41 matches
-
în ședință. Cu acea ocazie, Radu Florian este el însuși luat în lucru de securitate. Documentele communicate de dna Blaga mai au și o "parte a II-a, cealaltă față a medaliei", care "va urma". Le așteptăm cu mult interes. Zelatorii lui Antonescu, în afara legii Multe ziare au prezentat pe larg Ordonanța de Urgență a Guvernului prin care sînt interzise organizațiile, manifestările și simbolurile cu caracter fascist, rasist sau xenofob. După cum apreciază comentatorii, Ordonanța e îndreptată împotriva zelatorilor lui Ion Antonescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15383_a_16708]
-
cu mult interes. Zelatorii lui Antonescu, în afara legii Multe ziare au prezentat pe larg Ordonanța de Urgență a Guvernului prin care sînt interzise organizațiile, manifestările și simbolurile cu caracter fascist, rasist sau xenofob. După cum apreciază comentatorii, Ordonanța e îndreptată împotriva zelatorilor lui Ion Antonescu precum și împotriva statuilor acestuia, ridicate în mai multe localități din țară, inclusiv în București. Interdicția se referă, de asemenea la numele unor străzi care au fost botezate "Mareșal Antonescu" de edili care au ignorat că Antonescu se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15383_a_16708]
-
de n-o fi cumva încă o stratagemă pusă la cale de sprijinitorii din umbră ai lui Onișoru e, în seceta politică actuală, singura veste bună dată românilor. Vorba vine: câți dintre degustătorii de manea, pleșcarii gratuităților la transportul urban, zelatorii minciunii stângiste sunt interesați cu adevărat de aflarea adevărului despre trecut? Când prezentul lor e atât de cenușiu, de sordid și nevrozant, la ce bun să-și încarce memoria cu numele unor vechi torționari ai Securității? Poți să le spui
Grămăjoara de amprente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13562_a_14887]
-
aparținând lui Descartes și Hume. Nu e rău, așa că-i doresc la mai mare!); apoi, în "Observatorul" cuplului Mușat-Șimonca; în fine, în "Academia Cațavencu", unde citesc deloc măgulitoare aprecieri la adresa domniei sale: pe vremea lui Ceaușescu, ar fi fost unul dintre zelatorii ("cu ochi albaștri", scrie săptămânalul "de moravuri grele") învățământului politico-ideologic bolșevic. A doua: că aș fi contribuit la desființarea revistei "Cultura" pentru că n-aș fi publicat acolo niciodată (se subînțelege, din dispreț elitist!). Eroare: am scris chiar în primul număr
Oierii minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11805_a_13130]
-
al generației sale în anii regimului comunist: de la adeziune la nedumerire, de la nedumerire la decepție, de la decepție la aversiune. E interesant de observat că, spre deosebire de adepții lui Kant, Hegel, Schopenhauer sau ai altora, care se numesc kantieni, hegelieni, schopenhauerieni etc., zelatorilor lui Marx li se spune marxiști - cu un sufix specializat pentru opțiunile politice: socialiști, comuniști, fasciști, leniniști, troțkiști, hitleriști... A adera la marxism însemna, cu evidență, a te subordona unei politici, nu a subscrie unei gîndiri. O dată pasul făcut, gîndirea
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
importantă a formării conștiinței socialiste" (așa cum susținea, în plin "liberalism" românesc, în aceeași grotescă publicație) înseamnă a fi rămas pe vecie prizonierul unei ideologii funeste. Dar să-i lăsăm în plata propriei conștiințe "hegeliano-marxiste" pe tov. Ianoși, dar și pe zelatorii săi din presa de partid, și să vedem ce surprize ne oferă publicațiile așa-zis mondene. Într-o după-amiază leneșă a lui august, mi-a căzut în mână o revistă ilustrată. Ce m-a atras, a fost titlul de pe copertă
Zeama de varză ca poliție politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10304_a_11629]
-
apariția, într-un val impozant, a scriitorilor ce s-au putut manifesta grație aproximativei liberalizări îngăduite de autoritățile totalitare, în jurul anului 1965. Simptomatic, așa-zișii poeți șaizeciști se străduiesc a da înapoi acele ceasornicului istoric, mutate în chip arbitrar de zelatorii utopiei roșii, reînnodînd legătura cu tradiția, în primul rînd cu cea a poeziei interbelice. Dar la nici unul dintre ei recuperarea originilor nu atinge intensitatea ardentă pînă la dezlănțuirea vizionară pe care o înfățișează lirica lui Cezar Ivănescu. Reprezentant al valului
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
a o arăta că e goală, apoi cealaltă jumătate, goală și ea, din pricina, firește, a translației mecanice a unei părți în locul celeilalte. Trucul funcționează încă și azi, con brio, în publicistica authtonă. Cu atît mai acuzat cu cît partizanii stagnării, zelatorii vechii ordini antedecembriste, aliați cu noul set de oportuniști, nu găsesc cu ușurință (ori nu găsesc defel!) contraargumente la punctele de vedere inconformiste, novatoare, menite a restabili climatul democratic în cetatea culturii: " Nu a fost deloc la îndemînă să scriu
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
la chitară interpretate de Andrei Păunescu avea să încânte asistența - și pe fostul director al Memorialului de la Ipotești, Valentin Coșereanu. Cum mi-am propus să-i păstrez o notă de echilibru, de bun-simț, „cronicii unui miracol anunțat” între „delatorii” și „zelatorii” festivității, parafrazându-l pe acad. Eugen Simion, remarc frumoasa prezentare a preotului paroh Constantin Jaba asupra controversatei date de naștere a Poetului, inclusiv a celei de trecere în eternitate, cu amănunte picante legate de calendarele iulian și gregorian, detalii extrem de
Dumbrăveniul Sucevei sub semnul Poetului Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93145_a_94437]
-
spectaculos decât primul. El e scris unsprezece ani mai târziu, în domiciliul forțat de la Câmpulung Muscel, și e legat de textul lui Cioran, "Scrisoare către un prieten îndepărtat", text care a suscitat nu doar furia, ci și reacția violent-contondentă a zelatorilor regimului, între care și Radu Popescu (tatăl viitorului romancier Petru Popescu): "În vara anului 1957, numitul Cioran Emil mi-a scris din Frața că a dat spre publicare revistei ŤNouvelle Revue Françaiseť o Scrisoare deschisă către un prieten din depărtare
V-ați autodenunțat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8568_a_9893]
-
simplu import din U.R.S.S. Mostră: "Alianța sacră a capitaliștilor din toate țările, deasupra intereselor patriei pentru a lupta împotriva celor ce muncesc - acesta este adevăratul conținut al cosmopolitismului burghez". Grotescul acestor primitive speculații se amplifică prin aceea că înșiși zelatorii specificului național sunt țintuiți la stîlpul infamiei în numele cosmopolitismului: Lucian Blaga, ale cărui teorii "ascund putregaiul cosmopolit în carapacea verbiajului despre specificul național" și Nae Ionescu, în ideile căruia "se ascundea una din cele mai periculoase forme ale cosmopolitismului", după
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
energică afirmare la începutul secolului trecut ca și îndată după prăbușirea Uniunii Sovietice, dar la ora de față înfățișînd o stranie ambiguitate. Barzii-patrioți mai noi ai Basarabiei, în frunte cu Grigore Vieru, au pactizat, din păcate, cu naționalismul toxic al zelatorilor lui Ceaușescu. Comparabili oarecum cu ceea ce a reprezentat un Goga pentru Ardeal, Vieru și companionii săi deveneau mai puțin creditabili atunci cînd, pe de-o parte, se sumețeau împotriva ocupantului sovietic, dar, pe de alta, acceptau îmbrățișarea propagandiș- tilor de
Un poet basarabean by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4310_a_5635]
-
inconsistența odată ce la putere se instalează un regim autoritarist mai draconic decît cel al șahului. Povestea nu este necunoscută pentru cetățenii Europei Centrale și de Sud-Est care au cunoscut farmecul prefacerilor revoluționare, cu deportări în masă, cu delatori harnici și zelatori pe măsură, cu victime naive pe altarul idealurilor omului nou, cu intransigențe și cotcodăceli isterice etc. Insurgența are farmecul ei, ea se desfășoară în spațiul muzicii, Bee Gee, Iron Maiden, Michael Jackson ale căror discuri se obțin pe sub mînă, iar
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
pași enormi în editarea, comentarea, înțelegerea cinstită, nepartizană a apocrifelor creștine 70. Cazul României este, ca de obicei, mai special. Pe de o parte, întâlnim o mefiență cronică față de acest corpus literar din partea teologilor, a așa-zișilor „creștini adevărați”, a zelatorilor „ortodoxiei pure”, a păzitorilor „tradiției nealterate”. Pentru aceștia, nu mai încape vorbă, cuvântul „apocrif” miroase a pucioasă și nu-și are locul în vocabularul pravoslavnic. Dacă te ocupi, în România ortodoxistă, de apocrife, imediat ajungi „eretic”, prin urmare direct în fundul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu altminteri decît "de profesie". Nu ne putem îngădui în economia spațiului de față să zăbovim mai mult asupra inanității unei astfel de teze retrograde, tîrîndu-se în spatele unor pretenții ale "tranziției radicale", ce ne silesc a crede că nomenclaturiștii și zelatorii comunismului s-au "metamorfozat" brusc, devenind oameni de afaceri, politicieni, demnitari onești, ba chiar și exponenți autentici ai evlaviei și ai tradiției etc. Cît de inocentă ar putea fi tentativa de inocentare a postcomunismului cel din păcate atît de real
O carte bizară (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7594_a_8919]
-
școală franceză", din stirpea ocărâților și prețuiților E. Lovinescu, Zarifopol, Pompiliu Constantinescu. Aceștia din urmă l-au contrariat, după mai bine de cincizeci de ani, pentru că au declanșat pe vremuri o campanie împotriva scriiturii lui Vasile Pârvan. Așa procedase și zelatorul marelui istoric, G. Călinescu, care vorbea de aceleași cusururi, de "lungile declamații" ale lui Pârvan, de "divagații imposibile, de "solemnitate găunoasă și gongorică". Replica lui N. Steinhardt ("pârâș" își spune) dată trioului amintit este mult prea aspră, aproape o diatribă
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
are acum nevoie de un proces de spiritualizare. O societate lipsită de religie e o societate frustrată. Nici una din marile civilizații pe care le cunoaște istoria nu a fost amputată de dimensiunea religioasă, ceea ce ar trebui să dea de gîndit zelatorilor globalizării, ispitiți de o grabnică secularizare. Rațiunea singură, nesusținută de religie și de morala care derivă din religie, riscă a cădea întrun hybris producător de monștri precum teroarea Revoluției franceze ori cea a bolșevismului, cu incomparabila-i hecatombă de victime
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
există printre noi foști agenți sau turnători, care au devenit tot mai agresivi pe măsură ce au prins ideea că tema Securității nu mai reprezintă o preocupare decât pentru câțiva intelectuali lipsiți de simțul realității. E îngrijorător să constați că unii dintre zelatorii abandonării acestei preocupări, vechi slujitori ai odioasei instituții, beneficiază astăzi de imunitate parlamentară. Aleși ai poporului, călăii morali de altădată, nu pregetă să susțină că victimele lor nevinovate, se lasă purtate de amăgiri izvorâte din ură când pretind să știe
Preocupări desuete? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4027_a_5352]
-
nici cu regretele tradiționalismului - o interogație asupra modernității suscitată de presimțirea dureroasă că ori de cate ori ți se deschide în față un drum, altele ți se închid în spate ori în laterală. Când ne închinăm bigot la minunile modernității, cum ne îndeamnă zelatorii modernității și delatorii tradiției, în sufletele noastre se tânguiesc toate bogățiile pe care le-am pierdut înlăuntru atunci când trupurile noastre au progresat afară. Răul modernității nu ține de răutatea ei proprie, ci de viciul celor care au transformat-o într-
„CE SE PIEREDE ATUNCI CÂND CEVA SE CÂŞTIGĂ?” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367247_a_368576]
-
a pus cu jovialitate. Parcă îți e și milă de bătrînul aproape bradilalic, aproape gaga, supus bombardamentului filmat. Numai că acest om dintre aparate e Iosif Constantin Drăgan. E un spectacol uimitor văzînd că, sub aparența explicabilului (de ce nu) ramolisment, zelatorul italo-român al traco-dacismului deține înmărmuritorul talent de a-și lăsa permanent fraza neterminată, într-o suspensie zîmbită, rămînînd astfel inexpugnabil. Nimic esențial din ce vrea să afle gazda t.v. (din ce ne-ar interesa și pe noi) nu transpare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cosmografele. În urma lui, umaniștii nu se mai minunează de Indiile occidentale recent descoperite și de care nimeni nu se preocupa atunci dar se grăbesc să se întoarcă la Platon și Origen. Vechiul Regim nu a fost răsturnat în Franța de către zelatorii lui Montgolfier și Washington, ci de Licurg și Cato. Chateaubriand și Hugo revoluționează literatura cu goții și ruinele, Nietzsche trece peste Jules Verne prin presocratici și Freud îl purică pe Eschil. Înțelegeți acum de ce un om de cultură, cînd aude
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
atelierul lui V. (precum cele despre Titu Maiorescu sau despre Al. Macedonski), axa celor din Poezia lui Eminescu e mai subliniat estetică, faptele biografice fiind deliberat escamotate. Interesează accentele, destinul ideilor, fenomenologia limbajului și efectele abisale, după ce decenii în șir zelatorii „disciplinei istorice”, documentariștii zăboviseră pe amănunte. În esență, fie centrate pe analiză, fie pe generalizare, studiile lui V. demonstrează că literatura unifică „experiențe fundamentale”, „întâlniri semnificative cu lumea” (Figuri și forme literare). Creația literară își justifică funcția în măsura în care dă expresie
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
câmpul cultural: anii 1945-1948 sau, ținând cont de anticipări și remanențe, 1944-1951, de atunci încolo urmând a se instaura „literatura realismului socialist”. Termenul de origine este vocabula rusească „proletkult”, abreviere a sintagmei „proletarskaia kultura”, care s-a crezut, chiar printre zelatorii sinceri ai literaturii angajate, a denumi modalitatea literară cea mai adecvată într-o „dictatură a proletariatului”, cum se definea regimul politic al momentului. În realitate, p. nu mai era, de la începutul anilor ‘30, o noțiune agreată de partidul comunist sovietic
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
stabilește la Saló, pe malul lacului Di Garda. În țară va fi condamnat la moarte în contumacie. Își elaborează poemele, din care a publicat o parte, precum și lucrările de politologie, unde expune ideologia legionară din perspectiva sa, diferită de a zelatorilor lui Horia Sima, și întemeiază periodicul „Orientări” (1950-1965) și Editura Armatolii. P. scrie poezie în dialect, inclusă parțial în Mică antologie aromânească, pe care o editează în 1952, la Freiburg im Breisgau, sub auspiciile Bibliotecii Române de aici. Antologia este
PAPANACE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288675_a_290004]
-
făcut pași enormi În editarea, comentarea, Înțelegerea cinstită, nepartizană a apocrifelor creștine. Cazul României este, ca de obicei, mai special. Pe de o parte, Întâlnim o mefiență cronică față de acest corpus literar din partea teologilor, a așa-zișilor „creștini adevărați”, a zelatorilor „ortodoxiei pure”, a păzitorilor „tradiției nealterate”. Pentru aceștia, nu mai Încape vorbă, cuvântul „apocrif” miroase a pucioasă și nu-și are locul În vocabularul pravoslavnic. Dacă te ocupi, În România ortodoxistă, de apocrife, imediat ajungi „eretic”, prin urmare direct În fundul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]