236 matches
-
făcători de rele. Lipsa de credință, de recunoștință și de milă a unui popor îndărătnic, trădarea unui ucenic, lepădarea altuia, frica Apostolilor care au fugit temători din grădina Ghetsimani lăsându-l pe Domnul singur, apoi insultele, lovirile, flagelările, răstignirea, cuvintele zeflemitoare, chinurile agoniei și moartea sângeroasă, toate s-au întâmplat atunci iar acum le privim cu ochii credinței și ne îndurerează sufletele. Teribilele suferințe ale Domnului Hristos n-au fost ceva năprasnic, surprinzător sau intempestiv și nu constituie simple fapte impuse
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
de idei... Formularea din "Jurnalul" lui Philip Quarles e identică cu un "clișeu privat" (dacă se poate spune așa), pe care-l foloseam pe vremuri în discuțiile cu Mircea. Nu o dată, cînd făceam o remarcă malițioasă despre cineva, o comparație zeflemitoare, să zicem, despre o cunoștință comună pentru care el avea sentimente de simpatie, el mă contrazicea cu o severitate amicală, spunîndu-mi: Ești victima unei asociații de idei". La rîndul meu, cînd nu eram de acord cu ce spunea el (ba
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
tentație a corporalizării inefabilului sunt permanent luate parcă în râs tăcut (ironia discretă a pasajului nu poate trece neobservată). De multe ori vom constata cu surprindere că, dincolo de desfășurările ironice de procedee în procedee, dincolo de măștile extravagante și de tonul zeflemitor al multor poeme se desfășoară spațiile ample ale solitudinii, ca preludiu melancolic al morții și al uitării. Farmecul straniu al multor pagini provine tocmai din concilierea acestor două tendințe, din recursul la o tonalitate dublă, ca și cum livrescul, intertextualitatea, ironia, ar
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
vasal, și care ulterior avea să încerce să uzurpe rolul principelui moldav de învingător al turcilor, dar fără să primească credibilitate în acest sens la curțile Europei) sau ironica epistolă a voievodului către sultanul Mohamed, ale cărui trupe le înfrânsese. Zeflemitor, Mușatinul îi scrie sultanului că a învins în luptă niște ,tâlhari" turci care ar fi acționat fără știrea lui Mohamed, propunându-i acestuia că, dacă vor mai fi rămas din acești ,tâlhari", respectivii să îi fie dați pe mână pentru
Ștefan cel Picant by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/10909_a_12234]
-
animal rănit/ cu viața atîrnînd între nu și nu”, Ion Cocora caută în fapt „un pretext de supraviețuire”. E un hedonist cu episoade de criză, care se complace între molestarea inocenței și o parodie a contemplației, nu o dată cu note puternic zeflemitoare. O robustețe nativă funcționează precum un resort constant al asociațiilor: „alerg pe o frînghie între mine și mine ca între două angoase/ ca între două limbi cea pe care o scriu și cea pe care o vorbesc/ trag cînd de
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
sînt vii, prezente. Iar argumentația din structura miezului este atentă, fără scăpări, clară și concisă. Ostentativa obiectivitate prezintă uneori breșe care lasă să respire liber, vreme de cîteva rînduri, personalitatea autorului, opțiunile, convingerile. Zigu Ornea apără "românul" lui Caragiale (orășeanul) - "zeflemitor, ironic, sceptic, inteligent, bonom, acomodant, fără convingeri adînci, nemistic, petrecăreț, volubil" - în fața "românului" lui Eminescu (și aici cititorul, complice, adaugă un "și nu numai"), cu felul lui opus de a fi - în cronica la I.L. Caragiale, Momente. Momente, schițe, amintiri
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
prin experiența Revoluției Culturale are în cazul doctoriței Wan-Inimă o intensitate specială, cu manifestări dramatice ale memoriei și remușcării. „Broaște se înscrie în continuitatea romanului Obosit de viață, obosit de moarte. Regăsim același suflu și aceeași frază amplă, savuroasă și zeflemitoare.” Le Monde Wang-Ficat ne-a condus, pe Micuța Leoaică și pe mine, la locul unde locuia împreună cu Qin He. Deasupra intrării principale, pe perete, era o tăbliță unde scria: „Atelierul Maestrului”. Era vechea clădire a crescătoriei din timpul comunei populare
Mo Yan - Broaște by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2564_a_3889]
-
ruga să se întrebe cum ar arăta o lume în care nu s-ar muri. T nu mai face față, eu degeaba aș încerca. Nu suntem foarte bătrâni, dar începem deja să fi trăit prea mult. Carl Sandburg: Moartea, bătrâna zeflemitoare, vine șoptindu-ți ca un prieten delicat... E curios să te gândești că n-ai să mai ajungi în locuri care au însemnat ceva în viața ta, în schimb ai să nimerești într- unul cu care n-ai avut nimic
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2771_a_4096]
-
nu avea nici cea mai mică disponibilitate de a rezolva problema. Îl durea fix în cot. Participarea lui maximă la încercările mele disperate de a ajunge unde trebuie consta strict în niște comentarii enervante, făcute pe un ton dezinteresat și zeflemitor: “Dacă ziceți dumneavoastră să o iau pe aici, o iau pe aici”. După o vreme, i-am cerut să oprească și să mă lase unde-o fi, că găsesc eu strada pe care-o căutam. Și, deși îmi propusesem să
Am nevoie urgentă de tratament la cap? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20145_a_21470]
-
dorit dintotdeauna să știi și nici n-ai visat vreodată că o să ai norocul să afli, despre scriitorii ca Nichita Stănescu, Marin Preda sau Agopian însuși”, și felul în care e scrisă, care e absolut savuros. Un umor leneș, impertinent, zeflemitor, o durere-n cot constantă și un miserupism exemplar însoțesc, de la prima până la ultima pagină, toate amintirile despre copilăria, stagiul militar și tinerețea scriitoricească a autorului. Adolescența lipsește, din păcate, după cum lipsește și toată perioada de după ’90. Copilăria e dominată
Amintirile savuroase ale unui scriitor prea sincer by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18442_a_19767]
-
energică a lui Florin, în cadrul ei, se ivi un tânăr cu borul șepcii tras până spre sprâncene. Mâinile și picioarele, parcă nefiresc de subțiri, îi erau decorate cu tatuaje imense. - Ce mai vrei și tu? - îl întrebă pe un ton zeflemitor Florin și trase cu sete o înghițitură din pahar. - Păi... am venit... cum ne-am înțeles se bâlbâi tânărul. - Tu, chiar nu vezi că sunt ocupat? - îi răspunse cu un glas dintr-o dată aspru și sec, Florin. Vadim îl privi
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
lui, desigur, dar era vorba de o plecare care pentru el echivala cu o asigurare de viață. Chiar dacă, precum se șoptește, tot sovieticii au avut, cît îl privește, ultimul cuvînt". După cum, revenind în cadrul mass media, observația analistului se impune în zeflemitoarea-i obiectivitate: "Cele două emisiuni dedicate ultimului zimbru al trecutului regim - zimbrișorul Vadim dă zadarnic din copite, rămîne vițel - au zornăit de mai multe bile în sac decît ale fostului arhitect al lui Ceaușescu, acesta la un post mai pe
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
activitatea infracțională a lui P.R.F. La data de 02.08.2002 am fost citat la Parchetul Militar și am fost audiat, fără întrerupere, de la orele 08.00 până la aproximativ 15.00. Pe tot parcursul audierii, procurorul a arborat un stil zeflemitor, intimidant și mi-a tot repetat, printre altele: “ai impresia că la instanța militară o să vă asculte cineva?”, “declarațiile tale vor face deliciul sălii de judecată, se va râde în hohote!”, sau “judecătorii militari sunt tot colegii noștri, crezi că
LuJu: Omul de la DNA al lui Morar a distrus o familie. România, condamnată pentru 2 ani și 3 luni de închisoare executați pe nedrept de un Inspector by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/77908_a_79233]
-
Pessoa, și, mai cu seamă, "microrealiștilor" francezi, poetul nostru a mizat pe o modestie antiretorică, pe autenticitatea percepției nemijlocite a ambianței. Gonflarea subiectului, recuzita de artificii pompoase, numărul ridicat de decibeli ai dicției i se par inanități, determinîndu-l a refuza zeflemitor poemele care au "strălucirea cozii de păun" ori "gust de migdale", "sonetele stropite cu eau-de-cologne", "poemele al căror sens e obscur", în favoarea unei poetici ce potențează concretul, anodinul: "gîtlejul meu e răgușit după atîta țipat în pustiu / asta e situația
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
ar fi fost excesiv de filosemit". Dintr-o atare neintegrare a mediului de obîrșie derivă o trăsătură de căpetenie a Magistrului Casvaneus și anume fuga de generalizarea aplatizantă în favoarea factorului particular. Deviza sub care își așează, pe jumătate serios pe jumătate zeflemitor, concepția este patafizica, "știința soluțiilor imaginare", dar și cult al faptului neîncadrabil, "simbolizat de bastonul Taicăi Ubu". Ne balansăm între definițiile "iluzorii" și libertatea unei lumi care nici nu îmbunățește nici nu înrăutățește starea lucrurilor, care neavînd legi nu se
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
la mama sa. De bună seamă, există lucruri cu care nu se poate glumi, iar religia cu siguranță că este unul dintre ele. Însă Șerban își permitea ușor și fără vreo excepție, mai ales în ultima vreme, să facă glume zeflemitoare despre purtarea, adusă până la extreme, a mamei sale. Pentru dânsul, asta apărea mereu ca fiind un lucru cu totul haios și vrednic de a ajunge ținta sigură a ironiilor lui, ironii la care era atât de meșter întotdeauna! Și așa
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cabinet modern, destinat respectivei discipline. Acum li se împlinise visul. Nea Vasile, dezbrăcat până la brâu, stătea la umbră, mestecând o scobitoare și sugându-și dinții, la răstimpuri alese aleatoriu, bănuiesc eu. Din când în când, arunca o privire amuzată și zeflemitoare către pămpălăii ăia doi, un asistent și un lector, care se canoneau la greu cu mobila. Nu era nimeni să-i ajute. Până la urmă, obosit și enervat de situație, asistentul s-a dus la decan și i-a spus ce
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
el, că nu se dă maica Tereza. Și e tare de tot. Ca profesionist, nimeni nu poate să-i sufle-n ciorbă. O fi el cinic, după unii mai sensibiloși, da' spune adevăru' adevărat, fără patetisme de doi lei." Râse zeflemitor: "Nu-mi băga mie texte! Să nu-mi zici acuma că tu te-ai apucat de facultatea asta ca să te dedici luptei cu boala întru binele oamenilor. Luptă, luptă, dedicație, dedicație, da' moca?!" "Eee, nu...", recunoscu tipa încurcată. "Și normal
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
găsi sacoșa și caietul studențesc, dar nu se arătă deloc curios să vadă ce scrie Îl el. Oricum, lumina era prea slabă, ca să poată citi acolo. Ce rahat mai e și ăsta? — Sunt memoriile tovarășului Nicolae Ceaușescu. — Chiar așa! exclamă zeflemitor. Și cum au ajuns la tine? — Este un secret despre care Îți voi vorbi cu altă ocazie. Acum te rog să-mi aduci puțină apă, fiindcă mi s-a făcut sete. — Iar după aceea o să-mi ceri să te dezleg
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Cele aflate de la Vlad l-au neliniștit, sporindu-i furia împotriva inginerului Stanciu, cu care nu s-a înțeles niciodată de cînd lucrează împreună la montajul acestei secții: ori e morocănos și nu afli a vorbă de la el, ori e zeflemitor și-și ia subalternii peste picior. Povestea cu sudorul i se pare deplasată, dar, oricum, consideră de datoria lui să-l întrebe pe Stanciu. Mai înainte însă vrea să-i tragă de limbă pe ceilalți mecanici, aflați în atelier, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bucure nespus să verifice de ce un avorton ca tine se ocupă de vrăjitorie. Zicînd acestea, negrul Întinse brațul și Îl apucă de gît, strîngîndu-și mîna puternică ce părea o creangă de fier: - Mișcă-te! i-a poruncit pe același ton zeflemitor, dar care nu admitea replică. Bătrînul o să-ți facă socotelile... Nu Îl lăsă liber nici o clipă, amenințîndu-l că-i rupe dintr-o singură lovitură spinarea dacă Încearcă să fugă și Îl obligă să Înainteze așa, caraghios, cu picioarele depărtate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
indonezieni, trebuie să hotărâm noi Înșine ce-i mai bine pentru noi. Trebuie să ne făurim singuri destinul. Asta spune și tatăl meu. Indonezia va hotărî singură ce e mai bine pentru ea. Din a ridicat bărbia și a râs zeflemitor. — Ia te uită! Nici tu nu crezi ce spui. Păi asta nu nseamnă nimic, nu faci decât să repeți vorbele altora. Va hotărî singură ce-i mai bine? Pare mi-se că toată viața ta a fost hotărâtă de altcineva
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pare rău. Rămâne pentru altă dată, zise Flavius-Tiberius, Încântat În sinea lui că Iolanda Îl tutuia. Sunteți de aici? se miră Petru. Auch hier werden Menschen geboren. Nasc și aici oameni, veni pe loc răspunsul Iolandei, Însoțit de un zâmbet zeflemitor, care Îl făcu pe Flavius-Tiberius să tresară. Din partea ei te poți aștepta la orice, Își zise el. Apoi, cu glas tare: M-am născut și am crescut aici. Și acest lucru nu te Îngrijorează? Întrebă Iolanda, cu o maliție În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ce, vrei să-ți dăm socoteală? Azi nu, dar de mîine... De mîine, adică ce? S-a aprobat unirea celor două secții. Și cine-i șeful? întreabă Donciu. Eu. Trebuie studii superioare. Și le ai tu, nu? Cam da, răspunde zeflemitor Doina, pisicindu-se pe lîngă Anton. Enervat la culme, Donciu răcnește spre noul șef: Te plesnesc politic! Sînt consilier! Vedem noi care pe care! Doina pare derutată și, preventiv, se pisicește și cu Donciu puțin. În final, Donciu a rămas pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a pielii delicate de pe piciorușele doamnei a zgîriat și iritat totul de parcă ar fi suferit de psoriazis. Moș Cazacioc i-a zărit pe musafiri și privea interesat cum cei doi înotau greoi la deal. Îi primește zîmbind larg și oarecum zeflemitor. De ce n-ați venit pe dincolo, pe deal, ați fi putut veni cu mașina pînă aici. Cum? Se putea veni pînă aici? Da, roată. Au mai fost mașini pe aici, m-au adus pe mine. Moș Cazacioc era curat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]