86 matches
-
sunt gri cu dungi galbene. Pe piept Îi flutură un jabou de dantelă. Mâinile Îi sunt acoperite de mănuși cu manșetă. Ar putea părea un costum de carnaval, dar privirea imperioasă și ținuta mândră a capului Îngheață zâmbetul pe buzele zeflemiștilor.” 1 Pentru cine Îl cunoaște Însă În plină maturitate, pe la jumătatea secolului, spectacolul e mai degrabă trist. Barbey se vede silit să-și drapeze sărăcia Într-o excentricitate la limita ridicolului. El poartă o mantie căptușită cu catifea, sub care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
puține case fără un asemenea loc, În care se pot discuta anumite probleme. Este o Încăpere destinată primirii celor inferiori. Distanța mai mare sau mai mică existentă Între cei care trândăvesc și oamenii ocupați se Întrupează În etichetă. Filosofii, răzvrătiții, zeflemiștii, cei care nu pun preț pe ceremonii nu l-ar primi pe băcanul din colț, chiar dacă acesta ar fi membru al colegiului electoral, cu aceeași amabilitate cu care l-ar răsfăța pe un marchiz. De aici nu trebuie să Înțelegem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
culegătorii, către ziare și celelalte mijloace de comunicare în masă, pentru ușurința cu care trec de la aplauzele din capitoliu la aruncările de pe stânca tarpeană, ca și cum ele însele n-ar fi fost o parte activă în pregătirea dezastrelor. Ceva dreptate aveau zeflemiștii din provincie, însă nu atâta câtă credeau ei. Pe sub agitația politică ce străbătea toată capitala ca un fitil de pulbere în căutarea bombei, se percepea o neliniște care evita să se manifeste cu voce tare, în afara cazurilor în care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
acces la zâmbet, gândirea se zaharisește. O anecdotă potrivită frăgezește expunerea. Pe bolnavi îi doare mijlocul, pe filozofi - scopul. Timpul este cel mai mare umorist. El știe să râdă de toți și de toate. Râsul - un dans în jurul fricii. Jovialitatea zeflemistă ne-a salvat pe noi, românii, de multe hăuri. Dar și de piscuri. Campaniile electorale salvează umorul lumii. Râsul nu este sănătos, dacă nu te pune pe gânduri. Umoriștii cei vechi au spus totul. Ceilalți - restul. S-a constatat că
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
august, decât acest fapt, pentru unii oribil, pentru alții penibil, și, în fine, pentru încă alții... Dar, iată, la poarta penitenciarului, au sosit mama și tata arestatei. Îmbulzaelă, curiozitate, gură-cască și, mai ce, la poarta penitenciarului? Mai nimic, zice un zeflemist, că, din orice țânțar, ușor se iscă un armăsar, iar, orice bâzâit de gâză naște un psalmodic ritm simfonic. Vine un șef. Mare șef. Confirmă faptul că Elena se află după gratii. Deocamdată, precizază el, pentru învinuire de omor. Ea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
parte” și a făcut din „beția cîștigului mare, unică problemă și unică însuflețire”.9) în creștere rapidă, egoismul burghez - ne spune în felul său pamfletarul - a denaturat mentalitatea tradițională. „Poporul (adică elementul țărănesc - n. m.) s-a infectat de pehlivănia zeflemistă a elementului orășenesc”, luat ca model, constatau Petre Pandrea și Mihai Ralea.10) Legenda pozitivă a epocii interbelice, de perioadă fericită, e - trebuie să adaug - creația unei părți a „elementului orășenesc”, care n-a dus-o rău. Intrată în „epoca
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în continuare meditat: "Caragiale a lăsat intelectualilor și oamenilor noștri de spirit o normă de viață, un criteriu de valorificare, o "weltanschauung". Învățătura pe care ne-a transmis-o decalogul său, prin excelență latin și elen, adică meridional, e atitudinea zeflemistă în viață. Zeflemea contra cui? Contra seriozității, gravității, contra tristeții, melancoliei, contra informației și conștiinciozității. El a creat, în plus, superstiția talentului, adică disprețul pentru firile profunde, bogate, dar greoaie ori stîngace [...] ...românul și așa e foarte înclinat spre facilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
o piedică în calea bucuriei sau ... o sursă pentru manifestarea bucuriei maligne. Oricât ar părea de surprinzător, la prima vedere, există și o bucurie răuvoitoare, răutăcioasă. Ea se rezumă la sintagma "Așa-i trebuie!", nutrită de oamenii acriți, răutăcioși, vanitoși, zeflemiști și/sau invidioși. Spre deosebire de bucuria benignă, bucuria malignă contribuie la înveninarea relațiilor interpersonale. Ea este alimentată "de spectacolul umilirii celorlalți, în urma unui eșec, a unei sorți neprielnice, chiar a unei nenorociri adevărate" (Braud, 2008, p. 30). Vorbind despre acest malefic
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
muntean este Povestea mavroghenească a pitarului Hristache, în metru de cântec de stea, într-un amestec hazliu de mahalagisme, turcisme, grecisme și radicale. Avem de-a face cu o critică de exponent al păturii joase, comic bombastică, prăpăstioasă, răzbunătoare, miticistă, zeflemistă la modul bucureștean: Nu trecu câteva zile Ș-auzim de domn că vine, Unul ce a fost în treabă: Dragoman pe Marea Albă. Purtările domnului sunt descrise cu minunare sceptică de cetățean pățit și cu o suspectare ce insinuează scrântirea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din caldarîm? din buzunare?) în care au mai și murit cîte unu, doi. În cine ținteau halebardierii fără halebardă? Păi, în niște arătoase clădiri ale unor arătoase ambasade, ale unor arătoase state extrem occidentale, nesăbuite în a fi publicat caricaturi zeflemiste la adresa... doamne ferește, nu dăm nume. Camerele tv, tot așa, ca și cum i-ar fi filmat pe niște mușcați de cîini, au prins în inspirate gros-planuri fețe, de altfel, drăgălașe cînd dorm, dar teribil de spăimoase cînd se uită încrucișat în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
socială și artistică” pe care o scrie aproape singur, iar un an mai târziu, la Iași, face să apară foaia umoristică „Greierul” (1917-1918). Cu articole politice, cronici teatrale, cronici artistice, interviuri, note și însemnări diverse (de multe ori cu accente zeflemiste), publicistul este prezent în „Epoca”, „Liberalul” (Iași), „Viitorul”, „Furnica”, „Minerva”, „Seara”, „Rampa nouă ilustrată”, „Mișcarea” (Iași), „Semnalul”, „Universul”. A mai semnat cu pseudonimele Aghiuță, Sfredeluș (și prescurtările Sf., Sfr., Sfred.), Spurcocea, Cronicarul Dâmboviței (și C. D.). Fire energică, jovială, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]