373 matches
-
regulă “râdem, glumim, dar nu părăsim incinta”. Incinta adăpostea cam 5,000 de oameni și o duzină de toalete, demne de o soartă mai bună într-o peliculă semnată Kusturica. Chiuvetele la care nu curgea apă și bodyguarzii care se zgâiau prin ramele goale ale ușilor de la WC-uri întregeau imaginea de penitenciar. Un străin (să-i spunem Robin), căruia România nu i-a atrofiat încă simțul igienei, a avut ideea nefericită de a-i cere unui bodyguard să-i permită
Igrasia noii Ibize a Europei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83078_a_84403]
-
adînc croite și tot mai ofensiv aduse în prim plan. Ce ar putea să înțeleagă bietul recrut, că doar lui îi este adresată emisiunea, din toate acestea? Cum de rîs nu prea are de ce, nu-i rămîne decît să se zgîiască pofticios în partea superioară a bebelușei, apoi să se retragă solitar prin ungherele cazarmei și să stea acolo pînă îl apucă dezertarea. Dar cînd tocmai se pregătește să sară gardul, cineva îi arată cu degetul printre crengile unui corcoduș unde
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15540_a_16865]
-
partea superioară a bebelușei, apoi să se retragă solitar prin ungherele cazarmei și să stea acolo pînă îl apucă dezertarea. Dar cînd tocmai se pregătește să sară gardul, cineva îi arată cu degetul printre crengile unui corcoduș unde, evident, își zgîiește, la rîndu-i, ochiul său ciclopic, nimeni alta decît... camera de rîs. Și apoi totul se poate lua de la capăt.
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15540_a_16865]
-
simt cum ma ard privirile milioanelor de oameni care au crezut și în mine, ca american ce sunt, care m-au așteptat și pe mine ca să-i salvez, în timp ce și eu mestecam, ca un imbecil, pop-corn și chewing-gumm și mă zgâiam la filmele cu tone de sânge pe perefi si-mpuscaturi cât într-un război mondial, traindu-mi viafa că pe-un joe programat pe computer și crezând că nu există fericire mai mare decât aceea de-a fi american... Suntem
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
parte din portretul robot al unui dandy. "Poetul liric" Rică Venturiano "după port nu semăna a fi negustor". El purta "giubenul în cap", "basmaua scoasă șla gîtț", bastonul în mînă, țigara în gură și "sticlele-n ochi", cu care "se zgîia" ostentativ la cucoanele venite la "comčdiile nemțești". La duelul Rosetti vs. Mavrocordat a fost chemat să asiste și doctorul Cihak, participant ca martor sau ca medic la "nenumărate dueluri". Înfruntarea s-a produs "la Copou ș...ț, cu pistolul, la
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
dulciuri. Punguța cu bombonele, pe care o ținuse copila în mână, costa 1,50 lei. Am înghesuit dulciuri în coș și, inevitabil, în drum spre casa de marcat, am trecut pe lângă standul de carne. Femeia respectivă și copila, care se zgâia în geamul de prezentare a produselor. „- Opt felii de parizer!” a spus, și a continuat „subțiri”... Mi-a stat inima-n loc. Am cerut celeilalte vânzătoare un baton de salam de vară și unul de pastramă de porc. Am ajuns
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93942_a_95234]
-
cer a fost de referință ci și ploaia intensă de trei zile care a urmat peste cortul pus undeva într-o să spre Setea Mara/Mică... Interesantă a fost și eclipsă privită dintr-o altă perspectivă: în timp ce toată lumea în Ro se zgâia spre cer, noi cei de pe munte ne uităm unii spre alții: interesantă perspectiva... să observi reacțiile celor din jur, de la olandezii care ciocneau cutiile de bere, la ciobănii care își mânau oile fără grijă întunericului care se lasă peste toți
Fug în munţi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82592_a_83917]
-
a spitalului/municipal,/ după ce-am fost operat, cu demnitatea/ tot bățoasă pe piept, în lănțișoare de gumă,/ în șnururi de plastic,/ brațele înțepate cu seringi./ în patul de platină mă pot ridica în coate/ acum,/ unde viața speriată se zgâiește la viața de ieri/ să mă recupereze,/ s-asculte vuietul gingaș de semeni tămăduiți/ cum își mișcă undele de cositor/ în fluctuanta oglindă împrejmuită cu sânge". Mereu surprinzător în privința logodnei cuvintelor tip "Lyra de nicotină", autorul își bazează arta poetică
Parfum gotic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10117_a_11442]
-
crezând că e doar scriitura/ ceea ce anca scâncește an corpul tău/ rămas imobil,/ aproape de capătul drumului" (Capătul). Pocitaniilor li se acordă cadrul cuvenit, radicalizat, infernal: "E greu să fii copilul pocit al lui Darwin!/ E greu să vezi/ cum se zgâiește prostimea la tine/ când ănfuleci pitici an cockteiluri grele,/ de fum și pucioasa? (Poemul atomic). Marginalizarea creatorului e consemnata fără ănconjur: "Azi mi se spune/ că el a bătut de mult/ și doar eu n-am auzit/ cum șerpește au
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
doar-doar s-o răsturna menajeria, doar-doar s-o închide Gura Leului VOLUMUL ÎNTÂI Gândurile autorului despre acest op al său sau cum își proiecta Gura Leului acest demers tipografic adresat celor care-o ascultaseră iar acum voiau să se și zgâiască preacitind-o: ...La începutul cărții va fi o prefață în care spun că este vorba, de fapt, de un roman avându-mă ca personaj principal pe mine în ipostaza de om cu gură mare și slobodă. Capitolele lui descriu, de fapt
„ÎN GURA LEULUI” în trei volume şi al patrulea ca audiobook. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_72]
-
de toată lumea drept "cel mai enervant și antipatic afiș din lume". Degeaba s-au străduit organizatorii să se explice și să ne explice (într-un comunicat de presă) că acea băbăciune cu pălărie albă și trandafir în ton, care se zgâiește, strâmbându-se la lume, o reprezintă pe Madame Godin, mămica unui celebru - pe meleaguri belgiene - Noël Godin. Dar pentru că suntem la Bruxelles și cordialitatea este o specialitate a casei ("Bruxelles, mon amour"! - după cum spune titlul unui film din Festival), curând
Bruxelles, mon amour! by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16415_a_17740]
-
nu pricepi ? Apoi, omule, nu ne amenința Ceaușescu săptămânal la televizor că "vom ajunge pe cele mai înalte culmi de progres și civilizație" ? Ba da. Poate că am și ajuns, da' n-am băgat de seamă, fin'că tocmai ne zgâiam să vedem Revoluția în direct la TVRL... În orișice caz, ca să nu ne mai încurcăm cu prejudecăți televizate, și pentru că n-am fost atenți la lecție, acum luăm istoria de la capăt, respectiv: hrube, triburi, turci, migrațiuni, bejenii, PCR, epoca lemnului
Așa grăit-a Haralampy... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11848_a_13173]
-
o să trăiești mai studențește, așa, cu mâncare de pe stradă. Unde „mâncare de pe stradă“ înseamnă o felie de pizza, un sandviș, o prăjitură, un grătar, o salată de fructe de mare sau o porție de paste din nenumăratele trattorii care-și zgâiesc apetisant galantarele în tot centrul vechi. E tot ce trebuie să faci ca să te transformi instantaneu într-un mare încasator de țepe și să poți ulterior candida, cu șanse maxime de câștig, la titlul de „cel mai fraier turist din
Cum să fii cel mai prost turist din lume by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19830_a_21155]
-
aia în care, orice pas ai face, îți va exploda o mină sub talpă? Așa e Florența la capitolul „capcane turistice pe bază de mâncare“. Știți femeile alea atât de frumoase încât îți taie respirația, care profită că tu te zgâiești ca boul la ele, ca să te facă la buzunare? Așa e Florența la capitolul „abordare a turiștilor“. Suspectez că „țeapa“ e politică municipală și că cei care o încalcă, vânzând altceva decât mâncare arătoasă, scumpă și extrem de proastă, sunt pur
Cum să fii cel mai prost turist din lume by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19830_a_21155]
-
România în afară. Dați-mi voie să mă doară puțin în cot, astăzi, de cum ne văd cei din afară și să discut despre imaginea pe care-o are România înăuntru, la ea acasă. Despre ce vede România însăși când se zgâiește ca proasta în oglindă. Nu văd de ce ne-ar preocupa ce gândesc străinii, atâta timp cât o mare parte dintre români mai au un pic și-și pun ștreangul de gât, de disperare și de nervi. România e țara în care ți
SĂ SCOATEM BÂTELE! Îndemn explicit la violență simbolică! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20132_a_21457]
-
imn!). Femei cu fețe disperate, că nu puteau și ele să-și ridice fustele în văzul lumii (dar avem imn!). Omor, ca la Oituz, pentru fiecare milimetru de șosea (dar avem imn!). Oamenii din sate ieșiți pe la porți să se zgâiască la noi, cu milă (dar avem imn!). Mașina postului de știri Antena 3, pe contrasens și ea, ca să transmită mai repede traficul infernal (dar avem imn!). Apoi, autostrada. Una dintre cele două pe care le are România (dar avem imn
Doamna Udrea, vă mulțumim că avem vezicile pline și imn! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20151_a_21476]
-
nevoiți să ascundem dulciurile aduse pentru familiile pe care urmează să le vizităm prin genți și pe sub geci. Și să vrem nu îi putem bucura pe toți cu câte-un biscuit, așa că e mai bine să nu-i vadă. Se zgâiesc la noi, curioși și râzăreți, și senzația mea e că tot ce ar trebui ca să-i urce pe pereți de fericire e o minge. O singură minge rostogolită prin sat și ar crăpa piticii, jucându-se cu dânsa... La familiile
Oare s-a supăra mama voastră dacă-i zic “mamă”? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20293_a_21618]
-
Flanco, de promovare a campaniei Black Friday, contract care prevedea, printre altele, o relatare de la unul dintre locurile lor de vânzare. M-am trezit deci cu gândul că îl iau pe Nic, dăm o tură prin Flanco din Unirea, ne zgâim un pic pe-acolo, apoi vin repede acasă și vă povestesc ce-am văzut. Și, cum stăteam eu așa, adormită, cu telefonul în brațe, mi-a venit ideea să arunc un ochi pe catalogul lor, ca să văd ce mi-aș
Ce mi-am cumpărat de Black Friday by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20755_a_22080]
-
Tache Aseară, între 22,00 și 22,30, am făcut următoarele drumuri: - până la ai mei, în fața blocului. N-am urcat, doar le-am vizionat balconul și am plecat. - până la socri, în Bacău. La fel, n-am urcat, doar m-am zgâit nițel la balcon și am făcut stânga-mprejur. - până la câteva apartamente scoase la vânzare în diverse zone ale capitalei - până la câteva restaurante din București - până în poarta unei prietene din Buftea - prin Praga, un pic Cum au fost posibile atâtea în
Unde s-a ajuns, domnule! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20960_a_22285]
-
neant prin nopți li-e dumnezeu doar Kant orăcăie spre respirații din hâduri iscă inundații aș vrea strigând să mă trezesc: nu fac decât să-nveselesc gloata de monștri amatori ningând fulgi de aligatori proptiți în uși de lumi dezbine zgâiesc spre mine noi urine: m-au arestat în toi de rut rechini pe cord ei mi-au crescut scriu simfoniile atride nădăjduind că m-or ucide : ei doar privesc râzând scârbos strigoi lugubri pân' la os ...leproși duioși și lăcrămoși
POEME DE TAINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380176_a_381505]
-
e unul singur. Mingea ricoșează din panoul de care-i prins coșul, trece peste capetele celor șase și aterizează la picioarele celui singur. Acesta o prinde când sare în sus cu o iuțeală care le ia puștilor piuitul. Când se zgâiesc la el, îl văd scrutând norii albaștri de fum de la focurile de buruieni, o siluetă neagră, ca un coș de uzină, profilată pe cerul după-amiezii de primăvară, plantându-și atent picioarele, învârtind nervos mingea în fața pieptului, cu o mână mare
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
despre mine Îi admir foarte mult pe oamenii cu blog. Sunt ca nudiștii de la mare. Corpurile lor emoționale, imperfecte, cărnoase, schiloade, ciumpăvite, noduroase, poate, îi preocupă prea puțin, sau prea mult, ca să nu le dezbrace de haina anoni matului. Mă zgâiesc și eu la ele. Unele sunt ca fotografiile cu orori, cu mutilați și avortoni. Altele au acea perfecțiune de sitcom cu hăhăieli și zâmbete deformate gen reclamă la pastă de dinți. Trec peste ele, ca peste fotografiile retușate. Mă regăsesc
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
David? — Da? — Vrei să ieșim puțin? Pescuitul tricoului de pe calorifer. Găsitul șosetei lipsă. Primii ochi dați peste cap („Tu nu fumezi?“ „Nu. Nu-mi plac cearceafurile îmbâcsite.“). Pasărea din colivie. Cheia de pe frigider. Colanții ei gri. Mașina din spatele blocului. Vecina zgâită pe geam. — Trebuie să oprim să punem benzină. 70, 80, 100 la oră. — Unde mergem? Nu știu. Unde mergem? Nu știiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiu! Colțul de pădurice anostă. Râsul ei plin, de copil. Un ghiile tăiate scurt. — Vedeți că nu aveți voie să
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Nu, vorba e că pur și sim plu citea. Celelalte, ceilalți vorbeau după ureche. Asta, amărâta asta de buzoiancă pe care o chema, Dumnezeu știe de ce, Amalia, citea cărți, da, dar era afonă. Citea, dar nu-i funcționa urechea. Se zgâia în Le Figaro la terasă, dar nu înțelegea nimic când chel nerul o întreba dacă poate să-i ia farfuria. Zâmbea la el cu un aer arogant și dădea din cap, deși nu terminase de mâncat și încă îi vâjâiau
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
îmbracă în ținută de seară, ia masa în sufragerie, este servită ca o doamnă din înalta societate de un majordom, era să cad pe spate când am auzit, apoi se retrage în bibliotecă, demnă, bea coniac cu ibricul și se zgâiește la pereți până o dor ochii și adoarme n fotoliu. O scutim de oboseală. Deci avem un majordom. Are o sută cincizeci de ani, pe jumătate surd, pe jumătate orb, dacă era și șchiop chiar că îmi făceam probleme. Mari
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]