8 matches
-
răzbătea către ea, împinsă și de un efort abia trădat, își reluă flecăreala cu o undă ușor timidă sau mai curând de neputință: - Cum ziceam, începu bunicul să-și desfete nepoțica cu o voce aparent liniștită, din care căznea să zgornească orice urmă de preget, erau două împărății mari cârmuite de doi crai ce băuseră apa tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de moarte, căci de aceea ei domnesc mereu și numai și neapărat împreună. Unul nu putea trăi fără altul
ULTIMA POVESTE PENTRU ANAMARIA !... DE ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Ultima_poveste_pentru_anamaria_de_ion_dorel_enache_andreiasi.html [Corola-blog/BlogPost/370849_a_372178]
-
-n mâinele ce o veni, Si le-om zâmbi, si le-om dori În orice clipă ce-om trăi. C-or fi mai bune sau mai rele Toți vom gusta stropi de prin ele, Și-n gura mare le-om zgorni Da-n taină, le-om ademeni. Așa e omul pe pamant Să iubească doar plângând, Când nu curg lacrimi de plăcere Se scaldă-n cele de durere... Dar toate au... iubire-n ele! Referință Bibliografica: Iubiri au fost, sunt și
IUBIRI AU FOST, SUNT ŞI VOR FI de ANA SOARE în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 by http://confluente.ro/ana_soare_1460202205.html [Corola-blog/BlogPost/370066_a_371395]
-
din interes și-și vede în continuare de viața ei amoroasă. Pe banii mei,desigur ! E un adevărat coșmar ! Ar fi vrut ca ființa asta să nu fi apărut vreodată în viața lui, să-i tulbure existența și să-i zgornească dragostea . „ De-ar dispărea așa instantaneu ! Aș putea s-o recâștig pe Lara ,sunt sigur că mă iubește la fel de mult cum o iubesc și eu. ” Stătea încă la hotel,nu predase camera,de fapt niciun actor nu o făcuse,se
VIAȚA LA PLUS INFINIT (17) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1456040940.html [Corola-blog/BlogPost/370096_a_371425]
-
un fior de gheață ce i se prelinge pe șira spinării. Oameni buni! Oameni buni, vă înțeleg. Au dat năvală vrăjmașii... Jur-împrejur... Le venim noi de hac într-un fel. Numa'... numa' de ne risipim oștirea, cu ce i-om zgorni?! Rămânem cu "Oastea de curte", puțin peste zece mii! sare Șendrea. Turcii, tatarii și muntenii, împreună, adună aproape două sute de mii! precizează Duma. Ați auzit? Socotiți dar: douăzeci de iatagane împotriva unei săbii... și vocea lui Ștefan tremură. Aista nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să stăm la el în hotel pe gratis, avea o cameră unde mai depozita câte ceva și oricum o plătea, cum să-l fur, și la propriu, și la figurat? De figurat speram să se ocupe vreun înger, care să-l zgornească pe diavol din capul meu, iar de propriu se ocupa lipsa de loc unde să pun mizeriile alea de bani. Am socotit că mi-ar trebui cel puțin o pungă de plastic de un leu de pe vremuri ca să pot depozita
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
osul din ciorbă, pe București!... - Foarte bine. Pune-mă deci, întîi în strada PERONE... Undeva la numerele 224-248. La persoana cu datele scrise în bilet. (și Guzganul îi trecu pe stânga, în carabă, un porumbel de hîrtie) Că apoi te zgornesc singur, din nou, către centru. La restaurantul "Mărul de Aur". Să ciupești pe socoteala mea oricâte picolițe. Și să despici oricâte oase de ciorbă oi putea!... Spirit extravertit, Țaca Genel întredeschise întîi muianul să pretindă că strada PERONE e, probabil
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
peste un baldachin, o prelată uriașă, foșnitoare, din plastic, curată ca dosul de nou-născut. Prelata îi fusese rostogolită din pod, pe o rampă, de către calfa zaharisită și moșmondită, Ioana. Căreia, după ce, într-adevăr, îi mulțumi, se văzu nevoit s-o zgornească, c-un călcâi ce i-l aplicase, la fix, în noada bucilor, după ce se dovedi că nici hodoroaga asta nu-l ajutase de dragul ajutatului, ci, mai curând, căuta și ea să-și maseze hoitul ridat într-al lui, al lui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fanți și călcau stingheriți. - Îndreaptă cocoașa! strigă Paraschiv la ăl bătrân. Gheorghe parcă ar fi pisat străchini. Pe ucenic îl încurcau cravata strânsă pe gât și nasturii cămășii de olandă. Făcea ce făcea, se mai potrivea cu degetele. Șutul îl zgornea: - Mă, lasă laba jos. Fă-te așa, ca și când de când ești tot în haine de-astea ai stat! Domnul Goldenberg râdea alături. - Da nu, zău, unde mergeți? Nicu-Piele a dat să zică ceva, dar Mînă-mică o dată s-a-ncruntat: - Mucles! Gheorghe ofta lângă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]