225 matches
-
înfruntau cu malul, cu stâncile, cu timpul, cu istoria și legenda, ridicând stropi mari spre înalturile de-acum și de altădată... Lumea din portul telavivian fremăta multicoloră și-și căuta rosturi de odihnă și deconectare. Bună dispoziție, oameni ceva mai zgribuliți, goană după clipa cea mai frumoasă ce poate fi. Restaurante pline, fiecare se retrăgea pe unde-i era mai la-ndemână. Venisem acolo și eu, ca să mă sărbătoresc, vizitând ceea ce se numește „Salon d’Automne International”. L-am scris special
CU BARUCH ELRON, LA „SALON D’AUTOMNE”, ÎN TEL AVIV de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1420088080.html [Corola-blog/BlogPost/367642_a_368971]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > VALS DE FLUTURI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1502 din 10 februarie 2015 Toate Articolele Autorului un ger cumplit schimonosește fumul în ghemotoace albe zgribulite ca așchii ascuțite cade scrumul din jaruri care ard încremenite în aer vălătuci inerți de aburi zac doar o clipă și se prăvălesc la fel cum țurțuri cad din ninse jgheaburi și pe trotuare ace risipesc o sanie alunecă stafie
VALS DE FLUTURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1423555460.html [Corola-blog/BlogPost/382323_a_383652]
-
vine mai aproape. Unii ne privesc de pe margine, alții sunt curioși să afle de ce suntem acolo. Cineva le dă explicații în engleză. Vad ca vizavi e Café Nero. „Ce bun ar fi acum un ceai fierbinte!” Cu toții suntem parcă mai zgribuliți, copiii sunt roșii în obraji. „Am luat portocale și eugenii pentru cei mici”, zice un tânăr și le întinde o pungă să-și aleagă. Ai mei nu vor portocale și nici la Eugenia nu se înghesuie, că i-au schimbat
Din Cambridge, am strâns în brațe toată România! Noi le vorbim românește, copiii ne răspund în engleză, dar dacă îi întrebi ce naționalitate au, spun răspicat că-s români by https://republica.ro/din-cambridge-am-strans-in-brate-toata-romania-noi-le-vorbim-romaneste-copiii-ne-raspund-in-engleza-dar [Corola-blog/BlogPost/338151_a_339480]
-
că... spuse șoptit Mototolea. Trebuie să lămurim câteva probleme: mai întâi că ai spus „să ne duci”. Dumneata ești unul singur. --Mai am doi tovarăși care mă așteaptă, colo, sub acoperișul acela. Acum observă și Mototolea pe cei doi țigani zgribuliți, înghesuiți unul în altul sub copertina din stația de autobuz. Gândi: ăștia sunt o gașcă, o bandă de tâlhari. Au dat o lovitură azi-noapte și acum vor să dispară. Cine știe în ce fundătură de sat? Întrebă prudent: --Și, acum
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1415209830.html [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
vântului, sunau trist ca niște tânguiri de ocarină. Cerul, de o culoare vânăt-închisă, fierbea de nori, prevestind amarnice ploi. Numai undeva, în depărtare, se auzea un pian, sunetele lui cădeau armonic peste liniștea serii, înviorând-o și umanizând-o. Coborâse zgribulit scările Universității și plecase spre proaspăta gazdă din Alsergrund. Fusese la Universitate să se înscrie, vizitase amfiteatrele, sălile de curs și bibliotecile, asistase și la un curs, o prelegere filozofică cu privire la metafizica aristotelică cu profesorul Theodor Vogt și rămăsese entuziasmat
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1396676143.html [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
dus repede în bucătărie ,l-am pus pe masa și i-am picurat pe cioc puțină apă. Nu mai putea să-și țină aripile strânse... Rănit într-o încăierare picase la mine în balcon. Îl hrăneam la 2 ore, așa zgribulit cum era mă privia cu celălat ochi și nu opunea rezistență. Au trecut o zi, două, ...după patru zile trebuia să plecăm la țară la mama mea. Așa că a trebuit sa luam puiul cu noi. Se ținea cu gheruțele de
BAIATUL RANDUNICA de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Baiatul_randunica_cornelia_curtean_1388651443.html [Corola-blog/BlogPost/347492_a_348821]
-
priviri culori în cenușiu pictează zarea vara trecută amăgește încă destine năuc aleargă visul prin mine și-mi spulberă speranța în pumn am strânsă amintirea ta mă doare nopțile curg încet în mine și rana vieți-mi suspină un copac zgribulit îmi oprește privirea fără pași pierduți îmi caut încă cărarea o mască albă îmbracă pământul ascunde rănile și durerile toamnei din mine timpurile trecute-mi plâng amăgirea pădurea desfrunzită mă atrage în întuneric colțul ierbii moare sub tristețea de sus
DECEMBER de VIOREL MUHA în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/December.html [Corola-blog/BlogPost/357372_a_358701]
-
ecouri din lirica bacoviană: „Plouă cu tristețe/ peste orașul îmbătrânit,/ mor arborii/ pe marginea străzii/ în orașul/ cu oameni triști/ umbre/ ce se aventurează în cotidian,/ curge șiroaie/ peste asfaltul negru/ de supărare/ la un colț de stradă/ un bișnițar zgribulit/ încearcă/ să-și vândă marfa...”. Aproprierea, deocamdată timidă, de poezia postmodernistă este evidențiată mai ales de epicizarea consistentă a discursului liric, situat, cu rezultate notabile, în registru de expresie parabolic, alegoric, simbolic. Într-o asemenea manieră (în accepția de formulă
O INSPIRATĂ SCHIMBARE DE REGISTRU EXPRESIV de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1488701687.html [Corola-blog/BlogPost/374196_a_375525]
-
Publicat în: Ediția nr. 266 din 23 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului un copil, după ulucă, casă-i face la o nucă. suflă vântul, bate ploaia, i-o fi frig, că vorba aia, a căzut din rămurică și-acum zace zgribulită. din vreascuri îi face-ndat o căsuță cu cerdac la acoperiș, bălaie, fiindcă are-un clop de paie. iarna bine a trecut și-n primăvara-a văzut două frunze, și-apoi trei, nucul creștea dragii mei. acu-i mare pișicher a
UN COPIL, DUPĂ ULUCĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Un_copil_dupa_uluca.html [Corola-blog/BlogPost/355758_a_357087]
-
vrea, o mireasă primăvară. Cuibar în ea și-ar făcea stârcul, îndrăgostit tare. Cioara, dragoste și-ar da, să îi sărute picioare. Pe vântul tremurător, de a iernii provocare, cu zăpada mieilor, fulgi de nea plutesc în zare. Din Iarna zgribulită zboară amintiri cărunte. Că-n loc vine grăbită, zână cu răvaș pe frunte. Eu, cât sorb dintr-o cafea, scriu poveste pe hârtie. Și-mi las inspirația în cuibar de poezie. 21.03.2015 Maria Filipoiu Referință Bibliografică: Cuibar de
CUIBAR DE POEZIE (DE ZIUA POEZIEI) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1426950795.html [Corola-blog/BlogPost/353432_a_354761]
-
nr. 1967 din 20 mai 2016 Toate Articolele Autorului Fiecare clipă are drumul ei. Unele aleargă spre trecut, altele își moșmondesc traiul pe stradă, rătăcind pur și simplu. Odată, am văzut una suspendată între două fulgere; ploua și ea atârna zgribulită, așteptând tunetul. Dar tot ce se auzea, era plânsul monoton al ploii și țipătul luminii. Într-o dimineață am întâlnit o clipă cu adevărat răbdătoare. A fost politicoasă cu soarele așteptându-l, dându-i binețe, apoi l-a condus spre
ALBUM de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1463759736.html [Corola-blog/BlogPost/379002_a_380331]
-
pot iubi pământ fără ca din el să răsară alte și alte rădăcini pline de spini și mărăcinii sunt frumoși undeva pe fantomele câmpurilor din jurul Bucureștiului nu știu țărmul acelei mări înnegurate dacă prinde aceleași rădăcini aceiași spini și aceiași mărăcini zgribuliți de adevărul nisipului din aripile îngerilor care au uitat să mai zboare ------------- oricum crucea tot spre cer ridică spinii acelei trădări pe care în fiecare granulă a timpului pământean o reînviem rostind trupul cuvântului care rănește curcubeul alb poate că
ŞI MĂRĂCINII SUNT FRUMOŞI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1473964178.html [Corola-blog/BlogPost/375166_a_376495]
-
243 din 31 august 2011 Toate Articolele Autorului O noapte rece și pustie s-a strecurat pe pământ. Vuietul vântului se aude înfricoșător, ca un tunet. Nu este nimeni pe stradă. Doar un copil pribeag cu hainele zdrențuite, speriat si zgribulit. Nici nu mai putea merge. Slab, înfometat și alungat de toți. A bătut la toate ușile. Unii i-au deschis și i-au dat o bucată de pâine și apă. Alții l-au gonit. S-a așezat ostenit pe pragul
COPIL PRIBEAG de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 by http://confluente.ro/Copil_pribeag.html [Corola-blog/BlogPost/356081_a_357410]
-
nisipuri? Ce iese la lumină din dospire, cum se concretizează fapta în iubire? Copacul se cunoaște după rod, ce fructe port eu oare-n palmă? Ce vise țin ascunse în năvod? Culese din grădina vieții, scăldate în caldură sau în zgribulite nopți, Câți mieji de cântec sunt în mine copți? Iau cufărul de stele și speranțe prinse-n plasă și-mi car poverile de adevăr în inimă și-n casă. (20.09.2014) Referință Bibliografică: Autoanaliză / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN
AUTOANALIZĂ de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 by http://confluente.ro/iulia_dragomir_1439823854.html [Corola-blog/BlogPost/373426_a_374755]
-
nășteau vremelnice iubiri. Iar seara se-adunau bătrâni la clacă Torceau cântând, fuior, după fuior, În jurul lor erau copii de-o șchioapă Și ascultau vrăjiți povestea lor. Când vântul troienea zăpezi pe sate Iar gerul desena flori în ferestre, Noi zgribuliți ne strecuram în noapte, Să-i facem mamei glume, nebunește. Mi-e dor de iernile de-odinioară, Mi-e dor adeseori să fiu copil, Aș vrea ca amintirea să nu doară, Pășesc în vreme, trecător, umil. Plânge un copil- Colindul
BRĂDUȚ NINS DIN CODRU- COLINDUL BRADULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2172 din 11 decembrie 2016 by http://confluente.ro/ana_podaru_1481472023.html [Corola-blog/BlogPost/376135_a_377464]
-
de cuc tremură-n scorburi. Pe trup gol de cuvinte brumării și tăcute dansează rochia toamnei iar luna nu mai poartă minijup. Imnul urletului a speriat bolțile ruginite care de teamă au țâștit în spinarea moșilor cu umeri aromați, zgrunțuroși, zgribuliți, pregătiți să-și depună odorul, simbria, la iernat între doagele butoaielor primitive. Mi-e toamnă, Doamne, mi-e toamnă! Mieilor tomnatici cu dinți de brumă le este foame de lupi și vor să se răsfețe-n îmbrăcăminți de pastramă pe
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1488956065.html [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]
-
ne vedea nimeni ne țineam de mână și ne jucam distrându-ne de jocul lor, ne zâmbeam și ne opream privindu-ne în ochi până unul dintre noi simțea că-i lăcrămează și și-i cobora. Stăteam pe vreo bancă zgribuliți și ne atingeam umerii, ne împingeam unul pe celalalt și iar râdeam. Și într-o seară din asta am sărutat-o. Ne-am oprit pur și simplu amândoi în semiîntunericul platanului bătrân, ne-am luat de mâini, ne-am privit
PRIMUL SĂRUT de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 by http://confluente.ro/stefan_kellner_1481568471.html [Corola-blog/BlogPost/376560_a_377889]
-
-mă de vrei, căci măricel Nu-s de ajuns, să ies sus la lumină ! Putere n-am destulă-n rădăcină ! Suflând în pojghiți, drumul i-am croit Și puiul de lumină-a răsărit Îțind scufia-i albă înspre ceruri. Dar, zgribulit, s-a-ntors pișcat de geruri. - Vai mie! Vai de mine! Ce mă fac? Întreabă ghiocelul un gândac Ce somnolent mișcase doar un pic. - La ce-i afară, nu mai fă nimic ! Rămâi la locul tău și fii deștept Sau ia-te
GHIOCELUL ŞI VÂNTUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1457170152.html [Corola-blog/BlogPost/384216_a_385545]
-
din fuga lor șuie se cerne o ploaie atât de măruntă încât pare volatilă și se dispersează în văzduh ca o pâclă apoasă. Un soare stingher puțin prietenos, își arată din când în când fața lividă, zgârcită în caldură. Oamenii zgribuliți trec într-un dute-vino interminabil, unii parcă fără țintă, alții hotărâți, cu destinații precise. Ștefan, un tânar arhitect, în vârstă de 36 de ani, înalt bine legat, privește prin geamul termopan al apartamentului situat la etajul 3, lumea de afară
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1456255738.html [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
în lume, Iar ochii-ți tremurau parau. Roua, roua îți era chipul Și tot galeșa privirea. Luna își urma periplul Și prin ține, strălucirea. Boarea-ți dansa lent prin plete, Susurând cântări frunzițe. Tu, cu gânduri neșoptite, Ostoiai dureri doinite. Zgribuliți venit-au zorii... Tu, zâmbind cu ochi de roua, Te-ai pierdut în visul nopții, Radiind că luna nouă. Ioan-Adrian TRIFAN Referință Bibliografica: ȚI-A ZÂMBIT ASEARĂ LUNA / Ioan Adrian Trifan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1733, Anul V
ŢI-A ZAMBIT ASEARĂ LUNA de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_adrian_trifan_1443551000.html [Corola-blog/BlogPost/343443_a_344772]
-
avantajele în cantabilitate, muzicalitate, armonie. Când experimentează și alte ritmuri, moderne, efectele de cantabilitate au ceva din muzicalitatea naturală a lui George Topârceanu: „Pomii toți au înflorit./ Este primăvară!/ Vietățile-au ieșit/ Toate, pe afară (...)// Stau pe o terasă/ Vrăbiuțe zgribulite,/ Foarte-ngrijorate:/ - Rândunelele sosite/ Oare-s înghețate?...” (Capriciu de primăvară). Mai mult decât oricine, Olimpia Sava își dezvăluie sufletul în aceste poeme pentru copii, un suflet scăldat în inocența eternă a vârstei de aur a copilăriei. Din acest substrat ancestral
DE ANA DOBRE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1415888342.html [Corola-blog/BlogPost/384419_a_385748]
-
Stănescu Publicat în: Ediția nr. 426 din 01 martie 2012 Toate Articolele Autorului Și ce dacă-i 1 Martie? Vestitorul Primăvara asta oare mă voi dezbăra de tine cu speranțe-ncrucișate, cu nopți calme și senine? Am scăpat din iarna cruntă zgribulit, firav și totuși zornăindu-mi clopoțeii și mănușile din ceară; lotuși în zăpada înghețată biruită de-un sor vesel... iară captivat de-a ta menire am lansat o circulară. Primăvara asta oare mă voi sătura de tine ? Mărțișor Primește de la
ŞI CE DACĂ-I 1 MARTIE? de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 by http://confluente.ro/Si_ce_daca_i_1_martie_aurel_avram_stanescu_1330596066.html [Corola-blog/BlogPost/365243_a_366572]
-
îți lipsește, ești puternic și bogat! . . . Vrei să vezi bătrâna IARNĂ în deplinătatea ei? Când ninsoarea o să-și cearnă, ia-te după pașii mei. O CĂSUȚĂ ȘI IZVORUL, dorm având aprig străjer, Viscolul, dansând zăpada, trosnind crengile de ger! . . . Păsările zgribulite, vor să le pui de mâncare, Un mistreț și iepurașii lasă urme pe cărare. Urmărind cum viața curge peste iarnă, înainte, Mângâi tâmplele cărunte, topind gânduri în cuvinte Și te bucuri că și-n iarnă, te trimite-aici un dor
CĂSUŢA DIN POVESTE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 by http://confluente.ro/Casuta_din_poveste_ionel_davidiuc_1339527846.html [Corola-blog/BlogPost/358294_a_359623]
-
orice altceva!Te simt aproape descoperindu-măadesea în tresăriri diurne,izolarea îmi stoarce cuvintepentru a ascunde tulburătorul destin al inimii.... II. GHIOCELUL IMPERFECT, de Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 790 din 28 februarie 2013. Un clopoțel...scund, plăpând și zgribulit Sfidând norii și-a lui soartă Vrea s-ofere caraghios din puținul ce îl are o aromă caldă, un miros amețitor de verdeață și candoare albă, ca și gândul păcătos remarcându-ți piciorușele înalte ce pășesc victorios prin zăpada afânată
AUREL AVRAM STĂNESCU by http://confluente.ro/articole/aurel_avram_st%C4%83nescu/canal [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
și gândul păcătos remarcându-ți piciorușele înalte ce pășesc victorios prin zăpada afânată peste noapte. Astea-s vorbe azvârlite-n astre Șoapte stârnite din lună când universul străbate prima zi de primăvară! Citește mai mult Un clopoțel...scund, plăpând și zgribulit Sfidând norii și-a lui soartăVrea s-ofere caraghiosdin puținul ce îl areo aromă caldă,un miros amețitor de verdeațăși candoare albă,ca și gândul păcătosremarcându-ți piciorușele înaltece pășesc victoriosprin zăpada afânatăpeste noapte.Astea-s vorbe azvârlite-n astreșoapte stârnite
AUREL AVRAM STĂNESCU by http://confluente.ro/articole/aurel_avram_st%C4%83nescu/canal [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]