1,442 matches
-
am dacă e ceva de capul de politician al Elenei Băsescu, dar mi se pare de prost gust să te iei de faptul că i-a luat taică-su un Jeep. Ce-are prezidentul cu eșapamentul? Și pe mine mă zgârie proastă folosire a limbii române în discursul politic, dar nici aici nu cred că e cazul să fim mai catolici decât Papă. Nici primul ministru nu și-a corijat dizgrațiosul uzaj al pronumelui “care”, pe care i-l reproșa Mircea
Pamflet gastric by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82884_a_84209]
-
-și epatează admiratorii. notorietatea în românia nu are nici în clin nici în mineca cu (sic) vreun criteriu. el se autoinstaureaza credibil. bietul napoleon de celuloza e convins de valoarea-i estetico-morala și nu are îndoieli. ghinion. Rubrică la care zgârie cu penelul CTP ar trebui redenumita “putoarea gândului”. E inadmisibilă așteptarea ta :” Să vorbească bine românește e printre ultimele lucruri pe care le aștept de la un politician.” Mă dezamăgești profund Dragose, tu cel care ai facut emisiuni culturale. Să vorbească
Pamflet gastric by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82884_a_84209]
-
Dragoș Bucurenci Am omis niște ghilimele în însemnarea despre Norica Nicolai și s-a înțeles că susțin nu doar apelul Coaliției pentru o Guvernare Curată, ci și frazarea nefericită a respectivului text. Și pe mine mă zgârie pe ureche identificarea unei părți ultracombative și zgomotoase a organizațiilor neguvernamentale cu societatea civilă în ansamblul ei, dar e un abuz peste care sunt dispus să trec de dragul “cauzei”. Iar prezenta Noricăi Nicolai la Ministerul Justiției, luând în considerare trecutul
Tot despre cazul Norica Nicolai by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82897_a_84222]
-
Dragoș Bucurenci Împreună cu și cu Florin Dumitrescu am disecat mai demult, la Apropo.TV cele mai ușchite versuri care au zgâriat memoria colectivă. le-am reciclat pe toate aici (sau, cf textier, aici și aici) Emisiunea se difuzează duminică, 27 mai, pe PROTV, la ora 14:00. N-am mai râs de mult așa, plus că m-au luat amintirile când
Versurile noastre toante by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82975_a_84300]
-
în care muzica este tratată cu multă seriozitate; de asemenea în Coreea, muzica este tratată chiar mai serios decât în multe țări europene. Cea mai mare sală în care am cântat a fost la Tokio, la etajul 18 al unui zgârie nori, o sală ultramodernă de peste 2000 de locuri! Se auzea perfect, raportul viorii soliste față de orchestră! În Coreea pasiunea pentru muzica clasică este impresionantă. La Seul, conservatorul este uriaș; cu toate acestea, numărul studenților pare a fi covârșitor. Se studiază
Interviu cu Alexandru Tomescu - tînără vedetă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14804_a_16129]
-
nu mai putea să iasă popa cu mașina. Insul căruia i s-a adresat popa, i-a arătat alt automobil. Peste cîteva minute aud niște înjurături. Stăpînul Daciei care blocase ieșirea popii se răfuia în absență cu cineva care îi zgîriase mașina, nouă nouță. Mă duc, mă uit. Mașina era zgîriată cu cheia altei mașini, presupun, pînă la tablă, cu niște Z-uri odioase. La celălalt capăt al aleii, popa care voia să și-o scoată și el, nervos, dădea ocol
Cuvioși dilematici și popi cu epoleți by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14888_a_16213]
-
i s-a adresat popa, i-a arătat alt automobil. Peste cîteva minute aud niște înjurături. Stăpînul Daciei care blocase ieșirea popii se răfuia în absență cu cineva care îi zgîriase mașina, nouă nouță. Mă duc, mă uit. Mașina era zgîriată cu cheia altei mașini, presupun, pînă la tablă, cu niște Z-uri odioase. La celălalt capăt al aleii, popa care voia să și-o scoată și el, nervos, dădea ocol mașinii lui cu o mînie pe care mă jenez s-
Cuvioși dilematici și popi cu epoleți by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14888_a_16213]
-
nu vi-l recomandă pe fratele lui. - Și, atunci, ne recomandă unul provenind din familia lui Wilhelm al Prusiei, cu care Napoleon a fost și va fi În conflict ? - Dar de ce te gandesti numai la insipidul de prinț patern care, zgârie brânză fiind, nu e indiferent la ce-i poate pică de la Napoleon contra unor servicii? De ce nu te gândești la Josephine, al cărei sânge strigă Vive la France?!... Sau, măcar gândește-te la tânărul prinț, c-a făcut o pasiune
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
care se vîră aici și scobește adînc" și care sondează abisul uman ("poteca sufletului este deschisă"). Agresivitatea extremă a pamfletului este subliniată cu toată convingerea ("Pamfletul se învîrtește în jurul obiectului cu oarecare frumusețe de corb: între două zboruri circulare, ciupește, zgîrie, înțeapă, rupe. Pamfletul se lucrează cu andreaua, cu peria de sîrmă, cu răzătoarea sau cu ferestrăul; și uneori, în clipele supreme, cu sculele măcelăriei")". Se află aci notele unei cruzimi ostentative, ale unui nihilism somptuos prin excesul său decorativ, pandant
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
doi metri, cum o tînără este violată, lîngă cadavrul soțului ei proaspăt ucis, de doi frați sălbatici și tarați, cum i se taie limba și mîinile ca să nu dezvăluie numele criminalilor, cum, mai tîrziu, ține un băț între cioturi și zgîrie pe pămînt numele făptașilor, devoalîndu-i. Tatăl Laviniei, Titus Andronicus, după ce și-a retezat, inutil, o mînă ca jertfă pentru tronul Romei, pleacă să se răzbune. Îi ucide pe cei doi violatori, le transformă oasele în făină și îi servește Tamorei
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
Jocul devine indolent, golit de umanitatea sensibilă, mecanizat în libertatea sa care nu consfințește decît eșecul: "ar trebui să înlocuiesc numele acestui oraș/ cu un simplu număr care înseamnă pustiu/ poate deșertăciune/ ce părere ai despre asta Janis Joplin/ o să zgîriem puțin suprafața mării/ și vom găsi acolo un blues despre bani/ despre pescarul de arici undeva sus/ aruncîndu-și plasele în apă/ apoi scoțîndu-le aproape goale/ oricum fără noi" (cîteva scrisori către Janis Joplin). Despuiat de inocență, acest joc e de
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
îi trebuia unui glonț/ ca să traverseze portocala" (ibidem). Copilăria însăși, ca și delectarea ludică ce purcede dintr-însa, se prezintă veștejite de grotescul imagistic ce trădează o conștiință damnată, înaintînd în materia suavă precum viermele într-un fruct: "o linie zgîriată pe zidurile cantonului/ de mîna unui copil/ ajunge din urmă acceleratul// și apoi ne putem juca în liniște/ cu labirintul finlandez// fără să ne pese cine va spăla/ diseară/ dinții celui mort/ astfel încît sufletul/ să plece curat de pe limbă
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
ceea ce nu vor să afle/ mai ales acum cînd fără ochelari/ vezi numai departele/ cam la jumătatea drumului între cer/ și pămînt/ probabil și magicienii/ simt uneori nevoia să se păcălească singuri/ să inventeze încăodată/ ghearele unei pisici invizibile/ ce zgîrie aerul pînă la sînge/ înainte de a-și lua rămas bun/ pînă cînd pe scena din podul palmelor/ o să înceapă iarăși ploaia/ adică Tibetul/ care se află întotdeauna dincolo de Tibet/ cel puțin atunci cînd umbli pe ape/ și o batistă strălucitor
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
frecventa apariție a lui decît (în loc de doar, numai) în structuri non-negative; sînt amintite unele „curiozități lingvistice”, privind în special paradigmele neregulate sau defective (verbe impersonale, substantive defective de plural). Interesantă e reacția subiectivă la unele abateri: „urăsc construcția asta. Parcă zgârie” (reflex.ro). De altfel, discursul corectitudinii alunecă ușor - dar lucrul li se întîmplă și lingviștilor! - în zona idiosincraziilor și a situațiilor discutabile, mai ales în domeniul inovațiilor lexicale. Tendința de a trece în lista erorilor un neologism, de a-l
Din interior by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13475_a_14800]
-
coreeni/ acela acolo e un camion/ acesta este/ aceasta este// pe tine cum ziceai că te cheamă/ hai să o facem un pic/ numai până fierbe ceaiul/ dup aia vorbim/ dup aia ne luăm și de mâini/ și hohotim/ și zgâriem cu ciudă pe ziduri/ și băgăm o țigară// numai că dorm cărămizile fato/ și-n brațe și-n pulpe/ și-n lacrimi uscate,/ și-n lucruri adânci/ în părul tău,// în același muzeu/ dar la etaje diferite/ să păstrăm legătura
O deznădejde cinstită by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10428_a_11753]
-
Omul... Să nu mai pronunți cuvântul asta! (...) Gata cu umanismul. S-a perimat. De ce să nu fii rinocer? (n.n.: De ce să nu fii nazist? / vrea să spună, sarcastic, Eugen Ionescu) Mie-mi plac schimbările. Totul trebuie dat jos, hainele mă zgârie, totul zgârie. Mlaștină! Mlaștină!“ Actul al II-lea se încheie prin reiterarea disperată a strigatului de ajutor: ,,Chemați poliția! Chemați poliția! (...) Turme de rinoceri... Rinocerii! Rinocerii!“. Interludiul care face tranziția la actul III constituie, de asemenea, un segment inventat pe
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
nu mai pronunți cuvântul asta! (...) Gata cu umanismul. S-a perimat. De ce să nu fii rinocer? (n.n.: De ce să nu fii nazist? / vrea să spună, sarcastic, Eugen Ionescu) Mie-mi plac schimbările. Totul trebuie dat jos, hainele mă zgârie, totul zgârie. Mlaștină! Mlaștină!“ Actul al II-lea se încheie prin reiterarea disperată a strigatului de ajutor: ,,Chemați poliția! Chemați poliția! (...) Turme de rinoceri... Rinocerii! Rinocerii!“. Interludiul care face tranziția la actul III constituie, de asemenea, un segment inventat pe deplin de
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
înăsprite anunță ceva toamnă Ca și-atunci când erai fuga mea de-acasă, Te regăseam cu buza ușor lăsată, ca un copil Care-abia-nvață plânsul, Cu atâta nesaț te purtam prin Indiile mele secrete Încât lumina verde a porumbilor se micșora Luna zgâria, devenea colțuroasă Nicio cărare nu semăna cu cealaltă Și totuși, fiecare urmă ar putea fi a ta. Ninge la Istanbul Ninge la Istanbul și mă mir Că tocmai mie mi-e dat să aflu de-această-ntâmplare O voce albă
Poezie by Carmen Focșa () [Corola-journal/Imaginative/3554_a_4879]
-
scîrnă pe care și-o împărțeau rațional - la noi, Ana avea mere și i le arăta lui Vasile, Gheorghe se bucura între bucile Anei din care briganzii duceau munți de uraniu să-i urce viermii pe brînci prin catacombele unor zgîrie nori - hei-rup, hei-rup, brigaderii cîntau iar difuzorul atîrna ca o turtă de viespi pe peretele sub care mama primea bunavestirea nașterii mele de la îngerul gabriel întors din siberii odată cu tata iute ca un șrapnel intrat în carnea plină de sînge
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]
-
de ochi cad peste mine ca mărgelele, numai ochii ei, nu, numai ochii ei, nu - la ce gît stau acum atîrnate pe șiraguri trecute printre degete, numai mărgelele ei sunt pierdute în alte ape albastre, degete subțiri de gheață îmi zgîrie sufletul, pielea lui se face sare de mare uscată pe spinări de femei plecate de-acasă, murmurul lui se face vuiet de ocean în urechile lor surde - un milion de ochi mai frumoși ca ai ei mă strecoară în paturile
Patul pustiu by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4464_a_5789]
-
gata, împuțit, dar delicat în felul lui. Continuă s-o ducă cu mașina la magazin, dar la sfîrșitul primei săptămîni, cînd Mariana primi în sfîrșit trei sute de șilingi, îi ceru banii pe benzină. După ce că e împuțit, uite că e și zgîrie brînză. Se bucura la banii ei amărîți, poate unde ar fi vrut să se răzbune că nu-i cedase. După a doua săptămînă însă, nu i-a mai cerut nici un ban, dar ei deja i se făcuse de ducă. Au
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
Sunt cauza cauzelor și regalul regalelor și sâmburele nimicului și calea pierzaniei Pentru mine însumi sunt nemuritor pentru câinele vecinului - un biet infractor pentru îngerul ce trece în zbor razant deasupra casei mele sunt ghimpele de trandafir în care își zgârie tălpile noapte de noapte De fapt, îmi dau seama că nu sunt decât cauza propriei mele existențe pe cale de-a se curma la fiecare adiere de pleoapă Aud tropăitul greu al eroilor lui Homer pe strada mea înconjurând ca un
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
să mă supăr și să o arunc lângă celelalte jucării privind-o cu ciudă cum se înțeapă în fus și redevine ea înseși încă și mai desăvârșită sau mici plăceri plimbările deșirate din gesturi domoale prăbușite între cuvinte prin piațete zgâriate de umbra turlelor și gheruțele orei târzii unde pisici albe își ispășesc tainul de șoareci... să se fi pierdut odată cu păpușa minionă cu păr nisipiu în spitalul copilăriei imprimându-și obrazul pe mânuțe bolnave și-apoi pe chipuri tot mai
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
seama cum eu nici în ruptul capului nu pot fi graniță sigur am încercat și noi să imităm granița dar ea nu tăcea nu se lăsa măgulită ci își spunea ale ei sârme ghimpate dar cine era dispus să fie zgâriat de evidențe poate muribundul aceste jalnice mimesisuri nu ne ajutau nici măcar să trecem unul prin celălalt abia doar bolnavi de moarte reușeam să tăcem unul pentru celălalt și prin tăcerea aproapelui nu puteai doar pluti trebuia să înoți contra dorințelor
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
ar putea să creadă, de asemenea, că poetul trudește sub Cîmpiile somnului și picură veninul în gușele viperelor, Că otrava este micul cîștig al nopților de veghe Iar poezia este o sinucidere controlată. ( Iar sinucigașii, doamne, sinucigașii sunt cei care zgîrie cu unghiile lor aerul să găsească pentru toată lumea o cale de ieșire din această lume tare îngustă). Da, fiecare cititor are poetul său. Dar ce te faci cînd poetul e un bețiv Care dă gata butoiul cu bere Vreme de
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/8351_a_9676]