253 matches
-
lui decembrie 1784, când Horea și Cloșca au fost capturați de către autorități. Numărul zilelor de muncă ale iobagilor ajunsese la patru la săptămână cu brațele, trei cu animalele și două pentru jeleri. Asupra țăranilor apăsau și o serie de dări: zeciuiala din produsele agricole și animale, plocoanele, cărăușiile, cazarea funcționarilor ce încasau birurile, încartiruirea militarilor. Nobilimea deținea monopolul vânatului, morăritului și pescuitului, cotropise păduri, pășuni și multe terenuri agricole ceea ce îi nemulțumea pe țărani. Au mai fost supuși unor obligații privind
Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan () [Corola-website/Science/304013_a_305342]
-
menționat în Mishna, în tratatul talmudic (masehet) Rosh Hashana, ca unul dintre cei patru ani noi ai calendarului ebraic. Sunt patru date de an nou:1 Nisan - anul nou al regilor și sărbătorilor (Shalosh Regalim), 1 Elul - anul nou al zeciuielii animalelor. Rabi Elazar și Rabi Shimon spun:1 Tishrey. 1 Tishrey - anul nou pentru socotirea calendarului, a anilor sabatici și a jubileelor, pentru plantări și însămânțări.1 Shvat, anul nou al pomului, după Școala lui Shamai. Școala lui Hilel zice
Tu Bishvat () [Corola-website/Science/328779_a_330108]
-
Școala lui Shamai. Școala lui Hilel zice: 15 Shvat." Învățații Talmudului au decis în această chestiune în favoarea Școlii lui Hilel cel Bătrân. Adică nu 1 Shvat, ci 15 Shvat a devenit data folosită pentru calcularea începutului ciclului agricol în scopul zeciuielilor biblice. Statutul de sărbătoare este menționat în perioada Geonimilor, când au fost redactate rugăciuni speciale in cinstea acestei ocazii și s-au compus cântece liturgice - piutim - spre binecuvântarea pomilor. În Gheniza din Cairo au fost descoperite două astfel de cântece
Tu Bishvat () [Corola-website/Science/328779_a_330108]
-
la Tu Bishvat sau după Tu Bishvat în al treilea an de viață al pomului sunt permise. În primul an, al doilea an, al patrulea an și al cincilea an al ciclului sabatic de 7 ani, se observă a doua zeciuială doar printr-o ceremonie simbolică de plată a unei monede. În anul al treilea si al șaselea al ciclului de șapte ani se face o substituție a Zeciuielii săracului sub forma unor donații pentru opere de caritate. Tu Bishvat este
Tu Bishvat () [Corola-website/Science/328779_a_330108]
-
cincilea an al ciclului sabatic de 7 ani, se observă a doua zeciuială doar printr-o ceremonie simbolică de plată a unei monede. În anul al treilea si al șaselea al ciclului de șapte ani se face o substituție a Zeciuielii săracului sub forma unor donații pentru opere de caritate. Tu Bishvat este data de referință după care se determină cărui an aparțin recoltele de poame. În Evul mediu Tu Bishvat era sărbătorit printr-o masă de fructe. În secolul al
Tu Bishvat () [Corola-website/Science/328779_a_330108]
-
coeziunea regatului, unind “regna” sub stăpânirea sa. Regii dețineau monopolul comunicațiilor la mare distanță, asupra supușilor, conților, episcopilor și negustorilor, călătorind numai dup ace primeau delegație sau privilegii de la monarh.Principalele venituri regale proveneau din Saxonia, constând din tributuri și zeciuieli, plătite de populațiile slave supuse, din taxe pe mărfuri, plătite, chiar și de negustorii ce beneficiau de privilegii, din cens, datorat oamenilor liberi (malman) și din alte dări pe produse sau animale. A decis ca în Munții Hartz, minele de
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
pentru un „post” să fie scutite două sau mai multe persoane, deoarece „"...cu scutirea mai multor persoane, numai pătimește înalta slujbă".” Până în anul 1659, preoții aveau statut de iobagi, fiind lipsiți de avere personală și erau obligați de a da zeciuială preoților străini. Abia după anul 1659 ei au fost scutiți de taxe și de alte sarcini iobăgești cu condiția să îmbrățișeze preceptele calvine. De altfel, tot urmând scopuri confesionale, încă de pe vremea vlădicului Dosoftei (1622-1627), principele Gabriel Bethlen, mai apoi
Preoții comunei Racovița () [Corola-website/Science/311784_a_313113]
-
regiune provin din kurganele mezolitice caracteristice culturii lusațiene de la începutul epocii bronzului găsite în împrejurimi, precum și din uneltele din mezolitic și topoarele din neolitic. Prima atestare a orașului Oborniki provine dintr-o notă în care se spunea că "Obora" plătește zeciuiala episcopiei Wrocławului în 1305. Cistercienii au locuit lângă oraș, care primise drepturi Magdeburg deși nu avea încă statut de oraș. La începutul anilor 1300, el a trecut de la episcopia Wrocławului la ducele Konrad I de Oels (Oleśnica). Împreună cu restul Sileziei
Oborniki Śląskie () [Corola-website/Science/297933_a_299262]
-
tatăl meu [Mircea] un bolovan de sare”", ceea ce demonstrează cum singură vânzarea sării a fost de ajuns pentru ca acea cetate să fie ridicată. Mircea a avut inițiativa să înființeze o mină de aramă la Baia de Aramă cu puțin înainte de anul 1392. Zeciuiala provenită de aici a fost dăruită mănăstirii Tismana, care o comercializa sau o utiliza la manufactura produselor specifice (clopote, sfeștnice etc.). Arama sau obiectele realizate din aceasta erau exportate în Ardeal și alte zone (spre exemplu, cetatea Caffa a cumpărat
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
i-a dăruit acestuia trei sate aflate în apropiere de locul sângeroaselor lupte. Anii 1277 și 1308 sunt marcați de puternica revoltă a sașilor, deoarece între Episcopia romano-catolică și aceștia s-a iscat divergente privind hotarele moșiilor și dreptul la zeciuială. În vechile hrisoave medievale apar sporadic și mențiuni privitoare la comuna Stremț: Între anii 1333-1337 Stremțul apare în registrele dijmale papale sub denumirea de Kyod, Kyud sau Hejud corespondentul maghiar al toponimului Nucet. Sunt amintiți aici preoții Domenic și Nicolae
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
unde mută capitala în orașul suedez de astăzi, Kungälv, acolo construind o cetate, care a păstrat particula Sfintei Cruci, primitită de la Balduin. În 1123 Sigurd va trimite cruciați în Småland împotriva păgânilor. În timpul domniei lui Sigurd, Norvegia a intrat în zeciuiala bisericii, a fost creată eparhia de Stavanger. Când regele Sigurd a murit în 1130, Magnus a devenit rege al Norvegiei, împreună cu unchiul său, Harald Gille. După patru ani de pace neliniștită, Magnus a început să se pregătească în mod deschid
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
Hunedoara sau Ioan Sigismund Zápolya. Totodată aici a fost ales ca principe regent al Ungariei și principe al Transilvaniei Francisc Rákóczi al II-lea. Prima menționare cunoscută a orașului este din 1332, ca, ("Târgul Nou al Secuilor") în lista de zeciuială (dijmă) papală. Apoi, în anul 1349, apare menționat în diplomele regelui Ludovic I al Ungariei, în forma maghiară "Sekulvasarhel", care cu trecerea timpului a devenit . Majoritatea etnografilor afirmă că prima parte (, adică secuiesc) a numelui orașului provine din așezarea sa
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
satul de reședință al comunei cu același nume din județul Bihor, Crișana, România. Așezarea Borod este cunoscută ca fiind voivodatul districtului Borod, și a aparținut de domeniul cetății Șinteu, până la 1660. Satul Borod a apărut prima oară în "Registrul pentru zeciuieli" al Episcopiei Catolice din Oradea în anii 1291-1294, pe timpul Regelui Andrei al III-lea (1290-1301). Borod apare în documente (în registrul de zeciuieli al Regelui Andrei al III lea) sub numele de "Magiarbarod". În 1393 apare sub numele de "Magyarbarod
Borod, Bihor () [Corola-website/Science/300847_a_302176]
-
a aparținut de domeniul cetății Șinteu, până la 1660. Satul Borod a apărut prima oară în "Registrul pentru zeciuieli" al Episcopiei Catolice din Oradea în anii 1291-1294, pe timpul Regelui Andrei al III-lea (1290-1301). Borod apare în documente (în registrul de zeciuieli al Regelui Andrei al III lea) sub numele de "Magiarbarod". În 1393 apare sub numele de "Magyarbarod", în 1525 ca "Nagybarod", iar în 1692 ca "Nagy Barod". Mai târziu apare ca "Borodul Mare", aparținând de raionul Aleșd, regiunea Crișana. Bazinul
Borod, Bihor () [Corola-website/Science/300847_a_302176]
-
cele mai timpurii comunități săsești din Transilvania chiar dacă prima atestare documentară a comunei apare abia în 1309. Conform acesteia, preoții capitulului de Kosd ( Rupea ) împreună cu alți prelați de prin alte decanate, au deschis un proces episcopului de Alba Iulia, contestând zeciuiala excesivă ce apăsa fiscal locuitorii Fundus regius. Printre acești prelați apare și un anume "Nikolaus Jakobsdorf " care dă pentru prima oară numele așezării. Ca urmare a unei conscripții din anul 1500 prin care Iacobeni apare înregistrată la Scaunul Cincului cu
Biserica fortificată din Iacobeni () [Corola-website/Science/326539_a_327868]
-
excepțională importanță și eficiență pentru consolidarea noii ordini în stat și în biserică” (László Kontler) ., a promulgat trei culegeri de legi. El a reglementat plata taxelor regale (taxele vamale, taxele plătite în târguri și la traversarea de râuri) și a zeciuielii. A luat măsuri discriminatorii față de evrei (cărora le-a interzis să dețină iobagi creștini) și față de musulmanii unguri, pe care a încercat să îi creștineze. Zvonimir al Croației, care fusese căsătorit cu sora lui Ladislau, Ilona, a murit în 1089
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
Tulburările sociale au erupt la finalul domniei lui Sigismund ca rezultat al taxelor tot mai mari și a presiunilor exercitate de magnați asupra nobilimii mărunte. Prima revoltă țărănească a izbucnit când un episcop din Transilvania a poruncit țăranilor să plătească zeciuiala în bani, nu în produse sau servicii. De asemenea, învățăturile lui Jan Hus, care deveniseră populare în Transilvania au făcut ca acțiunile episcopului să devină tot mai greu de acceptat. Revolta a fost rapid înăbușită, dar i-a determinat pe
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
Apafi, proprietarul comunei, fiii săi Gregor și Iacob și-au împărțit mai multe posesiuni, între care și "terra Baromlak". În anul 1357 Gebhard din Vorumloc a fost conducătorul preoților reclamanți din decanatul Șeica împotriva episcopului de Alba Iulia, în chesiunea zeciuielii. În anul 1411 abatele de la Cluj-Mănăștur a reclamat localitatea Vorumloc, pe care o considera posesiune a sa. În secolul al XIV-lea este ridicată o biserică gotică sală, poate inițial o bazilică, asemenea celor din satele învecinate. De la această construcție
Biserica fortificată din Valea Viilor () [Corola-website/Science/332621_a_333950]
-
scaunului, care din acel moment s-a numit ("Leschkircher Stuhl"). în 1543, localitatea Țichindeal ("Ziegenthal") a fost desființată oficial, deși era încă din secolul XII era o localitate medievală părăsită. Mai târziu, satul a fost repopulat. Dreptul de a strânge zeciuiala de pe Pământul Crăiesc era valabil pentru toate cele 12 obști/comune ale Saunului. Istoricul Friedrich Teutsch consideră că începutul colonizării capitulului Nocrich a avut loc înainte de anul 1200, primele localități vizate în acest sens fiind Ațâna, Chirpăr și Nocrich, urmate
Scaunul Nocrich () [Corola-website/Science/314493_a_315822]
-
Knut al VI-lea a fost proclamat rege al Danemarcei la Adunarea Urnehoved și ulterior la alte adunări din întreaga țară. El s-a confruntat cu o revolta țărănească în Skåne. Țăranii au refuzat să plătească zeciuiala Episcopului Absalon. Aceștia s-au adunat la Skåne și l-au ales pe Harald Skreng, unul dintre prietenii lui Knut, care să-i reprezinte pe aceștia în fața regelui, pentru a pleda cauza lor. Regele a refuzat să-l audă pe
Knut al VI-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331273_a_332602]
-
m, si la nord de răul Bega, la o distanță de circa 2 km de acestă; distanță până la Timișoara este de 18 km. Primele informații cunoscute privind existența acestei localități se leagă de atestarea bisericii, si anume în consemnarea de zeciuiala a protopopiatului catolic Timișoara, unde apare sub denumirea de Evsen, și în care se arată că preotul Nicolae din Evsen a plătit în anul 1333 suma de 27 banali. Parohia atestata sub formele Evsen, Ewzin a făcut parte din arhidiaconatul
Izvin, Timiș () [Corola-website/Science/301371_a_302700]
-
(în ), a fost un teritoriu din Transilvania, care era compus administrativ din Scaunul Șeica și Scaunul Mediașului. Acesta a format inițial o enclavă separată, în care preoții sași au primit dreptul de a încasa trei sferturi din zeciuială în folosul lor. Acest domeniu a fost inclus în provincia Sibiului, din punct de vedere juridic și administrativ, la începutul secolului al XV-lea. Colonizarea sașilor pe acest domeniu s-a făcut anterior anului 1283, când se atestă documentar, în
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
urmare a schimbărilor politice între 1987 și 1999, în noua Iugoslavie (formată din Șerbia și Muntenegru), localitatea a fost redenumită Torak (Torac), la începutul anului 2001. Prima atestare documentara a satului datează din anul 1332, Toracul apărând în listele de zeciuieli papale păstrate de Arhivă diecezei catolice din Cenad. Toracul și Războiul Ruso-Turc din 1877-1878 (Războiul pentru Independență României) Românii din Austro-Ungaria au urmărit cu mare interes și mândrie participarea armatei române în Războiul Ruso-Turc din 1877-1878, care a fost și
Torac, Banatul Central () [Corola-website/Science/304692_a_306021]
-
din 1437-1438 a fost cea mai importantă răscoală din Regatul Ungariei înainte de Războiul țărănesc condus de Gheorghe Doja. Răscoala a început atunci când Gheorghe Lépes, episcopul catolic al Transilvaniei, a cerut să se plătească zeciuiala, care nu mai fusese strânsă din 1434, într-o singură tranșă. Mai mult, micii nobili maghiari și locuitorii români (care înainte erau scutiți de plata zeciuielii, fiind ortodocși) au fost și ei obligați să o plătească. Când țăranii au refuzat
Răscoala de la Bobâlna () [Corola-website/Science/302372_a_303701]
-
a început atunci când Gheorghe Lépes, episcopul catolic al Transilvaniei, a cerut să se plătească zeciuiala, care nu mai fusese strânsă din 1434, într-o singură tranșă. Mai mult, micii nobili maghiari și locuitorii români (care înainte erau scutiți de plata zeciuielii, fiind ortodocși) au fost și ei obligați să o plătească. Când țăranii au refuzat să plătească, episcopul i-a excomunicat. Țăranii erau nemulțumiți și de faptul că înca din timpul lui Ludovic I cel Mare, regele Ungariei, fuseseră scoși (în
Răscoala de la Bobâlna () [Corola-website/Science/302372_a_303701]