49 matches
-
Nu am câtuși de puțin intenția să glumesc, atunci când voi afirma că una dintre marile dorințe ale vieții mele a fost să vizitez Mizilul. [ ... ] Să vedem, îmi spuneam cu oarecare gravitate, ce este cu acest Mizil, pe care l-a zeflemisit odată Caragiale și asupra căruia nimeni nu s-a mai aplecat de atunci. E poate timpul să se afle în întreaga țară ce-i Mizilul - Mi-zi-lul - cum trăiesc, cum gândesc, la ce visează, cum iubesc și cum mor, acolo, în
2012 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/George_roca_prezinta_romeo_si_julieta_george_roca_1353470012.html [Corola-blog/BlogPost/364860_a_366189]
-
mâncat nimic în ziua respectivă. - Ia uite-le ce mănâncă, sărăcuțele! exclamă Petre, zâmbind, mândru de fapta bună pe care tocmai o făcuse, fără să fi avut vreo clipă intenția asta. - Da!... Dacă nu erai tu, mureau de foame, îl zeflemisi femeia. Zii, mai bine, că iar dă târcoale pe lângă gard, „păluga” aia cu sticla de țuică-n buzunar. „Păluga”, este a doua poreclă a lui Stemate în preferințele consătenilor săi, după cea de „Păsărilă”, căruia - înalt și slab, fiind - ambele
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Tuica_lu_pasarila_liviu_gogu_1365338738.html [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
privind derivarea numelui din rădăcina semitică "dn", însemnând "abundență, luxuriant". Dumnezeu îi încredințează lui Adam îngrijirea de grădina în care ei trăiesc, și îi poruncește în special lui Adam să nu mănânce din "Copacul Cunoașterii Binelui și Răului". Eva este zeflemisită de șarpe cu privire la abținerea din a mânca din acest copac. În dialogul dintre cei doi, Eva elaborează asupra poruncii de a nu mânca din fructele copacului. Ea spune că doar de va atinge fructele ea va muri. Șarpele răspunde că
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
adversar până atunci obscur și impalpabil ieșise din umbră, dovedindu-se la fel de periculos ca un dușman În carne și oase. - Credeai că vor sta cuminți să se lase străpunși de soldații tăi, ca turcii de mucava de la Întrecerile cavalerești? Îl zeflemisi priorul. Celălalt tuși violent, Încercând să scape de praful din gâtlej. În jurul lor se pornise un haos de oameni În fugă, orbiți de praf, Îngroziți că prăbușirea se putea repeta. Cei rămași teferi căutau Între timp să se reorganizeze, târându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și acoperindu-și fața cu mâinile, ca și când o flacără vie ar fi țâșnit din mașinărie. O expresie disperată o Înlocui pe aceea batjocoritoare pe care o atătase cu câteva momente mai Înainte. - Ce spui de semnul acesta, messer Bonatti! Îl zeflemisi poetul. De acum, În ce horoscop mincinos Îi vei introduce forma? Părul lung al bătrânului, lovit de una din razele circulare, părea să fie cuprins de flăcări. Cu Încetineală, Își scoase o mănușă. - Asta e o lucrare de vrăjitorie... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
curând stăpânire pe tânăr și pe batrân, oprindu-ne pe noi să vorbim și pe ei să audă, și făcându-ne, printr-o crâncenă răsturnare de valori, să ne rușinăm de ceea ce-i mai bun în noi. Deprinderea de a zeflemisi distruge înțelegerea și sensibilitatea care înseamnă reverență. Să prețuim castitatea, nu ca pe un cod rigid, cenzorial, ci ca pe o formă de respect și blândețe, o respingere a promiscuității, un simț al delicatului mister al relațiilor umane. Să prețuim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un acord tacit. Femeia și-a întrerupt lectura. Probabil a simțit că nu e atent. Se ridică, se duce la dulap, scoate un umeraș. Adolescentul își drege glasul, pregătindu-și o voce aspră, care va pune întrebări, va acuza, va zeflemisi. Mai cu seamă va zeflemisi aceste seri de sâmbătă, fostul său paradis, cu lecturile auzite printre pocnetele șinelor de cale ferată și suspinele bețivilor, în mijlocul unui uriaș neant încărcat de zăpadă și locuit în silă, care e țara lor. Se
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
a întrerupt lectura. Probabil a simțit că nu e atent. Se ridică, se duce la dulap, scoate un umeraș. Adolescentul își drege glasul, pregătindu-și o voce aspră, care va pune întrebări, va acuza, va zeflemisi. Mai cu seamă va zeflemisi aceste seri de sâmbătă, fostul său paradis, cu lecturile auzite printre pocnetele șinelor de cale ferată și suspinele bețivilor, în mijlocul unui uriaș neant încărcat de zăpadă și locuit în silă, care e țara lor. Se întoarce spre femeie, dar ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în jurul chipului lui Socrate! Alcibiade ajunge târziu acasă la Agathon, gazda Banchetului. Socrate își încheiase deja cuvântarea, încât Alcibiade nu a auzit nimic din ea. Ce spune Alcibiade în contul lui? Că Socrate „își petrece viața făcând pe prostul și zeflemisindu-i pe oameni”, „își petrece viața eirōneumenos și glumind cu oamenii”. Ce înseamnă asta? Vlastos citează pe Quintilian (Institutio oratorica, IX, 2, 46) care observă că ironia poate caracteriza un text după cum poate caracteriza și o viață de om (vita
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
la sfârșitul volumului al IV-lea din Bucureștii de altădată, într-un portret din seria „Opt oameni“ să recunoască faptul că „un sentiment de ostilitate reciprocă ne despărțea“ („Aflasem că «Grecu», care mă întâlnea foarte des prin localurile publice, mă zeflemisea pentru ideile ce proferam și pentru că purtam părul mare. De aici un fel de antipatie“55). Este însă, din fericire, singurul portret alcătuit din firimituri de amintiri răutăcioase, izvorât din invidie și neînțelegere, căci valoarea documentară și de evocare a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
reputatul politolog îmbrâncit din Consiliul Consultativ al unei publicații pentru care a făcut extrem de mult, luat în tărbacă de autoproclamatul comisar pentru România cu problemele imbecilei corectitudini politice, urecheat de bursierul tuturor ligilor de apărare împotriva licuricilor naționaliști români ori zeflemisit de pretutindenarul care nu mai știe diferența (toate numele invocate sunt respectabile) între Nestor Rateș și Petru Rareș ori Visteriile Mușat și Petru Mușat. Unul dintre motivele pentru care am acceptat o mai veche invitație de a scrie în acest
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
un vag gust de aventură, să dau loc de cinste și de ascultare Întâmplării și hazardului. Ia cugetați puțin, vă rog, cât datorăm cu toții Întâmplării și hazardului. Însurătoarea - la care nu gândisem niciodată pe vremea boemei noastre vagabonde și anarhice, zeflemisind-o chiar și sfidând-o, ca de altfel Întreaga ordine socială, dar căreia (curios, nu este așa?) aveam, Încă de pe atunci, la douăzeci și doi de ani, să-i dăruiesc totuși o bună parte, cea mai mare, din devotamen tul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
persoanei empirice Caragiale constă într-o aparență a lipsei de sfințenie, bineînțeles nu în sens teologic. De la Caragiale, Noica deduce un fapt identitar fundamental, zeflemeaua, în măsură să-i caracterizeze pe toți românii, ca „exercițiul suveran al deșteptăciunii”. „S-au zeflemisit în trecut prea multe lucruri, stări și destine, în viața noastră publică, dacă n-ar fi fost decât Revoluția de la „pasiopt”. (...) așa cum pe plan moral ne-a lipsit în trecut prea mult, câteodată, self-respectul, sentimentul răspun- derii imediate - chiar dacă l-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și numeroase „Gogoși” - înflăcărarea fals-patriotică a jurnaliștilor. Se face haz, de asemenea, de cei care încearcă să exploateze orice eveniment politic în favoarea lor, de amatorii de știri senzaționale, de naivii care dau fiecărui gest al unei personalități semnificații ultraimportante. Este zeflemisită și buna credință a cetățeanului simplu, avid de noutăți, dezinformat, gata să creadă în orice. Tot moravurile gazetarilor timpului sunt vizate și în articolele Către cititori sau Deslușire. Primul dintre ele este un atac împotriva publicității exagerate pe care și-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286292_a_287621]
-
nelipsind din operele sale. Umorul lui Creangă parcurge o întreagă gamă. Autorului îi place să glumească, poate și datorită firii sale voioase. Tonul povestirii e plăcut, degajat, autorul provocând permanent zâmbetul sănătos, privind totul dintr-o perspectivă care amuză, exagerând, zeflemisind sau autoironizându se. Creangă pune un mare accent pe umor în romanul Amintiri din copilărie , unde autorul își povestește isprăvile de demult cu mult umor și duioșie. Pe rudele păgubite de cireșe și cânepă le creionează astfel: ―Moș Vasile era
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
prinț al gândirii moderne, e „voința noastră de putere”, capacitatea omului de a fi prin Creație. Existența văzută în forma ei esențială, ca Creație, și iată, o spune tot el, vagabondul culturii sfârșitului de secol al XIX-lea, ignorat și zeflemisit de mândrele universități, „de ce mai avem nevoie de zei? Umbra supraomului s-a apropiat de noi!...”. Iată, poate în forme indirecte, regăsirea dumnezeirii, reapropierea de un Dumnezeu „mort”, reînviat însă de orgoliul poetic uman, cel care își asumă existența, întreaga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ea o să se ducă la plajă cu Nel (pe post de însoțitoare) și poate își va găsi mai ușor un soț într-o stațiune balneară frecventată de tineret decât în cătunul lor pierdut printre vii. Lillișu povestea totul, râzând și zeflemisind cu gentilețe iluziile lui taică-său. Bun, pe scurt, nu-și găsise un soț și de atunci trecuseră două sezoane. "Asta nu a depins, cred, de dumneata", strecură locotenentul, galant. "Poate că n-am căutat prea atent", răspunse fata râzând
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
problematica imitației (pe care nu o deosebește de influență), pe acest teren, însă, inventivitatea exegetului căzând în extravaganță. În polemici, ia partea lui Hasdeu și sare ca ars când cineva îi contestă maestrului său vreo teorie. Pe M. Dragomirescu îl zeflemisește, și tot așa pe G. Bogdan-Duică și N. Iorga. Pe cât de nedrept poate fi în persiflări, pe atât de cordial devine în portretele conturate lui B. P. Hasdeu, G. I. Ionnescu-Gion, Gr. Tocilescu sau Iuliei Hasdeu. Despre scriitorii francezi (Sully
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285407_a_286736]
-
de întâmplări deja trecute în anecdotă 40. Eminovici era înalt, voinic, [...]"munte de om", de o putere herculeană, trup sănătos, minte sănătoasă, [...] cap masiv, [...] nas prădalnic și ochi albaștri-verzui41. G. Călinescu spune că nu avea nici o subtilitate sufletească, că îl zeflemisea pe Mihai (care avea obiceiul să recite versuri) cu vorba "poetul", completând-o cu tot felul de ironii, căci era meșteșugit la acestea, așa încât Mihai se ferea să dea ochii cu tatăl său; ar fi preferat să stea la prisacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
la taifas cu ipoteștenii, considerând că pierde timpul. Înalt, voinic, [...] munte de om, de o putere herculeană, trup sănătos, minte sănătoasă, [...] cap masiv, [...] nas prădalnic și ochi albaștri-verzii133, căminarul n-avea în mod nativ nici o subtilitate sufletească; mai mult, îl zeflemisea pe Mihai (care avea obiceiul să recite versuri) cu apelativul poet, completându-l cu fel de fel de ironii, fiind meșteșugit la de-alde astea. Astfel, copilul, a cărui sensibilitate prisosea, prefera să-l ocolească și să trăiască după bunul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
că cu ochii tăi l-ai văzut acolo pă Hrebenciuc, bă, țăranco! Până și-n Dubai, unde neam dă neamu' tău n-a fost, te-am dus, mă, de-am spart șapte mii dă coco pă curu' tău..." "Daa!", îl zeflemisi ea. Că lanțu' ăla de o mie două sute dă parai mie mi l-ai luat! Sau bricheta aia dă cinci sute. Hai, nu te mai dădea lovit!" "Mămă, ce tupeu obraznic ai în tine, să mor! Da' ție nu ți-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
curățătorie de la „Crillon” nu urmărisem decât să‑l consolez pentru că vărsase cafeaua concentrată de la „Flore” pe sacoul lui nou‑nouț. Dar Abe nu voia să fie consolat pentru că era ceea ce era. Ar fi preferat să râd de el, să‑l zeflemisesc că scuipa și i se scurgeau balele și‑i tremurau mâinile de stângăcie și febrilitate. El se delecta cu comediile bufe, cu gagurile răsuflate ale vodevilurilor, cu observațiile usturătoare, cu insolențele și hazul grosolan. Așa Încât n‑a fost deloc impresionat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu cărți și cu pene de scris. - Dar cu ele se guvernează și se scrie istoria, am replicat. A luat loc pe pat. - Ce-ai vrea să mă înveți? Nu există nimic în pergamentul acela care să mă intereseze. Drept care, zeflemisindu-mă, a spus: - Și-apoi n-am hotărât că o să mă-nveți tot ceea ce știi despre femei? Se aștepta să-l refuz, să nu-mi țin promisiunea, dar un gând m-a luminat. Am scos din desaga cu cărți un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu recunoască anume deznodăminte decât să măsoare și să palpeze puterea legăturilor, a nodurilor și verigilor ce alipesc discret, enigmatic un fapt de altul în ordinea unor temeiuri ale dezinteresului față de arta sunetelor. O artă care în copilăria ei nu zeflemisea și nu se sulimenea niciodată; în schimb, se emoționa în fața gingășiei și grației necăutate, simțindu-se atrasă de frumusețea frustă, pentru că ea însăși, asemenea copiilor, era gingașă, grațioasă, chiar frumoasă, iar între făpturile care se aseamănă se stabilesc legături tainice
... și termodinamică by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12385_a_13710]
-
Simona Vasilache Avangardiștii zeflemiseau Universitatea pentru aerul ei de bunică vioaie, dar foarte suspicioasă cînd e vorba de schimbări. De fapt, pentru fardurile în nuanțe pastel care-i "îndulceau" pedanteria severă. Totuși, universitățile, scoase de sub "patrafirul" constructului cultural de la început de secol, de still
Pudriera bătrînei doamne by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12028_a_13353]