38 matches
-
bine de cunoștință. Și mă îndrept cu valiza către coada avionului. Aleg un scaun în ultimul rând, îmi pun din nou valiza cu prezervative în compartimentul de bagaje, mă așez din nou. Toată lumea stă jos. Și stewardesele. Decolăm abrupt și zgâlțâit, luptând cu ploaia. Ce mi-a trebuit să vorbesc? Ce mi-a trebuit? Deodată, pe covorul care acoperea culoarul avionului, pășește cineva spre mine. Fratele meu, pe care nu l-am văzut de treisprezece ani. își face apariția atât de
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
Muguraș Constantinescu Terminată în iunie 2013 și apărută în februarie 2014, la Editura Seuil, ca și toate celelalte volume ale autorului, cartea intitulată derutant Epilogue a lui Gérard Genette se vrea a fi continuarea și sfîrșitul seriei autobiografice „zgîlțîită și dezordonată”, cum o socotește autorul, numită Barbadrac. Triada cu acest nume jucăuș, născocit pentru a desemna o poșetă-sacoșă foarte încăpătoare, organizată sub forma unui dicționar personal, à la Montaigne, curprinde volumele Barbadrac, Codicille și Apostille. Suită cu accente autobiografice
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
alți români, am ajuns aproape insensibil - ca să nu spun nesimțit - la informațiile transmise pe un ton normal. Și asta indiferent de gravitatea situației despre care se vorbește. Ca să mi se capteze atenția, trebuie să se strige la mine, să fiu zgâlțâit. Agresiunea fonică și vizuală a devenit modul firesc de comunicare între indivizi. Simțurile mi s-au tocit, dimpreună cu cele ale unei masive părți a populației. S-au întâmplat și s-a vorbit despre atâtea bazaconii, încât nimic nu ne
Republica Bicicletelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2593_a_3918]
-
Anca Murgoci În ultima perioadă, România este zgâlțâita în fiecare zi de câte un alt seism. Specialiștii spun că este prima replică a cutremurului cu magnitudinea de 5 grade pe scara Richter care s-a produs sâmbătă seara. Nou cutremur, de această dată cu magnitudinea de 2,6
Prima REPLICĂ a seismului de 5 grade. S-a produs luni by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/39266_a_40591]
-
fost superioare produselor artistice, lăsându-l deoparte pe Urmuz, după mine un mare elegiac, care plânge, tot plânge la căpătâiul realității, o bocește ca pe o moartă fardată. Din când în când, orice literatură, oricât de respectabilă ar fi, trebuie zgâlțâită ca să se vadă cât de trainice îi sunt temeliile. Așa văd eu "din afară" o literatură pe care încerc s-o lansez într-un alt spațiu cultural-lingvistic și care, în Serbia, judecând după recepția antologiei mele din 1986, își are
Petru Cârdu by Mirela Giura () [Corola-journal/Journalistic/8036_a_9361]
-
Și totuși, devine iarăși grav s-o faci tu pe galantul și să dai de băut prietenilor celor de la teatru, care a doua zi te-au și uitat, deși nu te-au înjurat... Ce vreme! schimbă vorba cînd aude fereastra zgîlțîită puternic va trebui să fiu la autogară cînd vine cursa, s-o duc la hotel, să se dezmorțească. O fi el bine la Sălcii, dar... o noapte întreagă... Ce bine?! se miră Mihai. Vai de ei! O sală de restaurant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întrebăm data viitoare. Anatol s-a convins încă o dată că s-a născut fie prea devreme, fie prea târziu, nu știe exact, oricum într-un timp decăzut, deteriorat de experimentele ăstora, îmbâcsit, într-o lume care trebuie trezită din letargie, zgâlțâită, plesnită peste buci cu nuiaua cunoașterii. Da, teoria lui încă nu poate fi dezvăluită în întregime, nu a venit momentul. *** La Anatol, ușa e întotdeauna deschisă. Nu fură nimeni cărți și almanahuri și, în afară de un reșou improvizat, cu firele prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
e titlul unui program școlar privind asumarea trecutului. La noi n-ar trebui să funcționeze, la fel ca-n Germania, un program de acest tip? Poate că spațiul în care trăim n-ar mai fi frunză de plop tremurător. Bătut, zgîlțîit, răsturnat de tot felul de vijelii est-vest, vest-est. Una dintre recentele doxe/noxe e că istoria nu mai contează. A spus-o și Antofiță, la oră de vîrf, cu glas ascuțit și sărind consoanele. (Se poartă în mass-media vocile neplăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
frontiera dintre viață și vis, traversasem toate frontierele dintre genurile literare... Frontiere mici și mari , vizibile și invizibile. Interioare și exterioare , psihologice și fizice, sociale și domestice, erotice și fantasmatice... Fiecare limită depășită sau măcar pusă în cauză, chestionată și zgîlțîită, fusese o frontieră. Dar nu era destul...". Ultima frontieră trecută de narator înseamnă dobândirea capacității de a vedea (s.a.) cuvinte care, astfel, primesc ceva din concretența locului unde sunt rostite: cuvintele din gări sunt "grăbite", "laconice", cele din trenuri sunt
Sublinierile autorului by Gheorghe MOGA () [Corola-journal/Journalistic/7013_a_8338]
-
care, așezată lângă Gertrude Stein, se mai potolise, a început iar să se agite și să țipe. Guillaume a scos-o din încăpere, au coborât scările și după un timp oarecare s-au întors. Se vedea că Marie fusese puțintel zgâlțâită, dar era trează. Între timp se mâncase tot ce era de mâncat și s-a trecut la poezie. A da, uitam, înainte de asta își făcuse apariția Frédéric de la Lapin Agile și Universitatea apașilor cu însoțitorul lui obișnuit, un măgar, băuse
Gertrude Stein - Autobiografia lui Alice B. Toklas () [Corola-journal/Journalistic/5731_a_7056]
-
nu am mai aprins lumină, m-am schimbat, am prestat la chiuvetă și m-am culcat. În timpul nopții am mai folosit de câteva ori chiuvetă, lucrul dealtfel normal ținând cont de faptul că băusem bere. Dimineață m-a trezit un zgâlțâit ușor : “Eu merg la masă, vezi să nu te piși în chiuvetă că mi-am pus de aseară ceva tricouri la înmuiat.” Am deschis un ochi și, în panoramă oferită de patul de sus, am putut întrezări în chiuvetă, printre
Gafa se întoarce, acum într-o nouă prezentare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18926_a_20251]
-
de șofran - apoi liniște, În timp ce crescendo-ul de râsete se stinge... mașina a pornit iar la drum pe aripile lunii iunie, Îmblânzind distanțele peste care creșteau umbre și strivind umbrele galbene, Înnegrindu-le... A urmat o frână bruscă și Amory, zgâlțâit, a deschis ochii. La marginea drumului se afla o femeie care vorbea ceva cu Alec, aflat la volan. Mai târziu avea să-și amintească aspectul de harpie pe care i-l dădea capotul vechi și vocea spartă și cavernoasă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și rătăciri neprevăzute. Înțelepțește și prelungește nerăbdarea, cauză a multor ratări în febrilitatea căutării șansei de reușită și rodnicie în toate cele. Ignoranța mea bine camuflată în materie de muzică a început să-și zgârie blindajul, carapacea vă fi serios zgâlțâită și sigur demantelată, inamicul indiferenței și apucăturilor mele întâmplătoare va fi treptat supus... Pe făgașele cuvintelor ce bine știți a le “stoarce de profunzimi și ramificații de sens, emoție și culoare” crescute ele însele din coloana viguroasă de suflet, inimă
SCRISOARE DESCHISĂ DOAMNEI ELENA TOMA, RADIOCLUB XXL ROMÂNIA-PITEŞTI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355380_a_356709]
-
fiecare tablou afișat pe fast forward, urmărind în legea ei puncte de lumină, forme care-i trezeau curiozitatea. N-aveam timp să judec, așa cum fac atunci când mă aflu într-un muzeu, doar să privesc și să reacționez. Și să râd zgâlțâit, când dintr-o dată ecranul s-a albăstrit și în mijlocul lui trona un fel de femeie ca-n Avatar, cu un trandafir roșu gata să-i atingă sfârcul de gheață. Imediat după și-au făcut apariția trei arătări butucănoase, un fel
Un creier la muzeul de artă () [Corola-blog/BlogPost/337821_a_339150]
-
cine știe ce luxoasă lada camionului cu care am străbătut drumul acela, și nici drumul nu era grozav de bun, având tot felul de gropi neastupate și denivelări la tot pasul. Însă mă simțeam ca un rege în lada aceia a camionului, zgâlțâit puternic la orice denivelare ce răsărea în cale, ținându-mă vânjos de oblon la cotiturile drumului șerpuitor din defileul de munte. Mai trebuia să veghez să nu se răstoarne sacoșa și valiza mea, adică toată averea pe care o aveam
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
un vas care avea părțile laterale din sticlă, așa încât se vedeau destul de bine recifele de corali și bancurile de pești. După amiază - jeep safari. Îmbarcați în jeep-uri, am fost cărați în viteză, ca niște saci de cartofi, zguduiți și zgâlțâiți, la un sat de beduini din deșert. De fapt într-o vale dintre munți, niște ridicături pe jumătate calcar, pe jumătate nisip. Ni s-au prezentat ocupațiile și obiceiurile beduinilor, un neam aparte, mai apropiați de arabi. Punctul culminant a
VIAŢĂ PE NIL de DAN NOREA în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372859_a_374188]
-
scăpărat, chipul lui mi-a părut îmbătrânit, trudit. Glasul lui avea accentul ușor dezamăgit al cuiva care a pregătit o surpriză, dar a lăsat să treacă momentul potrivit pentru a o anunța: — Gata. Suntem în Marea Roșie. O să fim mai puțin zgâlțâiți... Sau mai curând era vorba despre o ușoară agasare, pricinuită de nevoia de a-și întrerupe povestirea, pentru a anunța știrea. Și-o reluă, dar pentru a conchide imediat: — Din cauza înfruntărilor noastre la șah, Ethel m-a poreclit Șahmatov sau
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Milone se clătină, căzu în genunchi și apoi, dându-și ochii peste cap, se prăvăli cu fața în iarbă. Câteva secunde, Metronius rămase, gâfâind, să-și observe adversarul, acum la pământ. Apoi în urechile sale răsunară strigătele mulțimii, se simți zgâlțâit și împins de multe mâini și văzu în jurul său fețe de bărbați și femei care îl aclamau cu entuziasm. Printre ele, își făcu loc Ambarrus, pe al cărui chip aspru se lărgise un zâmbet luminos de apreciere. — Bravo, soldatule! îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zgomot În țăndări țiuitoare. Tușa ridică aluatul deasupra capului și Îl izbi de fundul copăii. Pământul se cutremură și el din toți rărunchii. Socotind că i-a fost destul, lăsă coca să zacă, să se odihnească și să crească. Cele zgâlțâite se Îndreptară către locurile lor. Dunărea coborî În albie cu tot cu pești și mâlul din adânc, copacii Își Înfipseră rădăcinile unde era rânduit să fie, păsările Își găsiră cuiburile. Tușa se apucă să făurească lucrurile de pe fața Ploconului. Mâinile chinuite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nimic, nimic, dar buzele vibrau peste dinții mărunți, ascuțiți. Șoptea ceva. „Aici“, șoptea. „E voie, aici e voie“, șoptea nimfa. „Aici, în aer, putem. Nu ne mai pot interzice. Aici. Aici, în aer“, murmur, murmura stripteuza, murmur, torcea avionul, tensionat, zgâlțâit, dar șoaptele persistau. „Nu te mai feri. Suntem sus sus, în aer. Aici, aici se poate“, și Tolea simți iarăși buzele Irinei pe buzele sale, mușcau mărunt mărunt, murmurând, murmur, mistuire. Ardea undeva o lumânare, parcă, încăperea plutea în pâlpâirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vine să cred că totul s-a terminat În felul ăsta. Într-o singură zi, superba mea poveste de dragoste s-a prefăcut În scrum. — Ești OK ? zice Lissy Îngrijorată. — Cred că da. Mă las să cad Într-un scaun. Zgâlțâită bine. — Emma, spune Jemima, cu ochii la pielița unei unghii. Nu vreau să te presez. Dar știi, nu, ce trebuie să faci ? — Ce anume ? — Să te răzbuni, firește ! Ridică privirea și mă fixează extrem de hotărâtă. Trebuie să-l faci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
acest moment, nici nu prea știu ce aș putea face decât să râd ca o gâscă. Să dau și eu din fund ar fi deja prea mult. Mă chinui să beau ce mai am în pahar, în ciuda faptului că sunt zgâlțâită zdravăn, apoi, în sfârșit, Liam se oprește, mă sărută pe gât și spune: A fost minunat! Dar cam repede pentru tine, nu? Voi fi mai încet data viitoare. Promit. Dă-mi voie să scriu că ești incorigibil, domnule, afirmă Daisy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mâna dreaptă. Îi oferi textul imprimat, de parcă hârtia l-ar fi exonerat. —Capgras din accident. Îți dai seama? Ea se mulțumi să zâmbească. Când ai să-l vezi? Când îl aduc? Păi, tocmai asta e chestia. E un pic cam zgâlțâit. Și un pic cam rupt în coate, îmi închipui. —Vor să te duci tu acolo? Nu vreau să zic că... Doar că mă surprinde un pic. —Ei, tot trebuie să cheltuiesc contul de călătorii. Și când studiezi așa ceva, e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mal. Barcagiul ne-a trecut dincolo la iuțeală și fără să ne dea vreo emoție. Gundo însă, care era înfricoșat de apa adâncă, avea fața de culoarea cenușii și degetele vinete de cât de tare se ținea de marginile ambarcațiunii zgâlțâite. - Azi mai avem de făcut cel puțin cincisprezece mile. Dacă nu ne grăbim, ne prinde întunericul și ajungem cine știe unde, ne-a spus Bovo în timp ce ne odihneam pe trunchiul unui copac prăbușit. Problema noastră, a mea și a lui Gundo, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vine să cred că totul s-a terminat În felul ăsta. Într-o singură zi, superba mea poveste de dragoste s-a prefăcut În scrum. — Ești OK ? zice Lissy Îngrijorată. — Cred că da. Mă las să cad Într-un scaun. Zgîlțîită bine. — Emma, spune Jemima, cu ochii la pielița unei unghii. Nu vreau să te presez. Dar știi, nu, ce trebuie să faci ? — Ce anume ? — Să te răzbuni, firește ! Ridică privirea și mă fixează extrem de hotărîtă. Trebuie să-l faci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]