26 matches
-
spre pisc și n-au știut că Împărat Te-așez! prin suliți te-au stins: noi raze - de nou risc ei au aprins - astfel - și un nou crez... prin Calea Crucii - aprigă povară ei ți-așterneau - în purpuri - Săvârșirea! din zgreapțăn de scuipați și de ocară fără s-o vadă - -aprindeau Mântuirea! ...azi nu suntem sălbatici mai puțin și-s proști mai mulți și tot mai fioroși: dară lucrarea-I - prin sângerări și spin se face tocmai unde-s nori mai
PAŞTELE ORBILOR ŞI AL PĂRTĂŞIRII de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Pastele_orbilor_si_al_partasirii.html [Corola-blog/BlogPost/359798_a_361127]
-
o perucă de bronz. „Există pericol de prăbușire, aici.“, a remarcat Mihnea. „Mai bine ajută-mă să găsesc intrarea...“, l-am amenințat. Mi-am apăsat mâinile de perete. Știam trucul, peretele de lemn fusese ridicat doar de ochii lumii, dacă zgrepțănai colțul din dreapta, dădeai de-o ușă laterală și-o încuietoare sub așchii. L-am pus pe Mihnea să-mi lumineze și, cu legătura de chei, am smuls o bucățică de stinghie. „Vandalism. Pătrundere prin efracție.“, mi-a șoptit Mihnea, duios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să-și apere puii. Se mișcă puterile întunericului! Spiritele rele! Scorpiile! Vin după cei morți... Un fluierat. Galopează...! Tropotă...! Sosesc...! Un freamăt. Vin...! Se-apropie...! Un vaier. Au ajuns...! S-st...! Le auziți...? O vâjâitură o țiuitură fluturată, ca un zgreapțăn fioros și prelungit, printre coroanele stufoase ale copacilor și printre firele electrice suspendate, de înaltă tensiune! Altă țiuitură, apoi... Și alta, și alta, și alta, și alta! Toate prelingându-se, în aceeași spirală rezonantă, ca niște invizibile vârtejuri de asediu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
următoarele două exemple extrase din proza narativă din secolul al XIX-lea: (a) La capul patului, bătrâna topea un boț de zahăr într-un păhărel pentru a-i da să bea când avea să se trezească. La picioare, Gillioury își zgrepțăna ușor, ușor, banjo-ul, fredonând în surdină în gaura instrumentului 172. (b) (Naratorul se adresează lui don José: "Dacă nu mă înșel i-am spus ceea ce ai cântat nu e un cântec spaniol. Seamănă cu zorzico-urile pe care le-am
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de „sus” care-i urmărește și-i poate elimina când nu se așteaptă. toți se tem de ceva, poartă frica cuibărită În suflet, se tem să nu greșească, să nu devieze, să nu supere; sunt dominați de frica-fantomă care le zgreapțănă trupul și sufletul, multiplicându-le gesturile dezordonate, făcându-i să se pândească unii pe alții, zi și noapte, să-și macine neputința. Iar aceste suluri și fuioare fumurii se contopesc peste sat, acoperă totul ca un abur cețos, se contopesc
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
vîrtelniță - depănătoare voloc - plasă de pescuit volvoră - volbură vrană - partea morii prin care curge făina vrau - vraf; arie cu snopi Z zăbală - boala caș-la-gură zăcea de gură (a) - a fi pe moarte zăpri (a) - a nu putea urina zdreveț - plantă zgrepțăna (a) - a se cățăra zloată - belșug; noroc zlot - duh rău zoli (a) - a spăla rufe cu leșie zvîrcolac - vîrcolac
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
este cam aceiași pentru toată lumea. Efortul depus de fiecare trebuie să fie cam același. Pentru că un mijloc ideal care să ne ducă ACOLO, fără un mare efort, nu există. Ne cățărăm pe acel munte, ne răsturnăm, ne jupuim genunchii, ne zgrepțănăm cu unghiile, ne înverșunăm să învingem și, mai ales, sperăm. Clopotele sfintei Biserici au darul să ne liniștească, sînt ca un balsam cu care ne oblojim sufletele noastre. Le ascult și inima mea intră intr-o benefică rezonanță. Mai avem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
au cam mirosit, dar și el, șmecher nu glumă, i-a păcălit. Eram prieteni și mi-a destăinuit toate secretele lui. Nu mai primea vizitele românilor, de regulă turnători și trebuia să bat de trei ori în ușă, apoi să zgrepțăn puțin, ca să-mi deschidă. După ce mi-a făcut destăinuirea că va fugi în occident mă asigura: Măi, moldovene, dacă nu voi fi profesor, fac sucuri de fructe și mă hrănesc eu. Florea era bănățean și avea un adevărat cult pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
i-ar sta lui Ștefan ăl Mare să dea bir cu fugiții, ca șobolanii când amușinează că se scufundă corabia?! Frumos i-ar sta Măritului Domn a toată Țara Moldovei... pâș-pâș, să spele putina?! Îl vezi pe Ștefan Voievod, pribeag, zgrepțănând la ușile străluciților crai, cerșind umil un culcuș și-un codru de pâine udat cu lacrimi?! Îl vezi pe Ștefan Voievod în surghiun, oploșit la căldurică, putrezind, plângându-și de milă, blestemându-și vitregia ticăloasei sale sorți?! Un trăsnet despică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și plătite pe jumătate numai?!"... Trece-l pe răboj! Dă-i ceva-ceva să-i umpli gura... Să pună judele o vorbă bună; de cerut știu să ceară apărătură. O arvună, ceva... De unde?! răbufnește Juga exasperat. Mi-am sângerat buricele degetelor zgrepțănând haznaua. Că n-o fi lada ceea fermecată, din care să tot iei și de fund să nu mai dai! Mai caută, iubitule, îl îndeamnă Ștefan cu blândețe. Mai zgreapțănă, mai scormone. Cine caută, găsește." Domnia ta nu cetești Sfânta Scriptură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ceva... De unde?! răbufnește Juga exasperat. Mi-am sângerat buricele degetelor zgrepțănând haznaua. Că n-o fi lada ceea fermecată, din care să tot iei și de fund să nu mai dai! Mai caută, iubitule, îl îndeamnă Ștefan cu blândețe. Mai zgreapțănă, mai scormone. Cine caută, găsește." Domnia ta nu cetești Sfânta Scriptură? Tocmai c-o cetesc, replică Juga, și de acolo am învățat că "De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere". Pot să mă dau și-n tur și-n cap, n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
flecușteață de cheiță s-o închidă și s-o deschidă de parcă nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase? Negrilă, înfiorat, cât de frică, cât de frig: Iaca pentru ce dârdâim la miez de noapte în țintirim! Strigoii zgreapțănă să iasă din coșciuge, salcia în noi cât stânjenul... și tot la fofoneață ne stau gândurile. Dracu' s-o ia de fofoloancă; cât îi de mică o aia și te bagă-n draci afurisita, de parc-ar fi "Regina Lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sprijinită în cârjele ușoare de aluminiu, cu păpușa într-o mână, fata ceea care îl privea cu ochii săi mari și negri fără să clipească. Văzu că el s-a trezit, se răsuci în loc să fugă, se încurcă în cârje, căzu zgrepțănând cu unghiile dușumeaua ca și cum ar fi vrut să fugă pe acolo. Simiuc sări jos, o ridică în picioare, era foarte ușoară, ca un copil, cât pe ce să o scape din nou când fata țipă cu alarmată cu o disperare
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
știe să facă un gheșeft și îl face, știe să se descurce și se descurcă etc. așa cum țiganul știe să facă rost de orice din pământ din iarbă verde, numai să nu-l întrebi de mijloace și dansează la întâiul zgrepțănat de scripcă. Jocul cu clișeele este cum nu se poate mai nimerit într-o comedie, dar și cum nu se poate mai facil atât timp cât acestea nu sunt deconstruite abil. Râsu-plânsu care-i ieșea în Trenul vieții (1998), unul dintre filmele
Orchestra nebună by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6675_a_8000]
-
un soi de maimuță, nu cu mult mai mare decît un chihuahua. Nu era chiar un mistreț sălbatic, însă era totuși ceva ce merita privit, cum stătea așa agățat cu mîna stîngă și cu ambele picioarele de trunchiul arborelui și zgrepțăna scoarța subțire cu un aer iritat, grăbit. Matelotul Houston luă în cătarea puștii spinarea slabă a maimuței. Ridică țeava cîteva grade și ținti spre mîna maimuței. Fără să stea deloc pe gînduri, apăsă trăgaciul. Maimuța se lipi de arbore, de-părtîndu-și
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
Așezat bine pe fund, Cojoc se sprijinea cu palmele pe scăunel și clipea somnoros, cu capul gol tuns chilug ; crăcăna degetul mare de la picior și-și scărpina talpa în nisipul fierbinte; din când în când strecura câte o mână subsuoară zgrepțănând stăruitor, apoi râgâia. Crețu sufla greu și, de osteneală, ochii i se tulburaseră. Privindu-i de sus și ascultând ce vorbesc, Lică întocmea un plan. Milițienii n-or să-l pârască c-a plecat de-acasă căci băiatul le era
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
de broaște strivite, șopârle și șerpi zvârcolindu-se în târâșul lor zmintit, pe jumătate agonic. Cârtițele, mai rezistente, năzuiau să ajungă primele unde sileau să ajungă. Se târau cu picioarele boante, înfigând în țărână evantaiul ghearelor ascuțite ca niște colți, zgrepțănînd și scormonind pământul, săltând centimetru cu centimetru valurile uscate de iarbă și praful gros ca o cenușă ce rămânea în urma lor. Îți trebuia nas nesimțitor ca de bursuc să adulmeci, prin duhoarea de stârvuri și mirosul înecăcios de praf, răsuflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
putință. Auzi din nou câinii, o porni peste linii și numaidecât izbucni zgomotul locomotivei. Parcă-l aștepta pe el. "Ce-o mai fi și asta?" Trupul i se făcu ușor, picioarele îl duceau singure. Un câine se zbătea în lanț, zgrepțănând pământul cu ghearele, horcăind gata să se stranguleze! Ajutor! Oameni buni! Fraților! Salvați-ne! Anunțați familiile noastre..." Glasurile erau ascuțite, tremurate, înăbușite de bătăile de pumni în pereții vagonului... Fugea și-și ciulea întruna urechile năucit de vocile acelea îndepărtate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
miros omenesc pătrunzător. CÎnd mi-am revenit În simțiri, m-am trezit Învăluit În miros omenesc și mai multe straturi sufocante din țesătură de lînă, ca o odraslă a pieilor roșii. Era Întuneric, totul se legăna și mă durea cumplit. Zgrepțănînd la pliurile din material grosolan cu picioarele din față, am reușit să-mi scot capul din strînsoare afară, la aer proaspăt. În timp ce trăgeam cu nesaț aerul În piept, am văzut un cer traversat de cabluri electrice, abia ițindu-se deasupra clădirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a cutremurat clădirile din Revere și Belmont și, totuși, nu l-a auzit nimeni. CÎt despre mine, nu aveam cum să ies pe hol. Deși știam că e inutil, am Încercat cu disperare să mă strecor prin fanta de sub ușă, zgrepțănînd zgomotos cu ghearele În podea. Apoi am făcut un efort și am stat un pic liniștit, ca să trag aer În piept și să mă gîndesc. Trebuia să găsesc o cale de a ajunge la Jerry, deși n-aveam nici cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
în pat, urmat de Toni, cu urechile pleoștite și coada între picioare. Adormi pe moment și iar nu avu somn, doar coșmaruri. Îl trezi, spre dimineață, lătratul lui Toni. Era năuc, capul îi vâjâia, avea mii de gheare care-l zgrepțănau în stomac... Începu a căuta ceva prin pat, întoarse plapuma, cearceaful, salteaua. Căută pe jos... Avusese din nou coșmarul de la Paris cu nuvela lui Merimée, cu el jucând tenis, cu inelul de logodnă pus în degetul statuii... Și statuia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
prea atașat de deșertăciunile lumești, Începând cu brânza feta și cablurile electrice. După nu mai mult de o oră petrecută În celula mătușii Banu, Pașa al Treilea s-a lansat Într-o serie de mieunături sfâșietoare și a Început să zgrepțene la ușă atât de disperat, Încât i s-a dat imediat drumul să iasă. După ce și-a pierdut singurul tovarăș, mătușa Banu s-a adâncit În singurătatea ei și a Încetat să mai vorbească, rămânând surdă și mută față de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nici țipenie de om. Pipăim sacoșa și jumătatea de mortăciune, până când, foarte repede, ne luminăm: din cauză că am îndesat capul porcului cât am putut pentru ca nu cumva să se vadă, o parte din pulpă ieșise afară. Normal că piciorul atârnă și zgreapțănă asfaltul cu copita în urma noastră. Săltăm sacoșa cât putem de sus, cu brațele îndoite și bicepșii încordați, o cotim pe Loga aproape la trap și intrăm pe poartă ca două gladiatoare în triumf. Pentru că tema amintirilor mele e doar cărăușitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Istovit, m-am lungit pe pat, m-am întins, degetele mele au atins ușor sfeșnicul. Preț de o clipă, m-am gândit să-l sting și să adorm la rându-mi, fie ce-o fi. Dar, în clipa următoare, un zgrepțănat la ușă, nerăbdător, neprevăzut, sau pur și simplu închipuit, mi-a reamintit îndatoririle. Zgomotele de afară mi se păreau dintr-odată mai presante, mai stăruitoare. Nu mai știam cât timp petrecusem în camera aceea de coșmar. Mi-am pus din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mi s-a părut că aud ceva. E greu de descris cum era: îmi amintea de cum coborâsem odată la bucătărie, cu mulți ani înainte, și era un șoarece în coșul cu legume. Îmi aduc aminte de micile zgomote ca de zgrepțănat pe care le făcea (probabil că eram desculță, pentru că zgomotul durase o veșnicie cât stătusem acolo și-l ascultasem) și la început nu mi-am dat seama ce e, apoi, când mi-am dat seama că e ceva viu unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]