10 matches
-
nu-l găsi pe Ghiocel. Măi, să fie! Dacă a fost și el aruncat în Temnița Troienelor Uriașe? Asta era! Și plecă spre Troiene. Când îl văzu, Nămețilă se gândi să facă pe eroul. Unde porni la luptă spre Mărțișor, zdupăind și zdroncănind cu avalanșele de zăpadă după el. Furios, arunca în Mărțișor cu bolovani uriași de zăpadă. Nămețilă urla ca turbatul, iar zevzecul de Pui de Ger, țopa-țopa pe lângă el, suflând din buci, închipuindu-și că nenea este invincibil. Aoleu
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1427009185.html [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
patru-cinci inși cu constituții de ocnași În cariere de piatră, iar după cum Îi țineau și pe ei curelele reușeau să-i ia lui moș Victor câte două-trei sute de lei până se Întuneca. Văzându-i cum Învârt lopata și cum zdupăie cu ciocanele În formele de tuburi, n-ai fi zis că au opt ore de muncă În urmă. Totuși mare era foamea și setea lor de vreme ce o bună parte din câștig o părăduiau acolo-n curte și oricum nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
printre gâfâituri văru’ Laur, uite-o vere cum joacă-nfiptă-n mătură cotoroanța, dac-o cauți Între picioare e carne vie, și Andrei o căina că cine-o mai fute-o și pe sărmana Leontina și la cinci metri mai Încolo ea zdupăia cu ciocanul În formă și las-o dracu’ vere că n-aude, e surdă moartă. N-aș fi pus mâna-n foc, ce și ce mai auzea ea. Figura pe state ca femeie de serviciu și chiar o vedeai În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
patru dimineața pentru «a se îngriji de animale», înainte de a pleca la școală ori de a se îndrepta spre muncile câmpului. Erau alte vremuri, de mare osteneală și de puține distracții, dar pe atunci băieții creșteau fără ideile trăsnite care zdupăie prin mintea tineretului de azi, și depășeau frumos toate problemele diferitelor faze ale adolescenței lor. În formarea fraților religioși, «frații secolului XX», cum îi numea don Calabria, se muncea pe rupte. Don Calabria nu voia discipline particulare, nu macerări, nici
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
prin grădinița din fața casei sau ședea la aer în fotel, pe prispă. Acum, țipenie... Intru pe poartă, că aveam cheie, și mă opresc să sun la ușă - avea sunărie. Sun și aștept... Nu durează mult și din spatele ușii se aud zdupăind pașii Catrinei. Îmi deschide. <Catrină, ce face cucoana?> am întrebat-o eu în șoaptă. <S-o trezit, da’ mai stă în pat. Zice că nu se simte prea bine>. Să știi că am noroc, mi-am zis eu. Dacă cucoana
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
acolo studiile. Cu ce ar fi scos din casa din Iași ar fi putut trăi. Felix ridică din nou cartea în fața ochilor, când deodată auzi glasuri feminine, printre care i se păru că distinge pe cel al Marinei, apoi un zdupăit pe scări. Un pumn lovi violent în ușă. - Domnule Felix, domnule Felix, striga un glas subțire,în panică. - Cine e? - Sunt eu, Aurica. Moare tata! Vino, te rog, repede jos... Felix sări zăpăcit din pat, își aruncă o haină pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ușurat, văzându-l. Te privește cu ochii mierii și rotunzi - o pojghiță de luciu fără adâncime sunt ochii lui galbeni, plutind în orbitoarea lumină albă a zilei - și doar vârful cozii i se mișcă printre frunze, lejer. Și deodată, motanul zdupăie din păr, pierzându-se în iarba înaltă. Peronul, acum. Cele trei trepte de la intrare. Felinarele de fier forjat, gustul Sophiei care a patronat renovarea. Deloc potrivite cu restul clădirii și prea noi, prea lucitoare, ca într-o casă de proaspăt
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sale agoniseli de fruntaș al Goldanei Petrea Păun îl îmbie pe Nicanor: Dă-te, mai aproape, măi băiete ! El, Nicanor, prăjină înaltă, încinsă cu centura lată de piele, își ținu pălăria cu mâna și, încrețindu-și fața de încordarea săriturii, zdupăi peste șanț, în drum. Păun trase mâna de sub așternuturile din căruță, foșnind în palmă o beșică boțită de porc, în care, ca un pumn de gândaci negri, luceau, în nemișcare, sâmburii mașcați de pepene verde. Ia, primește astea! Primește-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
marș, nu-i bulibășeală. „Amuzant” e că fetele de la școala profesională de pe lângă Liceul de Textile la care glorios lucram (al Filaturii Române de Bumbac, acum Nichita Stănescu, fiindcă a trecut poetul odată pe acolo) s-au pus pe fapte mari. Zdupăiau tufele de partide de sex rapid cu băieții de la Uzina Republica. Dacă le întrebam ce streche le-a apucat și de ce riscă să rămână gravide de atâta sex apocaliptic, ele îmi răspundeau „pe linie”: - Păi, doamnă, n-ați auzit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pantalon albastru și încălțat cu un baschet gălbui. - Suntem scăpați, dom’ Aulius! Banca plătește! Ieșirea prin Sărindar! Nu vă omorâți că avem sarmale și țuică pentru toți! Să vină pompierii de la secția Centrală! Prins de un entuziasm fără margini, Verginel zdupăia aerobic, bătând din palme și arătând cu capul spre Biluță. Nepăsător, acela tocmai intra în cea de cincea cabină. ...Bărbosul ocoli banca. Rezemat în umbrelă, privi îngândurat spre Verginel care țopăia zvăpăiat. Se răsuci apoi spre Aulius. Se aplecă mlădiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]