8 matches
-
audio-vizualului, profesoara universitară Gabriela Rusu-Păsărin este prezentă în librării cu o carte notabilă: „Interviul - recurs la memoria culturală” (București, Editura Tritonic, 2010). Preliminar se poate spune că volumul este o reușită sub aspectul tuturor celor trei mize ale sale: miza zetetică (de cercetare teoretică), miza de ilustrare practică și miza didactică. I. În ordinea ideaticii, prinsă în capitolele „Interviul - recurs la memoria culturală” și „Argumentum”, se dezbat principalele poziții și opinii exprimate în legătură cu interviul și se delimitează un concept operațional flexibil
GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN: Actualitatea interviului, de Ştefan Vlădutescu by http://revistaderecenzii.ro/gabriela-rusu-pasarin-actualitatea-interviului-de-stefan-vladutescu/ [Corola-blog/BlogPost/339285_a_340614]
-
Comunicare, sens, discurs”, Craiova, Editura Universitaria, 2009). Structurat pe șase piloni, studiul se situează în domeniul științelor comunicării, mai exact, în acela al comunicologiei (cu un termen al lui J.A. DeVito din „Communicology”, New-York, Harper and Row, 1982). Convergența zetetică (de investigare) se realizează pe o platformă din zona comunicării. Fiecare capitol pornește de la comunicare și se înapoiază autoreflexiv asupra ei, păstrând permanentă în background raportarea la „relația comunicare-sens-discurs”. Mai întâi, se delimitează conceptul axial al cărții. Comunicarea este înțeleasă
ALINA ŢENESCU: „Comunicare, sens, discurs” (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/alina-tenescu-comunicare-sens-discurs-book-review-de-stefan-vladutescu/ [Corola-blog/BlogPost/339578_a_340907]
-
cuprinzătoare asupra poeziei române moderne pe baza valorilor ei canonice, de la Eminescu la Emil Botta, cu străpungeri spre generațiile lui Nichita Stănescu și Mircea Cărtărescu. Sunt propuse mai multe clasificări posibile ale interogației poetice, în final autorul operând cu triada zetetic (întrebarea „căutătoare” de adevăr), ephektic (interogația „suspensivă”) și aporetic (dubitația totală). Un paragraf are ca obiect polaritatea Eminescu-Caragiale, înțeleasă ca pereche arhetipală a spiritului românesc, exprimând, pe de-o parte, himericul, nocturnul, metafizicul și (cu un concept blagian) „timpul cascadă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]
-
este abordată ca tematică distinctă a designului instrucțional, a proiectării pedagogice, nu o aprofundăm aici. 12.9.3. Curriculum centrat pe zeteticătc "12.9.3. Curriculum centrat pe zetetică" J.T. Tykociner (1964) a introdus în teoria curriculumului o tehnică denumită zetetică. În limba greacă xhVthsi" (zetesis) înseamnă „cercetare” sau „nevoie”27. În accepțiunea părintelui ei, zetetica trebuie să studieze originile multiple ale cunoașterii sistematice în corespondență cu procesele mentale implicate în cercetările respective și interrelațiile diferitelor câmpuri ale cunoașterii în corespondență
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ei, zetetica trebuie să studieze originile multiple ale cunoașterii sistematice în corespondență cu procesele mentale implicate în cercetările respective și interrelațiile diferitelor câmpuri ale cunoașterii în corespondență cu condițiile sociale care au facilitat respectivele progrese în cunoaștere. Obiectivul esențial al zeteticii îl constituie ordonarea acestor recomandări ale cunoașterii. Rezultatul îl va constitui o clasificare a ariilor și domeniilor cunoașterii ce respectă relațiile dintre acestea, clasificare ce poate deveni apoi baza de ordonare a oricărui curriculum educațional care abordează studentul din perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
recomandări ale cunoașterii. Rezultatul îl va constitui o clasificare a ariilor și domeniilor cunoașterii ce respectă relațiile dintre acestea, clasificare ce poate deveni apoi baza de ordonare a oricărui curriculum educațional care abordează studentul din perspectiva totalității culturii omenești. Clasificarea zetetică cuprinde, după J.T. Tykociner, cinci zone ale cunoașterii care acoperă 12 arii de cunoștințe: Zona I cuprinde două arii: (1) artele; (2) simbolistica informațiilor. Cele două arii comunică prin dezvoltarea unor sisteme de reprezentare simbolică. Artele presupun activități creative, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
tehnologia (ingineria) și disciplinele utilitare. Cibernetica socială acoperă studiul sistemelor de menținere și cooperare prin „științele de reglementare”: jurisprudența, științele politice, economia și managementul. Științele diseminării sunt considerate: științele educației, psihologia educației, biblioteconomia și jurnalistica. Zona IV cuprinde (11) științele zetetice: disciplinele care studiază modul de dezvoltare a cunoașterii: metodologia cercetării, epistemologia etc. Zona V cuprinde (12) științele integrative: cele care integrează informațiile în sisteme explicative generale, precum ideologiile și teologiile. Zetetica pare totuși o prelungire tardivă și artificială a ideilor
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
discursului despre domeniul concret-practic al curriculumului: o „elevație” obținută prin exploatarea aspectelor exotice și/sau „la modă” (exotic and fashionable in the curriculum). Este cazul diverselor clasificări ciudate și rebotezări fanteziste ale disciplinelor școlare precum „sinoetica”, „sinoptica” (Philip Phenix), „exelimologia”, „zetetica” (J.T. Tykociner) ș.a. Ele sunt luate în serios de teoreticienii moderni ai curriculumului, deși orice educator le percepe ca neavând nici o legătură cu procesul instructiv-educativ real. A treia formă de „plutire teoretică” este opusă celei precedente. Ea constă într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]