20 matches
-
baie dintr-o vilă romană.Acest mozaic a fost declarat de către savanți drept unul dintre cele mai bune mozaicuri văzute vreodată - o operă de artă ce se poate compara cu capodopera "Mozaicul lui Alexandru", din Pompeii. Mozaicurile descoperite recent în Zeugma, Commagene, sunt, de asemenea, foarte frumoase și expresive. Mozaic se numește o lucrare de tehnică decorativă, care constă în ansamblarea artistică a unor bucăți mici de marmură, de ceramică, de sticlă, de smalț sau de alte materiale, de diferite culori
Mozaic () [Corola-website/Science/318718_a_320047]
-
nehotărât din umeri și închide mașinal aplicația. Continuând să coboare. LILITH Noroc, boiz! Salve și ție, Bossule! Pace și plecăciune, vouă, adevărații mei bojogari și prieteni! Pulilă, Coilă și Curilă! Soarele apunea abrupt, în pantă, iar Vierme, trecând peste ghiontul zeugmei, este obligat să apese, de voie-de nevoie, întrerupătorul. Lumina electrică intransigentă, de neon, sancționează și mai drastic sărăcia lucie din vizuină, prin contrast violent și ireconciliabil cu fastul și cu luxul orbitor, de sus. La masa hodorogită, răsturnat pe-un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dar sensul enunțului nu are de suferit. Ex.: J'ai bien entendu et elle [...] aussi. Elipsa este un termen generic pentru numeroase figuri ale sustragerii, la nivelul atât al cuvântului, cât și al sintaxei și al sensului: asindeta, brahilogia, parataxa, zeugma, anacolutul, apoziția, eufemismul etc. (...) Elipsa este adesea element constitutiv și al altor figuri: substituția (de nume, de personaje etc.), eufemismul, dar și sinecdoca, metonimia și metafora; aceste figuri și-ar pierde, de fapt, caracterul dacă lexemele ori sintaxa lor ar
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
de analiză, integrând "cu forța" varietatea structurilor atestate într-un model unic. Elipsa trebuie pusă în relație cu o serie de alte concepte, cu care se învecinează sau se confundă mai mult sau mai puțin: locul vid, suprimarea, implicitul, subînțelesul, zeugma, punerea în factor, nespusul, nemarcatul, marca zero etc. Au fost identificate și descrise diferite forme sintactice ale elipsei: elipsa lexicală, gapping (= omisiune n.n.), sluicing (= scurgere n.n.), island (= insulă n.n.) etc. (...) Mizele elipsei sunt multiple: în morfosintaxă: nu există oare scheme
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
structurii integrale inițiale. În comunicare, pot fi eliptice cuvinte, grupuri de cuvinte, propoziții sau fraze. Brahilogia, o specie a elipsei textuale, constă în omiterea componentelor exprimate anterior în context, operație generată de intenția de evitare a redundanțelor. V. oralitate, parataxă, zeugmă. DUBOIS 1973; DSL 2001; BUSSMANN 2008. RN EMFAZĂ. În înțeles general, emfaza este un mod de exprimare caracterizată prin exagerarea unor trăsături fonetice sau morfologice, printr-o atitudine nenaturală și pretențioasă, manifestată în vorbire și în comportare. Această noțiune prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sintactică a discursului, modalitatea în care sînt combinate și aranjate cuvintele în frază. Din această categorie fac parte: figurile de construcție prin inversare (inversiunea, imitația, enalega), figuri de construcție prin exces (apoziția, pleonasmul), figuri de construcție prin subînțeles (elipsa, sinteza, zeugma, anacolutul) și incidență; (5) figuri de elocuție: prin extensiune (epitetul, pronominația), prin deducție (repetiția, metabola, gradația), prin relație (adjuncția, conjuncția, disjuncția), prin consonanță (aliterația, paronomaza, antanaclaza, asonanța, derivația); (6) figuri de stil: prin emfază (perifraza, conglobația, suspensia, corecția), prin întorsura
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
deprecația, jurămîntul, dubitația, licența). Olivier Reboul prezintă o nouă taxinomie: (1) figuri de cuvinte: aliterația, paronomaza, calamburul, antanaclaza; (2) figuri de sens: metonimia, sinecdoca, antonomaza, metafora, litota, hipalaga, oximoronul; (3) figuri de construcție: elipsa, reticența, repetiția, antiteza, anacolutul, gradația, chiasmul, zeugma; (4) figuri de gîndire: hipotipoza, alegoria, ironia. Chaïm Perelman și Lucie Olbrechts-Tyteca arată cum se explică folosirea anumitor figuri determinate de nevoile argumentării. Pentru a scoate în evidență semnificația lor argumentativă, ei împart figurile în: (1) figuri de alegere (impun
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
comuniunea cu auditoriul). Catherine Fromilhague și Anne Sancier disting patru categorii de figuri: (1) figuri care se bazează pe semnificant (forma cuvîntului): aliterația, asonanța, paronomaza etc.; (2) figuri care se bazează pe combinări sintactice deosebite, sau figuri de construcție: anacolutul, zeugma, hiperbatul, hipalaga, elipsa etc.; (3) figuri care se bazează pe sensul anumitor cuvinte, numite figuri de sens sau tropi: comparația, metafora, sinecdoca, metonimia; (4) figuri care se bazează pe sensul global al unui enunț (numire figuri de gîndire: ironia, hiperbola
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
îndeosebi figurile ironiei, paradoxului, ca și pe acelea ale intensității (hiperbola, litota etc.), ale enunțării și ale dialecticii (apostroful, prozopopeea, prolepsa, paranteza etc.); (4) figuri de construcție, adică figurile care funcționează asupra simetriei (chiasmul), diverse construcții atipice (anacolutul, asindetul, hipalaga, zeugma), ca și repetițiile și acumulările (anafora, epanalepsa, pleonasmul, gradația). Studiile contemporane asupra discursului sînt ferm angajate în spațiul semiotic, căutînd să dezvăluie încifrările construcțiilor de cuvinte, cu ajutorul instrumentelor semantice și al organonului sintactic. Astfel, orice figură retorică trebuie să respecte
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fonetic, grafic sau morfologic din limba de origine. Asemenea cuvinte se numesc uneori și străinisme și pot proveni din diferite limbi: marketing, din engleză, perestroika, din rusă, Dasein din germană etc. V. împrumut, semn, transfer. VARO - LINARES 2004. RN Z Zeugmă. Cuvînt de origine greacă, zeugmă se utilizează în retorica clasică, pentru a numi o specie a elipsei (apropiată de subînțelegere), care constă în suprimarea în discurs a unui element ce ar fi trebuit să se repete, dar care poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limba de origine. Asemenea cuvinte se numesc uneori și străinisme și pot proveni din diferite limbi: marketing, din engleză, perestroika, din rusă, Dasein din germană etc. V. împrumut, semn, transfer. VARO - LINARES 2004. RN Z Zeugmă. Cuvînt de origine greacă, zeugmă se utilizează în retorica clasică, pentru a numi o specie a elipsei (apropiată de subînțelegere), care constă în suprimarea în discurs a unui element ce ar fi trebuit să se repete, dar care poate fi dedus din context (El pleacă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o specie a elipsei (apropiată de subînțelegere), care constă în suprimarea în discurs a unui element ce ar fi trebuit să se repete, dar care poate fi dedus din context (El pleacă la munte, ea la mare). Unele manifestări ale zeugmei se concretizează în subînțelegerea predicatului, în structuri în care se produc incongruențe sintactice, forma verbului subînțeles diferind de cea a verbului exprimat: El bea vin, noi bere. Alteori, se consideră că unele forme de zeugmă se situează la limita acceptabilității
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la mare). Unele manifestări ale zeugmei se concretizează în subînțelegerea predicatului, în structuri în care se produc incongruențe sintactice, forma verbului subînțeles diferind de cea a verbului exprimat: El bea vin, noi bere. Alteori, se consideră că unele forme de zeugmă se situează la limita acceptabilității în raport cu norma literară, fiind mai degrabă asimilabile anacolutului: El este tînăr și student. Fenomenul elipsei în general și al zeugmei, în mod special, poate orienta a n a l i z a d i s
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a verbului exprimat: El bea vin, noi bere. Alteori, se consideră că unele forme de zeugmă se situează la limita acceptabilității în raport cu norma literară, fiind mai degrabă asimilabile anacolutului: El este tînăr și student. Fenomenul elipsei în general și al zeugmei, în mod special, poate orienta a n a l i z a d i s c u r s u l u i spre identificarea unor resorturi cognitive anterior ignorate. V. elipsă, subînțelegere. DSL 2001; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
să nu poată fi atins imediat, la propriu, cu mâna, și, la figurat, cu spiritul“. Amânarea ține o perioadă mai îndelungată, se păstrează un detaliu, prin care se urmărește, în final, producerea unei impresii puternice. Pe lângă sustenție, autorul folosește și zeugma; el suprimă exprimarea unor cuvinte, în prima fază a operei, pentru a le exprima în final, având același efect artistic, de a uimi. Conform Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, punctele de suspensie indică „o întrerupere a șirului
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
și grosolană a poeziei "Zdreanță" (titlul "poeziei" mele era "Firuleț...). În 1977 am avut ocazia să-l fi cunoscut prin Vasile Copilu-Cheatră pe Salvator Dali care mi-a marcat în mod deosebit imagistica și penetranta dragoste pentru metaforă, anaforă și zeugmă. A.B.Dar modele literare ați avut? Desigur, foarte multe. La început ca pe toți de altfel Eminescu pentru care am dezvoltat o obsesie (I-am și tradus poemele integral), dar și Bolintineanu sau Bacovia. Din literatura germană, paralel cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mulțumit să pot sublinia aici o hiperbolă și l-am lăudat pe Daniel-Rops pentru că scrisese că ochii aruncau flăcări, nu fulgere. În acel caiet de lectură, pornesc vitejește În căutarea figurilor de stil, dibuiesc o hipalagă, scot la lumină o zeugmă, mă bucur de un paradox. Chateaubriand a fost furnizorul meu de etopei. În trimestrul al doilea, am izbutit să detectez un anacolut la Montherlant. Iată comentariul domnului Laloux: „Caut În zadar anacolutul În fraza pe care o citezi. Unde naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Burt Lancaster (iar alături de el, imitînd-o pe Deborah Kerr, o să ne pomenim cu soră-sa mai mică, Madeleine). Numai că nu poți alunga atît de ușor pe unul dintre marii noștri experți În figuri retorice, unul din specialiștii mondiali În zeugmă și etopee, care se crede copilul Iisus În templu, stînd În mijlocul legiuitorilor: „Și toți care-L auzeau se minunau de priceperea și de răspunsurile Lui.“ (Evanghelia după Sfîntul Luca). Pe stradă, astăzi, l-aș mai recunoaște oare pe copilul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
miracol, apariții neașteptate, fapte neliniștitoare, mumii Însuflețite, iar fiecărei imagini, cu totul memorabile, tu Îi asociezi un gând o categorie, un element din mobilierul cosmic, ba chiar un silogism, un silogism nemăsurat, lanțuri de apoftegme, coliere de hipalaje, rozete de zeugme, dansuri de hysteron proteron, logoi apofantici, ierarhii de stoicheia, precesiuni de echinoxe, paralaxe, ierbare, genealogii de gimnosofiști - și tot așa, la nesfârșit - o, Raimundo, o, Camillo, voi, cărora vă era de-ajuns să vă Întoarceți cu gândul la viziunile voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
te uită”, Îmi zise el vesel, „Templierul meu preferat! Tocmai am primit cadou un fabricat de o vetustețe, de să nu-ți povestesc. De ce nu vii sus, la mine? Am pahare de carton și o după-amiază liberă”. „Asta-i o zeugmă”, am remarcat eu. „Nu, e un bourbon la sticlă, ambalat, cred, dinainte de Înfrângerea de la Alamo”. L-am urmat. Abia Începuserăm să sorbim, când Gudrum intră și spuse că venise un domn. Belbo se plesni cu palma peste frunte. Uitase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]