130 matches
-
înseamnă că dumneavoastră toți călătoriți pe banii mei și-ai dumnealui. Dacă doriți să știți ce cred, țara asta a fost nenorocită tocmai de generația dumneavoastră. Ați stat o viață întreagă în genunchi, n-ați deschis gura decât ca să mâncați zgârciurile din măcelăriile lui Ceaușescu. Iar acum aveți pretenții Vă credeți grozavi că aveți liber pe autobuz La alegeri, sunteți primii la vot și votați doar prostii Eu în locul dumneavoastră m-aș sinucide" N-am prins finalul confruntării. Și nici nu
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
miraculoasă passiflora am turnat alcoolul tare ca focul tare ca focul Iadului alcoolul deși am știut că moartea cea mare va veni mâine din Asia Mică și tu te-ai chircit în creierul meu, Dumnezeule și mi-ai tras dinăuntru zgârciul materiei mele cenușii în crisparea ta tot mai lăuntrică de pe fundul oceanelor din întunecatul centru astral al creierului meu tu m-ai tras către tine și m-ai implorat prăbușit pe recile particule elementare eu sunt Domnul Dumnezeul tău în
Moartea cea mare vine din Asia Mică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6193_a_7518]
-
un zumzăit continuu al acestei materii înghesuite în cazanul unei locomotive uriașe alergi în uralele a o sută de mii de guri lacome vârâte în marsupiul străzii mai încolo altcineva se va face praf și pulbere desfăcându-se în oase, zgârciuri și dâre de carne noi vom continua să alunecăm dârdâind fără chef și în pragul extincției când la televizor se va spune că totul e-n regulă un cameraman priceput va filma câinii îngroziți de vedenii haite întregi implorând binefacerea
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
în casă, am auzit vocea Ilincăi: - Tu esti, Țină? M-am dus după ea la bucătărie și am privit-o cum pregătește cină. Nu era cine știe ce pe foc, numai cartofi și varză. - Azi avem noroc, sînt și o mulțime de zgîrciuri, a spus Ilinca, aratindu-mi un os minuscul în oală. - Ce frumos miroase! Am inhalat mireasma care se degajă din oală, dar aproape instantaneu mi s-a făcut greață. Am ieșit în fugă din bucătărie, indreptindu-ma glonț spre baie. După ce am
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
țeasta care se ivi în calea loviturii, piezișe și ochiul lui din dreapta zări cu spaimă cum sare în lături, ca o așchie, o parte din cap. Cum țâșnesc departe bucăți storcoșite de creier. Văzu parcă cum se lasă frântă în zgârciurile pielii, urechea, ca o floare închisă în ea însăși și nefolositoare și începu să urle, să urle ca un apucat, fugind ca ducă-se pe pustii, bătând câmpurile, ca un zănatec. - Auliu, taică, ce ți-am făcut! Auliu taică că
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
Dacă știință e, după cum vedem, iluminat malignă, sărbătoarea e departe de a semnifică o purificare. Ospățul reprezintă un episod demoniac:m"Benchetuim în spelunca, popește, porcește/ mestecam, înghițim/ din dumnezeul pe care l-am avut n-a mai rămas nici un zgîrci. l-am mîncat./ în puțul uranic vîl-vorează neantul". Senzualitatea e rece ("ah, frigul împerecherilor"), soarele e aducător de noapte ("soarele-oprit la zenit/ beznuieste"), "proorocii mînioși" se fac de rîs: "cad deoparte-nmuiati că sugarii sătui/ gîngurind îmblînziți". "Urletul unanim" acoperă
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
își trage vigoarea din porniri abjecte. E drept, în fața unor noțiuni precum talentul sau Dumnezeu, psihanaliza are tactul de a se opri, declinîndu-și putința de a le lămuri sensul, și totuși mesajul ei subliminal e laic: suntem un ghem de zgîrciuri care nu-și pot secreta urdorile decît mințindu-se cu idealuri culturale. Cartea lui Leonid Dragomir, hrănită din nostalgia fostului student căruia amintirea cursurilor de odinioară îl îndeamnă să recitească cărțile profesorului, este rememorarea unei cariere: Vasile Dem își povestește
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
relieful lucrurilor. Fata în doliu, minijupă, schițînd pași de dans, singură, fără să fie văzută. Ana Pauker căreia, în Rusia, în lagăr, cei ce vor să se scrie în divizia Tudor Vladimirescu îi văd chiloții groși, albi, de bumbac cu zgîrci întins pe pulpe, în timp ce ea se dă jos din camionul sovietic de campanie neajutată de nimeni, - observație a lui Petru Dumitriu, într-una din cărțile sale după ce evadează. Ana Pauker (observație primită din partea unor apropiați din epoca ei de succes
Șuvoiul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16846_a_18171]
-
se desprinde ca o foaie unsă cu pap. Călătorii ceilalți, femeile care la început țipau de groază, de scîrbă, acum tăcuseră privind fascinate ciotul brațului îmbrăcat într-un ciorap vechi de damă cu multe ochiuri și fire duse, cu un zgîrci la cot strîngînd mușchiul flasc, slăbit. Țiganul începe să cînte obscen cu ciotul în sus: Cînd era mămica fată..." - etc. * Ascuțim orice obiect care taie. Madam C., după pingelirea pantofilor, are acum mania să ascută orice, foarfecile mari și mici
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]
-
chirurg știe cîtă deziluzie de origine lucidă îi dospește în minte. Pentru el trupul e un aparat pe care trebuie să-l supui periodic unor verificări tehnice, iar dacă nu faci asta plătești neglijența cu deteriorarea pieselor constitutive. Si atunci zgîrciurile trebuie tăiate, parenchimurile trebuie golite și pereții trebuie refăcuți. Sub acest unghi nu e nici o deosebire între vindecarea unei boli și primirea unui atestat prin care ți se adeverește că funcțiile corpului sunt în parametrii normali. Motorul e pe mîini
În mintea babelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2766_a_4091]
-
bine disciplinată, cam de o oră și jumătate pe noapte. Restul de timp pe care-l dormim, ca și restul de mâncare pe care-l mâncăm este superfluu; tot ceea ce dormim și mâncăm mai mult nu face decât să pună zgârci și grăsime pe creierul nostru.“ Și pasajul din Underhill considerat a-i corespunde, dar pe care omite să-l citeze: E.U.: „Știm [...] că deopotrivă Sf. Caterina de Siena și tiza sa, Sf. Caterina de Genova - femei active și totodată
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
li se pasa mâncarea era foarte zgârcit cu priveliștea de dincolo de tejghea, se metamorfozase, fără ca ea măcar să știe, într una a unui destin prietenos. Plictiseală mâncase ciorba în picioare, înmuind bucățile de pâine în zeama incoloră, și lăsase la final zgârciul de care atârna și o minunăție de fâșie de carne moale. E drept că i se cam aplecase și făcea eforturi să păstreze îm bucăturile ce i veneau înapoi pe gât, dar, trântit în parcul Ioanid pe o băncuță și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
el e unul dintre acei bărbați cărora protuberanța asta ciudată din zona gâtului le stă bine. În general, eu nu prea reușesc să mă uit la un astfel de bărbat fără să-mi reprim o gri masă de dezgust. Pentru că zgârciul ăla ieșit foarte în afară mă duce cu gândul la un vultur. Un vultur din Cărțile junglei. Mai ales atunci când respectivul băr bat nu e bărbierit de câteva zile și o mulțime de țepi aspri îi înconjoară protuberanța, dându-i
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Fumează și se uită drept înaintea lui. Am iubit-o mult. A fost îngerul meu. A fost singura mea rațiune de a merge înainte. De a mai face ceva. Dar n-am reușit să mă lupt cu bucata asta de zgârci. Cavanosa își duce mâna la testicule și le strânge puternic. Nenorocita asta de bucată de carne a făcut numai ce a vrut ea. Cavanosa mai trage un fum și aruncă țigara în closet. Țigara face fsss și se stinge. Gândește
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
și simplu, vă invit să credeți că atunci când treci dintr-un timp în altul este mult mai bine să fii singur... Moș Zgârci Poarta de lemn rămăsese legată cu o sârmă groasă, broasca se stricase de multă vreme și moș Zgârci nu se chinuise să o mai repare. Poate că uitase cum se face asta, fiindcă vremurile în care fusese bărbat în toată puterea cuvântului se retrăseseră în alt spațiu și în alt timp, dincolo de orizontul care atrăgea ca un magnet
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
un magnet lanurile de grâu. În ziua în care văzuse că poarta se deschidea singură, scârțâind a balamale neunse, mersese agale către magazia dărăpănată, tăiase o bucată de sârmă cu cleștele și apoi făcuse cale întoarsă. După ce legase poarta, moș Zgârci aruncase încă o privire, parcă pentru a-și verifica rezultatul muncii, apoi ridicase din umeri a nepăsare și își văzuse de ale lui. Cine îl vizita, iar asta se întâmpla foarte rar, nu avea decât să ridice ușurel sârma de pe
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
nu uite să pună sârma la loc și asta era totul. Într-o zi, unul din copiii lui Stratulat, învățătorul satului, se oferise să vină cu o șurubelniță, cu vaselină și cu un arc, pentru a repara broasca. Dar moș Zgârci, pufăind din lulea, sub streașina ușor aplecată într-o parte prin care se strecurau câteva raze de soare, nu fusese acord: Lasă, Gheorghe... Cu sau fără sârmă, cu sau fără broască, viața merge înainte. Băiatul nu spusese nimic, fiindcă ținea
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
să tragă colții ascuțiți prin burta lui. Trecuseră anii, dar auzea și-n somn acel grohăit înspăimântător, urmat de un pocnet. Când se dezmeticise, mistrețul stătea lungit pe o parte, iar în ochi avea o sclipire de sânge. Pădurarul, moș Zgârci, îl mângâiase pe creștet, îi adunase pe toți roată în jurul său și le spusese cu blândețe să nu mai ia pădurea în derâdere. Le mai povestise el și altele, atunci, făcuseră și un foc, fusese altfel decât în celelalte zile
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
un foc, fusese altfel decât în celelalte zile. Se speriaseră rău, însă atunci când povestea moș Zgârci uitai repede și de mistreți, și de spaimă, și de seara care se apropia pe aripi de lilieci. Când plecaseră spre casele lor, moș Zgârci le făcuse cu mâna, de lângă mistrețul cu ochi lipsiți de viață. Se spuneau multe prin sat despre fostul pădurar. Că era zgârcit din naștere și de-aia îi ziseseră oamenii Zgârci. Că-i plăcuseră femeile și odată trăsese cu arma
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
aripi de lilieci. Când plecaseră spre casele lor, moș Zgârci le făcuse cu mâna, de lângă mistrețul cu ochi lipsiți de viață. Se spuneau multe prin sat despre fostul pădurar. Că era zgârcit din naștere și de-aia îi ziseseră oamenii Zgârci. Că-i plăcuseră femeile și odată trăsese cu arma după unul care-i făcea curte aceleiași codane cu pieptul plin și ochi adânci ca iazul din marginea satului. Nu-l nimerise, nici ăla nu depusese vreo plângere, muierea zburdalnică se
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
care-i făcea curte aceleiași codane cu pieptul plin și ochi adânci ca iazul din marginea satului. Nu-l nimerise, nici ăla nu depusese vreo plângere, muierea zburdalnică se măritase cu un șef de la fermă și lumea uitase întâmplarea. Moș Zgârci fusese chemat la post și dăduse o declarație din care reieșea că s-a descărcat arma accidental, cum se mai întâmplă uneori. Sătenii murmuraseră pe la colțuri sau pe lângă o cinzeacă, mai ales că Moș Zgârci și celălalt bărbat nu-și
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
li se intersectau pașii. Dar timpul care trece astupă toate găurile și de fiecare dată apar alte evenimente pentru a capta atenția tuturor, chiar și într-o comunitate rurală cu doar câteva sute de suflete. Se mai povestea că Moș Zgârci ar fi putut să ajungă om cu stare, numai că îi cam plăcuse să bea și să tragă tutun în piept. Se însurase târziu, cu o vădană care îi făcuse un copil și pe urmă se grăbise să moară de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
vrusese să lase groparii să sape. Săpase el groapa aia în care o așezase pe nevastă-sa, înfipsese lopata cu ură în pământul tare ca piatra și, după slujba de înmormântare, trăsese cu pușca înspre cer. Pentru asta plătise moș Zgârci și o amendă, dar nu mai contase. Unii ziseseră că se ceartă cu Dumnezeu. Popa nu-l afurisise, doar bătuse trei cruci mari și clătinase din cap. Nici Dumnezeu nu dăduse vreun semn, prilej pentru muieri să spună că nu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
mari și clătinase din cap. Nici Dumnezeu nu dăduse vreun semn, prilej pentru muieri să spună că nu e păcat să tragi cu pușca dacă ți-a murit femeia și trebuie să crești singur un copil. Zamfir, copilul lui moș Zgârci, se dovedise a fi soi rău. Semeni cu tac-tu, Zamfire, striga câte unul atunci când îl vedea umblând hai-hui pe uliță. Ceea ce era, totuși, o exagerare, fiindcă moș Zgârci fusese mulți ani pădurar și, dacă eliminăm băutura și țigările, trebuie
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
acolo, după gratii, mult și bine. Poștașul se exprimase chiar așa, mult și bine, după ce-i dusese lui moș Zamfir o hârtie. Mult mai era cum era, dar de ce și bine nu prea înțelesese nimeni, însă nici nu întrebaseră. Moș Zgârci stătea în curte, cioplea un lemn și pufăia din lulea. Ținea pușca lângă el, sprijinită de-o buturugă, o privea din când în când și ofta neauzit. Luase hârtia, o citise și o pusese în buzunarul de la pantaloni. Cioplise mai
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]