37 matches
-
de aproape șase metri până la el și-l prinde strâns de reverul robei. Mult mai scund decât judecătorul și firav la trup, „cobra” a început să-l zgâlțâie pe acesta cu putere nebănuită și să-i vorbească plângând în ritmul zgâlțâielilor: - Dom’le jude, vă rog să mă iertați! Am trei copii acasă... vă pup tălpile! Nu mă băgați la închisoare...Vă jur că ... - Domnule inculpat, l-a întrerupt judecătorul Preoteasa prinzându-i mâinile de încheieturi în încercarea de a se
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Sub_imperiul_fricii_2_.html [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
celor ce o aflaseră, din vorbă în vorbă, crezuseră totul fără a se întreba dacă cele auzite erau adevărate sau nu. * Ceilalți, incitați, au povestit în continuare după care au plănuit să-l pedepsească pe necredincios : - Bertule ! Bertule ! Strigătele și zgâlțâielile i-au tulburat somnul adânc. - Da ! Ce este ?... - Vrei să cordești ceva ?! Nedezmeticit, dorind doar să-și continue somnul, a întrebat sperând că va fi lăsat în pace : - Ceee... Cum... ? Pe cine ? - Pe Rodica ! Este la portic ! Oricâtă compătimire ar
XIV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1476215170.html [Corola-blog/BlogPost/365360_a_366689]
-
de la San Francisco la Las Vegas este de 577 mile, nu știu dacă în linie dreaptă acoperită de zborul peste Sierra Nevada sau pe șosea, însă am făcut-o din Frisco în vreo oră și jumătate, un zbor cu ceva „zgâlțâieli” după depășirea munților și la începutul survolării zonei deșertice, cu un avion A 320 al companiei United Airlens cu peste 200 de pasageri la bord...După un dute-vino pe aeroportul internațional din San Francisco, crezând într-o vizibilă neoarânduială și
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 by http://confluente.ro/Las_vegas_ul_cu_pacatele_lui_si_noi_.html [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
plângând și cu mâna pe clanța ușii, gata-gata să deschidă, când a cântat primul cocoș, iar pasărea de pe prag, cea cu gâtlejul retezat, s-a zbătut pentru ultima oară și zarva s-a oprit și s-a lăsat liniștea. Nici zgâlțâieli, nici rugăminți. Liniște! *** ”Maică, zicea dumneaei în scrisoare, dacă te uiți adânc în Balta Miresei îți ia mințile, te vrăjește, te prinde în mreje și n-ai scăpare, al ei rămâi pe veci. Ai grijă, închide ochii și nu intra
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Balta_miresei_mihaela_suciu_1353948475.html [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
era mai mult decât sigur - lucrurile nu se vor opri aici. O astfel de întâmplare, care alungă monotonia multor zile de acum înainte, nu poate să nu aibă și alte consecințe; ceea ce iese din tiparele societății trebuie aspru amendat. O zgâlțâială zdravănă poate i-ar prinde chiar bine. Prea se lăsase dus de ape: Un licăr de speranță îi încolțise în suflet în privința Iuriei, deși mintea îi spunea cu totul altceva. Fetele se maturizează mult mai repede decât băieții, natura le
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1470151486.html [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
că s-ar fi grăbit să se despoaie și să se bâldâbâcească după primul încărcător pentru a avea timp să se spele, să scape de mirosul fricii. Dar... cine știe ?!.... - Scoală soldat ! Scoală-te în pizda mătii că te îmbolnăvești !..... Zgâlțâielile plutonierului-major Negară le simte ca pe legănări și chiar dacă este înjurat de mamă... vocea pe care o aude este caldă și grijulie,... zăpada geruită îi este puf..... visează... - Soldat ! Drepți ! Soldatul Bert este pizdos până și în somn. Nu mai
IX. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1474971512.html [Corola-blog/BlogPost/365289_a_366618]
-
în special pe vase mari, 90 % suferă de rău de mare, iar 30 % chiar și pe mare liniștită. Răul de mare era cunoscut încă din antichitate. Hipocrat afirma că „navigația pe mare demonstrează cum nu se poate mai bine că zgâlțâiala corpului îi produce stricăciuni”. Pliniu cel Bătrân a încercat să folosească răul de mare drept remediu împotriva bolilor de ochi și de plămâni, sfătuind bolnavii să plece în călătorii pe mare. În secolul al XIX-lea medicii europeni îi sfătuiau
Rău de mișcare () [Corola-website/Science/329723_a_331052]
-
cutremurelor de pământ. Era mirosul ce anunța deschiderea porților infernului. S-a făcut noapte. A mai durat câteva ore și s-au culcat. Toți dormeau. Deodată, Noel și Roxana se trezesc la auzul unui huruit urmat la scurt timp de zgâlțâială. Totul se zgâlțâie. Se zgâlțâie patul, lustra, mobila, pereți... Roxana, încordată și îngrozită, abia a putut pronunța cuvântul cutremur, stins, fără vlagă. Noel, într-o fracțiune de secundă, se repede ca un tigru la copil și îl înșfacă din patul
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
o felie de pizza de la brutăria din strada Esquilino, apoi suna la interfonul colegei sale de bancă Sharon și mergeau Împreună până În clasă. Acum era constrânsă la Îngrămădeala asta de rugby În fiecare dimineață. Responsabila acestui dezastru, nepăsătoare la toate zgâlțâielile și la toate pișcăturile, nepăsătoare În fața provocării lansate de Marilyn Manson, continua să-și miște buzele - Îi vorbea. Valentina nu putea să o audă din cauza lui Marilyn Manson, dar știa despre ce era vorba: o Întreba dacă-și pregătise lecțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și nu avea să-l mai vadă vreodată pe tata, de aceea Își Întoarse capul brusc, iar Emma se ciocni de bretonul ei aspru. Pentru o clipă rămase cu buzele lipite de ea, dar fu apoi smulsă și legănată de zgâlțâielile metroului care ieșea la suprafață pentru a traversa Tibrul ce se zărea prin ferestrele murdare, de la Ponte Nenni. Vru să spună ceva, dar se opri și Își făcu loc spre ieșire. Nu e momentul potrivit - nu vreau o clipă furată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Pentru că sînt singurul avariat În urma acestei operațiuni eroice, fiind plasat pe afet exact lîngă camera de Încărcare, de unde proiectilul uriaș a fost lansat În văzduh. Și sînt singurul care nu a avut cum să-și acopere urechile cu mîinile. Toată zgîlțîiala scoate la suprafață o amintire limpede: Stancu În persoană m-a numit servant 3. SÎnt convins că a făcut-o intenționat. Bun, cam asta a fost. Ungem tuburile golite de proiectile cu vaselină, le punem Înapoi În cutii și ne
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
duceau lupte la vreo sută de kilometri de Moscova... De câtva timp, știa pentru ce zâmbeau nemții când trăgeau. Era un rânjet care nu avea nimic de-a face cu veselia. Grimasa inconștientă a unui om care încearcă să stăpânească zgâlțâielile unei lungi rafale. La fel ca majoritatea camarazilor lui, Pavel era acum înarmat cu un automat german recuperat în luptă. Aveau de acum și ei același zâmbet ca nemții. Și nu mai fugeau din fața tancurilor, ci se aruncau într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
În care marfarul trece pe pod. Nu doar șirul de vagoane de metal al unui tren de persoane hîrbuit, ci amestecul impur de cisterne, platforme și containere hodorogite În număr greu de socotit trece clătinîndu-se periculos pe podul care, cu zgîlțîiala lui epileptică, acompaniază și mărește vacarmul perindării. Cele două curgeri sînt absolut contrastante. Exhibiționismul plin de tupeu al marfarului ține parcă să tot afirme vechea lozinca a omului care, cu fiecare trecere pe pod, Învinge Încă o dată natura. Cursul rîului
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Întrebat pe mine dacă pot să fac treaba. Alberto mi-a dat o lecție rapidă de schimbat vitezele, așa că m-am dus cu toată seriozitatea să-mi iau postul În primire. Ca În desene animate, am pornit cu hopuri și zgîlțîieli În urma lui Alberto, care mergea pe motocicletă. Fiecare curbă era un chin: frînă, ambreiaj, prima, a doua, ajutor, mamáaa... Drumul șerpuia printr-un peisaj frumos, pe malul lacului Osorno, iar vulcanul cu același nume veghea deasupra noastră ca o santinelă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
are nici o zonă plată, cu excepția regiunilor Împădurite de pe lîngă Amazon. Sarcina noastră a Început să devină din ce În ce mai dificilă odată cu trecerea orelor, din moment ce animalele, pierzîndu-și stratul de rumeguș pe care stăteau, au Început să obosească stînd În aceeași poziție și Înghițind zgîlțîielile camionului, și s-au prăbușit la pămînt. A trebuit să le ridicăm Înapoi, pentru că un animal călcat În picioare de către celelalte ar putea muri. La un moment dat, lui Alberto i s-a părut că un corn al unuia dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
definitivă, ca o furioasă atenționare transmisă către alți îndrăzneți. Nu vă jucați cu mine, păstrați-vă bocancii în debara, nu mă mai brăzdați cu frânghii, nu înfigeți pioleți în carnea mea... Cortul gemu, un geamăt de pânză impermeabilă traumatizată de zgâlțâielile insistente. Se văzu în furtună, aproape înecat de picăturile mari, pălmuit de rafalele vântului, cu hainele șiroind, în vreme ce șuvițe rebele de păr erau smucite într-o parte și în cealaltă. Reușea cu foarte mare greutate să își mențină echilibrul precar
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
țesătura covorului care acoperă culoarul dintre scaune. Zburăm prin furtună, și avionul se zguduie în aer. Pale de vânt, mi le închipui, uriașe, reci, izbesc fuselajul, apoi parcă se preling de-a lungul lui. Ca să fiu mai puțin speriat de zgâlțâială, mă gândesc la fata în roz. La fiica faraonului. Zgâlțâie atât de rău, sunt invadat de o frică irațională, deși știu că: un-avion-înaintând-în-aer-e-în-siguranță-atâta-timp-cât-motorul-dă-tracțiune-aerodinamică-aparatului-și-aerul-trece-mai-repede-peste-aripi-decât-pe-sub-aripi-și-aerul-de-sub-aripi-împinge-avionul-în-sus -legea aerodinamică a lui Bernoulli. Chiar și pe vreme rea, un avion în zbor se sprijină pe
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
Gheorghe Mărmureanu, fostul director general al Institutului Național de Fizică a Pământului din Măgurele spune că următoarea "zgâlțâială catastrofală" va veni în România după 2041, adică la 64 de ani după cel din '77. Declarația vine după ce, chiar săptămâna acestea, Mărmureanu a declarat la un post de televiziune că în România s-au creat condițiile declanșării unui cutremur
Mărmureanu calcă pe urmele lui Hâncu: în România, un cutremur catastrofal va veni după 2041 () [Corola-journal/Journalistic/25976_a_27301]
-
mică distanță, între un cutremur de suprafață, ca în ’77, și unul de mare adâncime e de 64 de ani. "Atunci, 1977+64= 2041!", conchide devastator expertul. Citește și: Totodată, Mărmureanu e de părere că Japonia nu a scăpat de "zgâlțâieli catastrofale". "Cutremurele de acolo nu s-au terminat! Îmi pare rău de japonezi, da' vor mai avea zgâlțâieli catastrofale până în 2022. E din cauza acțiunii blocului Filipinelor", te bagă iar în ședință dom’ director. Zice că "Kobe" e un rateu din
Mărmureanu calcă pe urmele lui Hâncu: în România, un cutremur catastrofal va veni după 2041 () [Corola-journal/Journalistic/25976_a_27301]
-
de ani. "Atunci, 1977+64= 2041!", conchide devastator expertul. Citește și: Totodată, Mărmureanu e de părere că Japonia nu a scăpat de "zgâlțâieli catastrofale". "Cutremurele de acolo nu s-au terminat! Îmi pare rău de japonezi, da' vor mai avea zgâlțâieli catastrofale până în 2022. E din cauza acțiunii blocului Filipinelor", te bagă iar în ședință dom’ director. Zice că "Kobe" e un rateu din punct de vedere al previziunilor de risc seismic. "Pe hartă, japonezii l-au notat cu intensitate VI, iar
Mărmureanu calcă pe urmele lui Hâncu: în România, un cutremur catastrofal va veni după 2041 () [Corola-journal/Journalistic/25976_a_27301]
-
să zgâlțâie puțin cabina. Chisăliță privi neajutorat către Pârnaie, dar nu primi decât încurajări, nefolositoare de altminteri. Iadeș se cocoță pe botul mașinii care, cu tablele clăpăuge una peste alta, lăsa să se vadă țevăria ruginită. Săltându-se cu înverșunare, zgâlțâielile fură ceva mai zdravene, dar, cu șasiul prins sub mormanul uriaș și lipsită de roți care s-o facă să alunece, nu se deplasă nici cu-n milimetru. În schimb, dinlăuntru se auziră niște zgomote. Iadeș sări ca ars, crezând
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
-o liniștită, cu ochii ei sfredelitori: Ziceam să mergem să-l căutăm împreună. Vrei? De ce să nu vreau! Aide! CAPITOLUL 6 Cum adormise din nou, după plecarea cumnatei, suflând greu, cu pieptul plin de sudoare, Miluță sări buimac la prima zgâlțâială a bătrânei. O zări ca prin vis aplecată deasupra lui: " Te caută jandarmii! Ce-ai făcut?" Nu mai avu putere să-i răspundă. Todireanu, tatăl Irinei, era prieten cu moș Țurcanu. Vorbea lat, dulce și legănat ca orice șoldovean sadea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
aceasta Iorgu o simți în toată ființa lui. Un mare fior îl străbătu, din creier până la măduvă, până în vârful tuturor mădularelor. Tremura prins ca de un ger năpraznic. Dinții îi clănțăneau ca o meliță. Îl întoarse, oare, frigurile copilăriei?!... Apoi, zgâlțâielile încetară. Se potoliră... Îi era bine. Simțea că trecea printr-o adâncă prefacere. Acum, înțelegea deplin că viața nu este nici ziua de azi, nici ziua cea de mâine... nici anul întreg. Vieții adevărate îi este deajuns clipa, clipa plină
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
veseloasă, drept care am iubit-o întotdeauna. Totuși, „păpușa“ pe care am utilizat-o cel mai mult în jocurile mele din copilărie a fost un uriaș motan negru, încălțat cu botine ciclamen, pe care l-am ferfenițat de atâta hurducăială și zgâlțâială. A fost cusut de nu știu câte ori pe la stomac, ba chiar și botinele i-au fost reparate: cred că încă mai zace pe undeva, prin apartamentul părinților mei, chircit într-o pungă de plastic sau într-un sac, în cămară. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
revolverul descărcîndu-se cu zgomot apocaliptic. Dar aerul era deja plin de un zgomot surd, spintecat de țipetele femeilor și de zornăitul sticlelor răsturnate făcute țăndări. Cuprinși de panica spațiului închis, ne-am călcat în picioare ca să năvălim mai repede afară. Zgâlțâielile au durat câteva minute bune, transformând străzi întregi în grămezi de moloz și fiare strâmbe. Chiar la ieșire, un tramvai deraiat intrase într-un magazin de mobilă, făcând vitrinele praf. După o oră cutremurul a reînceput, ceva mai slab ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]