44 matches
-
jos UPERCUT 4) ? -Da, scrie - și ? -Domnule, acesta e unul dintre cuvintele românești care, se citește în engleză, ca și Rugbi, citit de către unii ragbi și/sau regbi, sau Fotbal, pronunțat de aceiași în dialectul anglo-francez futbol... -Vezi, îmi zice zeflemitor, că de te află Academia, rămân fără un prieten și aș regreta, zău... 1)Este vorba despre Mariana Anghel; celeilalte interprete, cu tot regretul, nu i-am reținut numele. Îmi cer scuze; 2)Formă de manifestare umană în perioade de
Alte file de jurnal estival by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12614_a_13939]
-
provocate de această carte cu stranii și străvezii expandări autobiografice este Sebastian însuși care, în "dreptul la replică" pe care și-l rezervă în Cum am devenit huligan, răspunde deopotrivă crudului prefațator Nae Ionescu, "simbol săgetat", și congenerului Isac Ludo, zeflemitor din tagma lui Tănase de la "Cărăbuș". Pentru acesta mai ales își ascute arghezian penița, încondeindu-l într-un portret pe care doar inteligențele de calibru îl pot tăia în muchiile disprețului : "Familiar cu abstracțiile, intim cu ideile, puțin porc cu
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11703_a_13028]
-
refuzului, cu atât crește în el dorința de a-și oferi serviciile și de a nu pune la inimă umilirile. Râvnește să i se recunoască poziția de inferioritate, cea a ucenicului, dispus să ia în primire porunci. Surescitarea în fața calmului zeflemitor al lui Jiquidi e sugerată cu finețe de autor, tulburarea se materializează epidermic, simte furnicături sub tegumente, "sub pielea gândurilor". Nici semeața distanță a bătrânului nu rămâne nefisurată deoarece și pentru el ivirea supusului predestinat satisface o așteptare. Aflăm că
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
de implicare trup și suflet.O mână de oameni îmi distrag atenția fiind gălăgioși și foarte însetați de-o bere rece după o zi grea de muncă. La fel de singur ca și mine stă la o masă un bărbat corpolent,privind zeflemitor zâmbește parcă ironic la toți cei din jur.Întră din nou în scenă barmanița-bărbat care îî interoghează pe muncitori,le aduce rapid câte-o bere și dispare. În căutarea unui partener de discuție,apare lângă mine la masă omul singuratic
Divorț în "Cârciuma Prieteniei" by Lazarescu Corina () [Corola-journal/Journalistic/81242_a_82567]
-
vedem ce nume să-ți găsesc eu?", am făcut sobru. Am fixat-o majestuos cu privirea am fixat-o, vorba vine și am spus: "Te vei numi Țonți!" "Țonți?" "Da, Țonți. Nu-mi spune că nu-ți place!", am făcut zeflemitor. "Ba da, Șefu'", zice ea zglobioasă și începe să repete ritmat, încropind de un cântecel simplu: "Țonți-Țonți-Țonți, Țonți-Țonți-Țonți..." Era de-a dreptul încântată. Era mai isteață decât Dorinel, fără îndoială, ba pe deasupra vădea și anumite înclinații artistice. Cam rudimentare, ce
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a le scrie pe rînd e a scriitorului care se consumă în fiecare coloană de gazetă - găsești în Tămîie și otravă, cele două tomuri, dintr-o proiectată serie mai lungă, scoase de Al. O. Teodoreanu la Naționala Ciornei, în 1934-1935. Zeflemitorul Păstorel are, în această publicistică legată între scoarțe, gravitatea oamenilor veseli. A celor care, glumind cu aproape orice, dibuiesc puținele lucruri, și pe încă și mai puținii semeni, de luat în serios. Așa încît primul volum e făcut, în parte
Deconturi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7964_a_9289]
-
și neputința lui Oliveira. Principalul obstacol: felul său de a se chinui singur, fără să fie masochist neapărat. Sau cel puțin fără să fie un masochist clasic. Temător la cuvintele mari (mai cu seamă la cuvântul iubire) și de aceea zeflemitor, rău de gură, chiar dezonorat, dar fals indiferent și melancolic incurabil. Maga, femeia iubită părăsită de Oliveira, știe toate acestea și îl primește așa cum este. Acest lucru este cel mai greu de suportat de către un bărbat: să știi că ești
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
ideologică, Georgian este nevoit să îmbrățișeze determinările politice. E-adevărat că rezistă: „nu pot fi politician pentru că sunt încă patriot”, mărturisește el. Numai că, în mijlocul schismelor istorice, orice actor trebuie să aleagă. Aici Ioan T. Morar ridică miza. Iar naratorul-autor, zeflemitor și grabnic căutător de suprapuneri înșelătoare, nu pierde nicio ocazie. Fiul își va ucide tatăl ideologic, arhetipul. La mijloc e vorba tot de păstrarea unei măști, reconfigurate doar, de pe alte poziții. Talentul lui Ioan T. Morar aici se vede, în
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
la fund trei zile”. (zâmbind) Ce-mi sunt și fetele astea de la Nufărul, fac pe enigmaticele (citește distrat) „Pisicuța pregătește ceva bun pentru ciugulit. Aduci la Pisicuța ta... apă vie-n cioc?”. (râde cu satisfacție) Bravo!...mi-ați plăcut, fetelor. (zeflemitor) De unde mai găsiți voi apă vie să sculați pisica moartă?!... Ha-ha-ha!... (aruncă bilețelu în coș, își pune cascheta pe cap și se duce la fereastră să vadă ce mai face Dodoloanță). - Sergent!... - La ordin (cu glasul slăbit), vă ascult. - Dacă
CE BLESTEM!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360754_a_362083]
-
mâinile și a așezat-o sus pe marginea gropii. Pe frunte îl năpădiseră broboane de sudoare. Era și o căldură istovitoare. A urcat pe scară parcă mai repede decât a coborât. Lumea se făcuse cerc în jurul craniului care le zâmbea zeflemitor, arătându-le viilor ce mai rămâne dintr-un om în puterea vârstei după ce te acoperă pământul. Primărița s-a apropiat și ea să vadă acel craniu pe care odinioară s-a aflat un chip de care ea se îndrăgostise pentru
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
eretic cultivat, cu barba lui de patriarh venit parcă dintr-un ev mediu întârziat, și-a dat seama că în el se regăsesc patentele omului de cultură cu o înaltă școală filologică, iubitor al marii poezii. Controversat, invidiat, mai ales, zeflemitor cu confrații, a fost primit la începuturi în presa literară cu destulă rezervă nejustificată. Debutul în reviste a fost neconcludent. Deabia prin 1965 atrage atenția cu volumul de „Poezii”, ilustrat cu gravuri anonime ale secolelor paisprezece și cinsprezece. El „metaforizează
ROMULUS VULPESCU-UN TRUBADUR MELANCOLIC AL SFÂRŞITULUI DE SECOL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344460_a_345789]
-
au anunțat că sunt în căutarea unui dormitor, Mișu a început să râdă în hohote: - Băi, paparudelor! Ce-i, băi, cu voi? Vă deranjează prezența noastră? Pe noi nu ne f...e grija de ce faceți voi, bă! a precizat el zeflemitor și, cu gesturi oarecum nesigure, a prins-o pe Angelica de mijloc și a răsturnat-o pe fotoliul din apropiere. I-a tras apoi chiloții minusculi până pe pulpe, după care, îngenuncheat pe podea, i-a apucat cu dinții și a
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
răspunse sec Irod. -Și să sperăm să și rămână, spuse Irodiada cu superioritate. De aceea am pus oamenii să-i îngroape capul la cincisprezece coți sub pământ, ca să fie în vecii vecilor uitat acolo. -Ba bine că nu! râse Irod, zeflemitor. Ți-a fost teamă să nu învieze, după cum se zvonise în popor! Crezi tu oare în înviere? Căci adineaori făceai haz de presupusa înviere a acelui Iisus din Nazaret? spuse Irod cu ironie în glas. Irodiada îl privi înfuriată și
AL UNSPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369829_a_371158]
-
așezară chiar lângă masa Allei și începură să discute cu fetele. Elena, prietena Allei, se ridică furioasă și, luându-și geanta, încercă să se ridice de la masă în semn de protest. Unul dintre bărbați se ridică și el și, zâmbind zeflemitor, îi zise ceva. Marius adaugă câteva cuvinte în semn de apărare. În câteva clipe, Inu se trezi lângă Alla și, uitându-se cu furie la cei doi străini, îi întrebă: - Vi se pare că avem chef de discuții cu voi
SHARP, O ÎNTRUCHIPARE A MINŢII? de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353308_a_354637]
-
și bine în acea amețitoare colecție Mari opere ale gândirii contemporane din biblioteca mea, dacă pictorul Romeo Niram nu mi-ar fi pus sub ochi ecuația energiei sub o nouă paternitate: „Brâncuși: E=mc2”. Puteam scrâșni printre dinți, puteam zâmbi zeflemitor sau cu un aer de generozitate paternalistă, puteam să ridic savant din sprâncene sau să bâigui vreo silabă cu iz anecdotic ― zarurile fuseseră aruncate. Așa că, neavând încotro, m-am întors, ca pe vremuri, la lecție. Într-o astfel de situație
LECŢIA LUI EINSTEIN de DAN CARAGEA în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354316_a_355645]
-
sunt ridicate rând pe rând de oameni total necunoscuți din spatele camerelor de filmat ,dar fără de care filmul ar fi știrbit de strălucire.Premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar e câștigat de nimeni altul decât George Richardson,blondul zeflemitor din pocherul de-aseară și Micky nu e la fel de supărat . Înțelege acum că diferența dintre el, un Micky Mouse de ospătar și actorul cu ochi căprui,stăruitori,este imensă. - Premiul pentru cel mai bun rol principal feminin merge la.... Secunde
VIAȚA LA PLUS INFINIT (12) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372320_a_373649]
-
cum să nu se întâmple într-un oraș în care fierbe la cazan poșirca politică și fierbe, și iar fierbe, iar pe scriitorii însetați de poșircă asta îi interesează mai cu seamă, mulți dintre ei chiar neștiind altceva, mai scriu zeflemitorii câte-o critică fadă, searbădă și insipidă, căci nu e nimic în lume și în cer la care ei să nu găsească nod în papură! Istoria Bacăului nu se scrie cu acestea. Ceea ce se întâmplă în acest început de august
WOODSTOCK-UL UNIVERSULUI TEATRAL ROMÂNESC. BACĂU, ESPLANADA FESTIVALULUI „THEATERSTOCK” de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372103_a_373432]
-
pânză de păianjen, de hohotele și exclamațiile ironice: -Ăăă! Și noi, care credeam!.. Hă, hă, hă! Ce mai cadou!.. Ha, ha, ha!.. Foarte contrariată, orășeanca a întrebat la rândul ei, înciudată: -Dar... ce credeați? I-a răspuns o femeie, zâmbind zeflemitor: -Păi...dacă n-ai făcut-o dumneata, ce te mai fălești atâta? Năucă, femeia de la oraș a-nghițit în sec. Avalanșa de hohote a amuțit-o. Era furioasă că nu le înțelegea comportamentul. Bunul simț nu i-a permis să mai
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
de serie”. Astfel Încât, cu lornioanele și micile lor bastoane, Înțepeniți În corsete, gulere, cravate, ei par mai degrabă niște „păpuși umblătoare”, cum se exprimă un contemporan, decât niște „masculi adevărați”. Și totuși. Un anume fel de a fi distant, agresiv zeflemitor, modul dezlănțuit În care cei mai mulți mănâncă, beau și stau la masa de joc Îi recuperează ca bărbați În accepția clasică. După cum a ști să Încaleci un cal, să-l cravașezi În galop, a putea ține hățurile unui car de curse
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
stângaci încît Vassur reuși în timpul eschivei să îi smulgă unghia unui deget. Deși pradă unor dureri atroce, călugărul nu schiță nici o grimasă. Măcar e bărbat! Sau poate că e drogat cu ceva! ― De ce mă cauți acolo unde nu sunt? întrebă zeflemitor Vassur. Fără vorbă, călugărul atacă din nou, de data aceasta atât de jalnic, încît Vassur nici măcar nu se obosi să riposteze. A treia oară însă, de teamă că va fi acuzat că nu vrea să lupte, Vassur simula un atac
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
înlocuit. Abatele resimți din plin vorbele amantului său și se întrebă dacă nu cumva exagerase cu jocul său. Hotărî însă să le ofere ceva în compensație. ― Vă întrebați desigur de ce nu e și Rim printre noi. ― Ne întrebăm, desigur... îngînă zeflemitor Aloim. ― Ei bine, continuă Abatele fără să îl ia în seamă, unele... hmm, evenimente petrecute în ultimele zile m-au făcut să cred că el se afla deja în posesia unui avantaj care îl poate situa mult înaintea voastră... ― Aiurea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
E de la Marea Neagră. ― Asta e sala, Îi explica Între timp Zizmo lui Lefty, arătându-i casa. ― De la Pont! suspină Desdemona cu groază, examinând Între timp răcitorul. Nu-i musulman, sper! ― Nu toată lumea de la Pont s-a convertit, Îi răspunse Lina zeflemitor. Ce crezi, că un grec se duce să Înoate În Marea Neagră și se trezește musulman? ― Dar are sânge de turc? Desdemona Își coborî vocea. ― De asta-i așa de Întunecat? ― Habar n-am și nici nu-mi pasă. ― Puteți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
c am avut dreptate să-mi cumpăr doar două cupe de argint și un dulap din banii câștigați? Către Pusio: — Mi-am atârnat pe el trofeele primite... Scutură apoi puternic din plete. — Până și stăpânul m-a lăudat... Rufus ricanează, zeflemitor: — Așa, bravo! Hrănește-te cu amintiri, că asta e tot ce ți-a mai rămas. — Ba, s-avem iertare, replică iute gladiatorul. Nu numai amin tirile. Duce mâna la centiron. — Și acest baston, însemn de veteran... — Ți-or fi dat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că nu mă prea pricep la tineri. Sunt foarte sigură pe mine în clasă, unde regulile - indiferent dacă sunt respectate sau nu - sunt clar definite. Dar în alte împrejurări, mă pierd. Nu pot să mimez stilul acela de conversație, ușor, zeflemitor care pare să fie de rigueur în zilele noastre. Nu sunt o persoană dezinvoltă. Bășcălia și glumele absurde nu sunt specialitatea mea. Am tendința să devin țeapănă și stângace în compania tinerilor - și atunci, când îmi dau seama că ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
chef de schimbul unor replici tăioase. Se gândea cum e viața croită. Până acum un minut era fericită fiindcă vremurile bune se reîntorseseră la ea printr-un sărut, ca mai apoi să vină una ca Erjika și să-i amintească zeflemitor că toate se pun în balanță, că nu poți câștiga fără să pierzi, și nu poți să pierzi până nu știi ce-ai avut. Oare trebuia să aleagă? Eu îi eram prieten. Nu încercase să mă privească așa, ca pe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]