86 matches
-
ce ridicau cultura românească la nivel european). Așadar, în esență, conștient sau nu, autorul preia rolul lui Cațavencu. „Nu voiu, stimabile, să știu de Europa d-tale !” Alergia la Caragiale se traduce de regulă printr-o denunțare a zeflemelei. Anti zeflemistul trădează vaga conștiință de a avea o muscă pe căciulă ; e o nesiguranță și o teamă. Omul de spirit inspiră multora oroare mărturisită sau nu (de unde și antipatia multora contra lui Voltaire). Principalul reproș ce se aduce zeflemelei e superficialitatea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Genlis, al cărui spirit și a cărui conversație le gustase până atunci, iar Domnul de Genlis n-a putut niciodată recâștiga pe deplin bunăvoința lui. Două luni mai târziu, Domnul de Sauvigny a dat la Comedia Franceză o piesă intitulată Zeflemistul. Rousseau ne spusese că nu merge la spectacole și că evită cu grijă să se arate în public; însă, cum părea că ține mult la Domnul de Sauvigny, am insistat să vină cu noi la premiera acestei piese, iar el
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
nu numai un uz, dar chiar o dogmă, dogmă care a dat loc la mari discuții iubitorilor de inovațiuni, dar dogma a rezistat la toate atacurile". În alt loc, Panu utilizează sintagma "lucruri sacramentale" 24 O cerință ironizată de "unii zeflemiști", care "susțineau că aparițiunea bruscă a oratorului în sală, ca un Deux ex machina, era cam burlească, în tot cazul, prea teatrală" (Panu, p.9). Se mai considera că "furișarea oratorului prin culuare obscure și nu tocmai igienice, avea ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
ar fi, după jocul intereselor de moment vine poate din aceea că rămân mai fiabile decât cuvintele, acestea uzând de prea multe perifraze și eufemisme. Cu proeminențe ieșite din comun uneori, așa ca în următorul duel contabilicesc îmtre un israelian zeflemist și un palestinian futurist: Explică-mi și mie acest mister, Faruk. Am citit că există aproape zece milioane de palestinieni în lume, din care șase milioane în exil. Sunt paisprezece milioane de evrei în lume. Din care șapte milioane în afara
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o vară, pe la sfârșitul lui august, tanti a venit însoțită de unchiul Constantin, ca de obicei, să-l roage să-i ducă la gară. Tata avea atunci două iepe frumoase cu mânji după ele, și, ca de obicei a răspuns zeflemist: „Păi da, am să-mi pun acum la ham iepușoarele mele pentru tine” dar, după ce au savurat un pepene verde, dulce și gustos, i-a dus la gară. La prima ocazie de întâlnire cu frații ei, le-a istorisit dialogul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
este o anumită intoleranță față de cei care nu îi împărtășesc ideile. În anii din urmă scriitorul a fost în centrul mai multor polemici, unele dintre ele nu foarte elegante. Și în această carte Adrian Marino folosește uneori un ton aproape zeflemist la adresa unor autori care nu se încadrează între limitele modelului intelectual pe care îl propune: Nae Ionescu, Emil Cioran, Mircea Eliade, Constantin Noica. Mai grav, el pare sincer contrariat de faptul că texte ale acestora continuă să fie publicate în
Pledoaria unui extremist de centru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11425_a_12750]
-
N. Steinhardt a venit în contact de la începutul până la sfârșitul vieții sale pământești și-n toate ipostazele sale: copilul unei familii bogate, înrudite cu Freud pe care-l vizitează la Viena, tânărul dandy ironist, jovial, sarcastic, polemistul înverșunat, parodistul, negaționistul, zeflemistul față de admiratorii "Fetei Morgana", doctorul în drept constituțional devenit inculpat politic în "era suspiciunii" muncitorul necalificat, "samuraiul" neînfrânt, criticul literar hedonist, pedagogul care predă gramatica românească și engleza într-o mănăstire din Nord, soldatul lui Hristos trăgând clopotele extaziat la
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
iubind, de cele mai multe ori se depășesc. Bărbații de cele mai multe ori coboară. Putea să se întîmple și cu mine așa, acum cînd m-a ajuns ale demon du midia a deși mă simțeam neutralizat prin acrobația mea sentimentală, printr-un scepticism zeflemist, prin instinctul meu cu care îndată ce simțeam că o femeie amenință să mă acapareze, o înlocuiam cu alta figură de șah... Se anulau una pe alta. Le priveam pe toate că pe niște fapturi imperfecte, infirme, lipsite de voință și
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
Eugenia Vodă Îmi propusesem să scriu, la acest număr, despre Shakespeare îndrăgostit, marele cîștigător al recentelor Oscaruri, un film care a împărțit comentatorii cotidianelor bucureștene în două tabere: tabăra zeflemiștilor și tabăra admiratorilor fără rezerve. Împrejurări "mai presus de voință cronicarului" au făcut să nu fi văzut Shakespeare îndrăgostit înainte de decernarea premiilor Oscar. Iar după decernare, Difuzarea noastră a venit cu ideea unui "program special" dedicat filmelor laureate. Din nefericire
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
lui Constantin }oiu (cel puțin pentru cei care nu i-au citit tabletele publicate în urmă cu cîțiva ani în presa cotidiană), cea de comentator politic. Ochiul ager al prozatorului este foarte atent la detalii și observă inadvertența dintre stilul zeflemist al lui Adrian Năstase și rigorile comportamentale pe care ar trebui să le presupună statutul de prim-ministru din vremea respectivă. Ceea ce cu o privire superficială mulți au luat drept mostre de umor (nu discut calitatea acestuia), devine pentru Constantin
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]
-
Mihalache Dragomirescu, capodopera este ca o ființă vie, care se naște, trăiește și moare. Caragiale - Da - pui nu face? Maiorescu - Ba face, prin imitatorii ei. Caragiale - Pui de capodoperă? Cu cine? Maiorescu - Cu moaș-ta pe gheață! Tu întotdeauna ai fost zeflemist și nici după moarte nu ți-ai lăsat năravul... Mai întâi, tu l-ai citit pe Mihalache? Caragiale- Nu, dar îl cunosc din auzite... Maiorescu - Apoi vezi? Așa sunteți cu toții. Nu îl citiți, dar îl combateți. După cum se vede, Topîrceanu
Topîrceanu - pescuitor de perle by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9300_a_10625]
-
și după 2-3 ore i-au bătut la ușă. Nu scrisese nimic, pe toată masa de brad era doar o picătură de cerneală și sub ea Caragiale a scris: «Toate meseriile necurate lasă pete». Tot așa cum era el, spirit ironic, zeflemist, - «Toate meseriile necurate lasă pete». Frază exactă! Și atuncea, toți scriitori care au venit în casa lui Vlahuță au scris câte ceva sub această cugetare a lui Caragiale. Mi-aduc aminte că Șt. O. Iosif, care era din Brașov, mare poet
„Măsărița de la Blaj“ (Un interesant „document“ de istorie literară) by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5020_a_6345]
-
conștient multe paradoxuri rizibile, asemenea unui scriitor sau actor umorist. Exact ce spune el despre Creangă: "Luat în seamă de lume, Creangă începu să dea reprezentații de "înțelepciune"". Cu atît mai vîrtos poate funcționa analogia cu Caragiale, ambii cinici joviali, zeflemiști impenitenți, neezitînd a se manifesta, după cum remarcă I. Negoițescu, pe terenul mobilității sociale și chiar al celei biologice. Regizor și, concomitent, actor al reprezentațiilor sale, autorul Principiilor de estetică urmărește cu atenție efectul acestora, distracția, rîsul, însă, în speță, stupefacția
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
al romanului adăugîndu-i-se comicul propriu al eroilor: toți sunt personaje de comedie caragialescă, având ticurile, resorturile mecanice ale eroilor caragialești, numai că - deosebindu-se de autorul Scrisorii pierdute - humorul călinescian s-a eliberat de veninul satiric, de cuțitul nemilos al zeflemistului, care avea o atât de vie conștiință a moravurilor. Caragiale e un nervos și un îndurerat social (nu moral), în timp ce G. Călinescu e un cinic jovial. Prin faptul că se aplică acelorași tipuri, aceleiași epoci (cu o diferență poate de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bun, dar Carlos, batjocoritor și cu nasul pe sus, nu schimbă cu el nici o privire cu Înțeles, deși se uită din cînd În cînd la el și soarbe cu un zgomot Îngrozitor, ca un om din topor, cu un zîmbet zeflemist văzînd că Arminda se apropie cu trei chifle, iar Julius ar vrea să se poată obișnui, să poată bea ceaiul așa și acum. În tăcerea Armindei, care s-a așezat În sfîrșit și ea și-și bea ceaiul nemișcată, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mă face de ocară! strigă Lebedev, înroșindu-se și ieșindu-și cu adevărat din fire. Dar nu știe că, poate, oi fi bețiv și destrăbălat, tâlhar nelegiuit, dar că am dreptul s-o țin una și bună că pe acest zeflemist, pe când era prunc, l-am înfășat, în copaie l-am scăldat și la soră-mea Anisia, care sărăcise și rămăsese văduvă, eu, la fel de nevoiaș ca și ea, stăteam și nu dormeam cât era noaptea de lungă, îngrijindu-i pe amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
referindu-se la versurile tânărului, adaugă: „Poezia să poartă amprenta vârstei pe care o parcurgea, a discuțiilor și plimbărilor făcute Împreună cu colegii prin Copou și Împrejurimile pitorești ale Iașului. E o poezie proaspătă Încărcată de lumină În care pulsează”... „cromozomii zeflemiști cu pălăria pe ochi... pregătiți să ia viața peste picior”. Ioanid Romanescu Își lămurea astfel talentul literar al poetului: „Eu, unul, nu am aflat altă explicație decât susținerea unei dotări naturale prin educația și deschiderea spre artă, manifestate În familie
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Subsemnatul Malin, culturist și premiat la poezie Crescut de mic În Grădina Botanica, Iași Trebuie să dau foc la narcise; Peste câteva clipe va sosi trăsura cu fețe Am dat cinci lei paznicului Să le arate rugul unde ard Cromozomii zeflemiști cu pălăria pe ochi Și să le spună minciuni că flacăra nu are magie Că de fapt ochii mei Au fost cumpărați de la vânzătoarea de chibrituri infernale. Port sub braț caietul de caligrafie al privighetorii. Îmi vine să strâng de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Călătorul profund, apărut sub Îngrijirea familiei. Poezia să poartă amprenta vârstei pe care o parcurgea, a discuțiilor și plimbărilor făcute Împreună cu colegii prin Copou și Împrejurimile pitorești ale Iașului. E o poezie proaspătă, Încărcată de lumină, În care pulsează „cromozomii zeflemiști cu pălăria pe ochi”, pregătiți să ia viața peste picior. „Subsemnatul, Malin, culturist și premiat la poezie/ Crescut de mic În Grădina Botanica, Iași/ Trebuie să dau foc la narcise;/ Peste câteva clipe va sosi trăsura cu fețe/ Am dat
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Subsemnatul, Malin, culturist și premiat la poezie/ Crescut de mic În Grădina Botanica, Iași/ Trebuie să dau foc la narcise;/ Peste câteva clipe va sosi trăsura cu fețe/ Am dat cinci lei paznicului/ Să le arate rugul unde ard/ Cromozomii zeflemiști cu pălăria pe ochi/ Și să le spună minciuni că flacăra nu are magie”.... Pe un ton jucăuș, poetul le amintește domnișoarelor sosite În trăsura la pension că ochii săi care ard au fost cumpărați „de la vânzătoarea de chibrituri infernale
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pământ. Era furios cum nu-și mai amintea să fi fost vreodată. Furios nu numai pe rețeaua lui care se dovedise a fi une grande caca-maca - expresie favorită folosită, de obicei, pentru a marca greșelile altora -, dar și pe rânjetul zeflemist care răzbea printre rândurile acelui raport confidențial. Dacă se gândea însă la duplicatul expediat, peste capul lui, direct împăratului, atunci îngheța de frică. Acel MEN, autorul raportului, nu și-ar fi permis să facă asta, dacă ar fi fost doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
De ce n-a acceptat s-o ia cu mașina? Să nu creeze obligații, discuții? De ce l-a luat în zeflemea fixând ora 24? Dacă va proceda în continuare așa? Ce atitudine să ia el? Cum o fi fata asta? Vreo zeflemistă? Oricum o fi, știu că o iubesc, o iubesc.” În acest timp începuseră discuțiile în familia Sătmăreanu. —Telefonul tău a sunt, Cecilia? a întrebat-o tată său, ca să se afle în vorbă. Da, tată! — Credeam că al meu. —Nu-ți
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ca mesevist, din contra, au fost unii care au zis că și-ar face cu mine pedeapsa, că eram liniștit. Sunt oameni între oameni. Ce ar putea să vorbească despre mine? Că nu-mi plac oamenii care au o atitudine zeflemistă, aroganții, care denigrează. În sinea mea mă rog la Dumnezeu, chiar dacă nu mă vede nimeni. Și mulțumesc lui Dumnezeu pentru comandanți, că e înțelegători, nu fac periuța, că sunt aici treizeci și ceva, cum poți să rezolvi repede în juma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
îl iubeau și îl admirau pe profesorul Barbilian pentru stilul său degajat și neconformist; toți trei, în fine, disprețuiau din tot sufletul brutalitatea, demagogia și prostia cultivate de regimul comunist. Bucureșteanul Paulică Dobrescu era de felul său un tip cam zeflemist și foarte vesel, vorbăreț și glumeț, mare amator de bancuri și vorbe cu două tăișuri, gata oricând să treacă cu cea mai mare naturalețe de la lucrurile cele mai serioase la năzdrăvănii juvenile și din amfiteatre ori săli de seminar, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
arborau niște figuri grave și îl ascultau în tăcere pe câte un coleg de-al lor, care vorbea cu glas scăzut în mod conspirativ despre lucruri ciudate. În ușa sălilor de curs se iscau discuții animate, iar în alte locuri zeflemiștii și mucaliții de serviciu se străduiau zadarnic să-și vândă bancurile lor răsuflate, fiindcă nimeni nu mai avea chef să-i asculte. Ce e cu atmosfera asta de înmormântare, mă? îl întrebă pe Victor într-una din acele zile amicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]