereste_ma_doamne_de_prieteni_.html [Corola-blog/BlogPost/351137_a_352466]
-
eu urc scările, adulmecând mirosul cald de cafea din ibric. Singurul meu viciu și răsfăț pe care mi l-am rezervat, și care mă ajută să scap de greață, aici, unde stau, exilat, în singurătatea mea solară, ca un zeu zdrențuros și teribil din Munții fabuloși ai Destinului, în Fortăreața carpatică din Creasta Anilor... Exilat de un duh rău care a ajuns stăpân peste această planetă. Înlănțuit de o zeiță a pământului venită din cer, plină de senzualitate, de bogăție și
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_ii_fragment_din_scri_constantin_milea_sandu_1355908750.html [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
fugită din chaos lumesc.” (Mortua Est! De Mihai Eminescu) Să mori, să dormi, ori poate să visezi... Ca o zeiță a pământului venită din cer și plecată la cer, plină de senzualitate, de bogăție și mister?... Sau ca un zeu zdrențuros și teribil din Munții fabuloși ai Destinului, într-o tară verde numită de toți comentatorii antichității Terra Mirabilis?! Acum chiar că ași emigra într-o pădure virgină, necălcată de om, undeva într-o biosferă de bioluminiscență solară, din Bucura-Dumbravă, via
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_ii_fragment_din_scri_constantin_milea_sandu_1355908750.html [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
-l caut pe El în Munți de speranță, ca pe Adam de lumină. Să mă strig pe mine, zeița pământului venită din cer, plină de senzualitate, de bogăție și mister... și să mă audă Eve-Nor și Sol-El... și zeii mei zdrențuroși și teribili din Munții fabuloși ai Destinului...Să mă strig pe mine din Telus (orașul Atlanților) și să mă audă Ei din Posid (orașul Lemurienilor), mirându-mă de propria mea umbră pe care o văd pe cer și întrebându-i
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 5 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 by http://confluente.ro/Reportaj_imaginar_la_un_congres_int_constantin_milea_sandu_1339419228.html [Corola-blog/BlogPost/341976_a_343305]
-
nimic. Măcar de mă făceai voinic; Aș fi dus, ușor, în spate, Sacii grei, plini cu păcate. Eu nu te rog, Doamne, nimic. Am fost sărac și sunt calic; Orfan în viață cu părinți Pe-un drum arat cu suferinți. Zdrențuros pe dinafară, Sufletul îl duc povară; Dat mereu pe uși afară, Biet străin la mine-n țară... Referință Bibliografică: Eu nu te rog Doamne nimic... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 205, Anul I, 24 iulie 2011. Drepturi
EU NU TE ROG DOAMNE NIMIC... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 by http://confluente.ro/Eu_nu_te_rog_doamne_nimic.html [Corola-blog/BlogPost/366914_a_368243]
-
Acasa > Strofe > Timp > IARNA Autor: Mariana Ciurezu Publicat în: Ediția nr. 404 din 08 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Iarna Clipe poartă pe umeri fulgi mari și pufoși, care zboară risipind nori zdrențuroși... Timpul ascuns de omăt așteaptă să vadă acoperit de vise oameni de zapadă... Aleargă flori de gheață purtate de vant, s-adună-n stoluri și cad pe pământ... Copacii îmbrăcați de nea gătiți ca de paradă dau onorul tuturor celor de pe stradă
IARNA de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 by http://confluente.ro/Iarna_mariana_ciurezu_1328692092.html [Corola-blog/BlogPost/346722_a_348051]
-
prin gândurile fiecăruia dintre ei, ca apa ce sapă temelia unei case. - Să mergem, hotărî solemn bărbatul. Mai avem trei sferturi de oră. La poartă, Mihai se opri. Măsură colina care mulți ani îi fusese adăpost de stări. Se vedea zdrențuros, cu bâta și câinii după el, urcând agale și oprindu-se din când în când. De câte ori nu l-a pomenit pe Tudor Cristache, omul care îi astâmpăra foamea! Își mângâie cu privirea costumul, apoi sfâșie de alte câteva ori coama
PROMISIUNEA DE JOI (XX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 by http://confluente.ro/Promisiunea_de_joi_xx_gina_zaharia_1373723942.html [Corola-blog/BlogPost/364153_a_365482]
-
din 29 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului - Așadar, inculpat Sanda Enache, recunoști că ai ucis-o cu premeditare pe doamna doctor Andreea Stanciu? Femeia tresări, dar nu răspunse. - Sanda Enache, repetă judecătorul, ai înțeles întrebarea? - Recunosc, răspunse sfios o femeie zdrențuroasă, de vreo treizeci de ani. Vocea i se înecase în lacrimi de parcă regretul pusese stăpânire pe ea. Avea privirea plină de durere și se pierdea într-o ceață de ieri. - Vom ține seamă de faptul că te-ai predat singură
MĂRTURISIREA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Marturisirea_gina_zaharia_1327847757.html [Corola-blog/BlogPost/360592_a_361921]
-
filozofică, vie, care să ajungă, în chiar clipa aceasta, la sufletul, la inima și la mintea românului, solar prin descendență, care nu se mai lasă așa ușor mângâiat pe creștet doar cu “trei petece” rupte dintr-o zdreanță de zeu zdrențuros și teribil din Munții fabuloși ai Destinului, sau dintr-un “vis pur și un surâs mătăsos”. Românul simte și știe că vine dintr-un neam ales, mândru și ars: mândru pentru că știe din ce sânge și din ce amestec de
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (3) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_i_scrisoar_constantin_milea_sandu_1392286595.html [Corola-blog/BlogPost/360388_a_361717]
-
de lucruri permanent, un așa experiment pare ceva obișnuit, neglijabil. Un mic parc se dezvăluie și în mijlocul lui, un foc cu flăcări portocalii-roșiatice, străjuit de figuri stranii: un Jean Valjean al timpurilor noastre, al acestor locuri și câteva personaje mizere, zdrențuroase, cu figuri marcate de o ură diabolică, desprinse parcă din romanele lui Dickens... cu care nu ai vrea să te întâlnești vreodată “face-to-face”. Extrem de puține case sunt totuși renovate. Acelea în care și-a făcut sălaș vreun partid, vreo asociație
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1432457751.html [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
-ndreaptă pe dat`, Căci Beiul Sinan a primit să-l sluțească, Pe Domnul ilustru, frumos și-nvățat. Îl duc pe măgar și oricine îl plânge. Creștinu-i lipsit de urechi și de nas, Gorgonă cu triplă cădere de sânge-n Caftan zdrențuros e purtat prin oraș. Iar Mihnea Turcitul pe tron stă să vadă, Mărunta-i victorie și râde în el, Când capul schilod îl primește-ntr-o ladă, Ca semn de-asfințit pentru Prințul Cercel. *** Ciclul "Povesti din veac" Referință Bibliografică
FRUMOSUL PRINCIPE CERCEL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1417587696.html [Corola-blog/BlogPost/362405_a_363734]
-
numai de nomazii căldărari. Când a trecut pe lângă șatră, s-a uitat atent spre cele trei corturi instalate și a văzut că parcă nu mai arătau ca în amintirile din copilărie. Copiii acestora nu mai erau așa de murdari și zdrențuroși precum cei de altădată, nu-i săriseră în cale cu mâna dreaptă întinsă să le dea... un ban, bătându-se cu pumnul stâng în piept și scoțând sunete guturale spre a-l impresiona. Locul, nu prea mare, părea mai aranjat
ŞATRA DIN POIANA STEJERELULUI I de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1495547799.html [Corola-blog/BlogPost/372276_a_373605]
-
O venit și rândul meu și mi-au dat bagajul, ne-au dat fier de călcat să ne călcăm hainele... că alea au umblat, săracele, prin magaziile din pușcării, și să fim puțin mai adunați așa, să nu fim chiar zdrențuroși... Unii chiar că era’ bine zdrențuroși, că toate hainele lor au fost rupte... Și, pe-ormă ne-am eliberat. A venit Securitatea acolo și a spus: „Unde vrei să mergi, să te stabilești?”. Acolo și-acolo. Și ne-au amenințat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mi-au dat bagajul, ne-au dat fier de călcat să ne călcăm hainele... că alea au umblat, săracele, prin magaziile din pușcării, și să fim puțin mai adunați așa, să nu fim chiar zdrențuroși... Unii chiar că era’ bine zdrențuroși, că toate hainele lor au fost rupte... Și, pe-ormă ne-am eliberat. A venit Securitatea acolo și a spus: „Unde vrei să mergi, să te stabilești?”. Acolo și-acolo. Și ne-au amenințat: „Bagă de seamă, să nu spui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la subțioară și noada terminată printr-o codiță”. În tradiția românească inițierea Solomonarului este un act obligatoriu, acesta fiind singurul personaj din folclorul mitic la care actul inițierii este În mod expres menționat. În privința costumației, Solomonarului i se atribuie haine zdrențuroase și murdare: „șapte pieptare pe care nu le leapădă niciodată, nici pe căldura lui cuptor” Acest personaj are o traistă În care ține uneltele magice, o toporișcă de fier descântată, frâu din coajă de mesteacăn, și cartea de Învățătură cu
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
tânără de o mare frumusețe, care era îndrăgostită de un porc. Îl iubea la nebunie. Și nu era un purceluș din aceia frumușei, rozalii, zburdalnici, care le oferă comercianților jamboane fragede, adevărate delicatese. Ei bine, nu: era un porc bătrân, zdrențuros, care își pierduse tot părul... O mizerie de porc, ce mai ! Iar ea îl iubea... Așa ceva nu s-a mai văzut." Alphonse Allais, Frumoasa și porcul cel bătrân A fost odată o contesă care iubea porcii la nebunie. Încarcerată la
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
urmă cu mulți ani domnul și doamna Earnshaw locuiau la Wuthering Heights împreună cu fiica lor, Catherine, și cu fiul lor, Hindley. Într-o zi, întorcîndu-se dintr-o călătorie la Liverpool, domnul Earnshaw a adus cu el un copil orfan murdar, zdrențuros și negricios 85. Aici timpul trecut poate fi interpretat și ca o marcă a distincției dintre povestea principală și rezumatul întîmplărilor anterioare. Aceasta nu este făcută în mod arbitrar de către autor; ea pare să depindă de factori precum structura temporală
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
fusese cândva, după spusele slugii, casă bisericească. Cu chiu cu vai, găsi cu cale să intre și să dea ochii cu hangiul grec, bulgar ori albanez ce-o fi fost; cu cei doi olteni cu priviri agere sau cu neamțul zdrențuros, o stârpitură de om spân, cu câteva fire de păr roșu drept barbă, cu glasul pițigăiat, cu ochii mărunți și vii, curat cum Tașcă și l-ar fi închipuit pe Satana. Apoi și locul era așa de te simțeai oarecum
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
vătaful agiei. Erau cu toții în așteptarea unui ciubuc din partea călătorului care să le spulbere imaginația vinovăției asupra lui. La sfârșit voiau, fără a glumi, să fie acoperiți cu aferim, pentru că nu l-au pedepsit (deși acesta nu făcuse nimic). Calici zdrențuroși și ogârjiți hoinăreau pe străzi. Își zgâncileau în fața lui bubele provocate de păduchi, sub care stătea să crape puroiul. Nădăjduiau să se împiedice de vreo pungă cu galbeni pentru a fi izbăviți de viața mizeră. Prin gunoaie, colcăiau șobolanii care
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
O venit și rândul meu și mi-au dat bagajul, ne-au dat fier de călcat să ne călcăm hainele... că alea au umblat săracele prin magaziile din pușcării, și să fim puțin mai adunați așa, să nu fim chiar zdrențuroși... Unii chiar că era’ bine zdrențuroși, că toate hainele lor au fost rupte... Și pe ormă ne-am eliberat. A venit Securitatea acolo și a spus: Unde vrei să mergi, să te stabilești? Acolo și-acolo. Și ne-au amenințat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
mi-au dat bagajul, ne-au dat fier de călcat să ne călcăm hainele... că alea au umblat săracele prin magaziile din pușcării, și să fim puțin mai adunați așa, să nu fim chiar zdrențuroși... Unii chiar că era’ bine zdrențuroși, că toate hainele lor au fost rupte... Și pe ormă ne-am eliberat. A venit Securitatea acolo și a spus: Unde vrei să mergi, să te stabilești? Acolo și-acolo. Și ne-au amenințat: Bagă de seamă, să nu spui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
despre socialism, el utiliza analogii de genul: "Trăind (n societatea de azi ș( nevroind a primi pe cea socialistă, sub cuv(nt că ș( acolo vor fi unele neajunsuri, criticii noștri seamănă cu un cerșetor care, tremur(nd (ntr-o cămașă zdrențuroasă, (n ger, n-ar vroi să primească blana ce i-ar da un trecător milostiv, sub cuv(nt că nu-i croită după modă.." (Dobrogeanu Gherea, 1976: 59, vol. 2). Sau, referindu-se la ideea că forțele sociale acționează (n
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
șuvoi de lacrimi. — Domniță, domniță, totul o să fie bine, Încercă omul s-o Încurajeze. Nu putem pierde nici o clipă, trebuie să ne facem nevăzuți, Înainte să bage cineva de seamă ce se Întâmplă. Simeon scoase de sub mantaua Întunecată un veșmânt zdrențuros, de sac, așa cum purtau slujnicele: — Trebuie să Îmbrăcați zdreanța asta nevrednică! Cât mai repede! Adelheid era fericită de Întorsătura neașteptată a lucrurilor, dar și dezamăgită că nu era Bodo cel ce stătea În fața ei. — Unde-i Bodo? Întrebă ea printre
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
trâmbițe care anunțau sosirea stăpânului. Fără a bănui primejdia, căruțașul luă calul de căpăstru ca să-l strecoare prin mulțimea de slugi care umpluse curtea. Din greșeală Îl Împinse pe unul dintre scutieri și acesta se Întoarse furios. Văzându-l pe zdrențuros, Îl lovi cu sabia, fără multă vorbă. La vederea sângelui tovarășii lui se Înve seliră și, apuncând de roți, răsturnară căruța. Vederea celor două ființe omenești care se prăvăleau dintre paie le spori veselia și-i traseră afară. — Dați-le
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]