11 matches
-
o să rămână pe drumuri. Și mă arde o teamă - hâdă ca un coșmar, Care tulbură în mine tot ce-i pur și integru, Că, văzându-se singur, obosit și hoinar, Ar pleca spre amurg, înveșmântându-se-n negru. Îmi mai zdrumică mintea niște sloiuri de foc, Niște lame-arzătoare, care-mi seacă puterea; Mă frământ și mă sperii: ce-aș mai pune în loc, Dacă tu mi te-ai duce, pribegind nicăierea? Și-mi jelesc niște doruri, și mă plâng ochi de rouă
SPAIME de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1469683621.html [Corola-blog/BlogPost/371126_a_372455]
-
peisajului p?durii, vraja cântecului s?u: „Hai În codrul cu verdea?? / Und-izvoare plâng În vale" (Floare albastr?); „numai murmurul cel dulce / Din izvorul fermecat" (F?t-Frumos din tei); „Îngâna-nevor c-un cânt / Singuratece izvoare" (Dorin?a); „vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind; / Ele trec cu hărnici unde ?i suspin?-n flori molatic", „Singuratece izvoare fac cu valurile larm?" (C? linfile din poveste); „izvorul prins de vraj? / R???rea sunând din valuri" (Povestea teiului). Undele apei care „coboar?-n ropot
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ca montaj metaforic al utopiei, și „lauda somnului”, ca purificare prin revenire la esențele primordiale. Simbolistica transparentului presupune un univers al pendulării serafice sau al imaculării, precum în Năluca („Ca voaloarea mâinilor pe albeața clapelor/ Trupul tău transparent a trecut/ Zdrumicând egala ardere a lumânării în oglinda plină/ de vis/ Și odaia pulsa dureros în penumbra de fildeș/ Precum inima reculeasă în tăcerea-nsorită a /catedralelor”), sau favorizează propensiunea spre lumea „glacialității translucide”, intermediată prin „mari viziuni plutonice”, cum remarca Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289440_a_290769]
-
A cam scrântit-o Vodă aista... Negrilă hâhâie ca de o glumă bună, dar nu-și poate stăpâni un clănțănit mărunt... Ce-i tremuriciul aista? A dat cataroaia peste tine, Negrilă? Negrilă hâhâie cam șoldiu: Fri... friguri de baltă, Doamne... Zdrumică coajă de salcie! Sa... salcie? bolborosește Negrilă scăldat în sudori. Salcie, Negrilă... E bună de friguri... De... de la Lipnic mi... mi se trage... Știe Măria ta... În smârcurile celea... Ștefan, amintindu-și, hohotește: Ce-am mai creștinat la tătărâme, atuncea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de la Lipnic mi... mi se trage... Știe Măria ta... În smârcurile celea... Ștefan, amintindu-și, hohotește: Ce-am mai creștinat la tătărâme, atuncea!... În Nistru, botezându-te Tu, Doamne!"... Și mie, tot de acolo mi se trage... Când mă apucă, zdrumic coajă de salcie... Privirea îi cade pe clepsidră. O răstoarnă. Privește fascinat nisipul ce se prefiră bob cu bob. Ce crezi că-i viața, Negrilă? Negrilă se scarpină în creștet, se foiește de pe un picior pe altul, transpiră... Apăi... Știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dăscânte Dedi dă dăochi. O așează pe Prințesa cu capul în poală, suflă de trei ori peste fruntea fetei și își spune descântecul: Fugi izdate Blăstămate Nu izda Nu săgeta Cu tămâie l-oi lăpăda Acolo să mănânce Acolo să zdrumice Și Prințesa să rămână curată Luminată Ca steaua pe ceri Ca apa pe mări Ca argintul curat Ca aurul luminat.” — Te sâmți mai bine? Așază-te aici pă saltea că îndată îți va trăce. Dedi le avea cu descântecele și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
se îneacă și rămâne ca o migdală inflamată în gâtul zării. Acum iarna hălăduia prin oraș, cerșind o bucată de amintire din coltucul trecutului. Mâna întinsă era murdară. Trupul, zdrențe de zăpadă zoioasă care zăceau lângă rigole, sub laturile noroaielor zdrumicate de roțile mașinilor, de periile rotative ale gunoierilor, cu iz de ploscă în aerul îmbâcsit de virușii prezentului, volatilizați de garduri, tufe și coroanele copacilor acoperite de ciori. Găurile negre ale cerului stâlcind lumina și înghesuind tăcerea între croncănituri, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
În rochițe de rouă, parfumuri și culori strălucitoare, florile înveselau peisajul rustic. Satul părea un uriaș tolănit printre cetini de brazi, pini și mesteceni viguroși. Își purta solemn cușma de nori pufoși și fredona, parcă, o baladă din spuma undelor zdrumicate pe pietrele lucioase. Când am înaintat pe cursul apei cristaline, o uliță îngustă își deschise brațele spre mine. Atunci am deslușit într adevăr frânturi de baladă: vioara lui Ciprian Porumbescu răsuna în desișul munților, care ascultau cucernici. Ecourile muzicii s-
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
casca, o explozie îl aburcă în frunzișul unui mesteacăn. Acolo sus - se zice - începu el să recite mărunt rugăciunea pentru petarde (nu înjurase el nici în armată, darmite acum!!) Mai lucid, dobermanul sări, îl înșfăcă de un crac și-l zdrumică la pământ; apucase să fredoneze doar un condac și-un irmos...Pe-aici stăpâne, vino să ne amestecăm printre porci, căci Prefectul avea, pasămite, vreo zece turme de godaci albanezi care tocmai se-ntorceau de la cotețul din spatele blocului. Deci cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lor bătrânesc. Iară poiatul Hadrian P, ajiuns sireac la pungi, moaie-n slovă pre unul dentre aceștia, pârcălabul Bârlădeanu, Întru slava ceriului ce l-a slobozit pe meleagurile noastre. Purtând bărbi până-n poale, marele poiat agrăiaște den tristețuri ce-i zdrumică rima: „S-a lansat formula foarte la modă că a venit pe tancuri sovietice. Dar nu toți comuniștii români au folosit acest mijloc de locomoție”. Ecsemplu pentru locomoțiune fiindu chiară Bârlădeanu, carele nezăbavă vreme au intrat În Țara Românească cându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fascinată de clase, de tipuri, stimulând încremenirea insului în tiparul cazului în speță. Cea mai mare parte dintre personaje provine din sfera ordinii sociale nemțești, adaptate la specificul locului, unde der Bauer (țăranul, adică) devine paorele („paorii și beamtării îi zdrumică pe maistorii de la oraș”). Deși uneori creaturile fictive au nume (ca doamna Elena Duran sau Uica Ghiță) sau porecle (Bunamică, Băiatul sau Dede), ele rămân figuri ilustrative, privite sub incidența generalității lor savuroase. Căci la M. nu accidentalul, ci generalul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]