17 matches
-
Erau murdari ca niște porci În care intrase Aghiuță. Aveau zgârieturi și vânătăi peste tot. Pielea le tremura și se scutura ca a cailor când alungau muștele și tăunii. Răsuflau din ce În ce mai adânc. Noroiul se zbicea pe ei și se făcea zgrunțuri. Zgomote Îi făcură să-și Întoarcă privirile către culmea dealului pe care acum se Înălța, semeț, conacul boierului cu os domnesc. Ei nu apucaseră să vadă casa cea mare, căci fusese demult făcută una cu pământul. O vedeau, Însă, aievea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
marele inițiat al secolului trecut: "Ce-ar fi marea fără nisipul ei cântător, dar nisipul nostru este plin de spaime vechi, de nesiguranță și de prevestiri rele. De multă vreme lupt cu prejudecățile memoriei. Totdeauna sub cuvinte au apărut acești zgrunțuri infinitezimali, nenumărați, alcătuind o masă neliniștită care îmi tulbură conștiința. De multă vreme lupt cu prejudecățile memoriei... Memoria religiei, acel perete alb, coșcovit, mirosind a var, plin de icoane, plin de pornografia sfinților, de închistarea gestică, hieratică, de amestec pios
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
gardurile fructifere iernile, la maxima recoltă de timp, cruce precedentă Oneștiului, nașterile condamnări la moarte în conservă, omul singurul canibal, cum îl numește și cuvîntul, eroarea perfectă să ai un singur sens, trenul are un singur sens, eu, scrisul, aici! zgrunțurii munților s-au potolit, pămîntul își scoate valurile și laptele condensat, pe văzduh netezime, urbană la Onești, bate indigo subliminal, crengi încrengături în ornamente, straturi de locuire 5 nivele, blocurile arheologic, Trotușul lava apei Onești, albie de fluviu în sute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cu apă care rămînea caldă mult timp după ce focul se stingea. Plita era curățată cu un praf special și marginile nichelate erau frecate cu șmirghel (Schmirgelpapier), pînă cînd ajungeai să te oglindești în ele. Hîrtia de șmirghel era aspră, cu zgrunțuri mari și cenușii. Mai tîrziu, la școală, am regăsit șmirghelul, mult mai fin, de culoarea nisipul, cînd trebuia să răzuim, la fiecare sfîrșit de an, pupitrele de lemn pe care apăruseră tot felul de desene și inscripții în cerneală, a
Gesturi pierdute by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14977_a_16302]
-
giubea cu giubea/ de la tunis la novaia zemlea/ vedeam frontul anticiclonic, cu izoterme și izobare/ și am văzut și curbura pămîntului, ascunzînduse după soare.// am văzut mingea pămîntului, mările de sticlă verde și norii/ sistemul solar atrăgînd meteorii/ planetele ca zgrunțurii, ca nucile și ca oul/ sticlindu-și în eter albedoul./ îndepărtîndu-mă încet și plutind/ am văzut galaxia ca un ceasornic cu capac de argint/ rotindu-și berilele și granatele/ spre noaptea întoarsă cu spatele./ dar în timp ce urcam/ grăsimea mi se
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
se lege de ceva nu putea. Nu putea nici ea s-o gândească rău pe soacră-sa. Soarta. Asta le era soarta: să se îngăduie una pe alta. Zilele erau fierbinți. Simțea cum sufletul i se usucă, desfăcându-se în zgrunțuri sfărâmicioși, ca o țărână aprinsă de secetă. Sângele fierbea în ea. Aștepta ploaia. Aștepta vântul. Aștepta noaptea. Răcoarea și acalmia din zorii de cenușă o linișteau. Vântul se pornea să sufle, răcorind valurile de uscăciune. Extenuată de așteptare, extenuată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
câte cinci-șase băieți, în diferite direcții, în Franța, în Olanda, îndărăt în România, unde văd cu ochii. Ce-ai pățit, omule? M-a ucis, ticălosul! Ah! Mă arde! Arde! Răsucindu-se căznit, cu mișcări rupte, rămase cu spinarea îngropată în zgrunțurii țărânii, privind în sus. Ați aflat? Ce, omule? Au! răcni. Ajutor! Ce e? Te doare tare? Băiatul, gemu ca-ntr-o aiureală. Unde-i băiatul? Care băiat? Ce băiat!? Terminând, repet încă o dată că mâine, 19 decembrie, plec din lagăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
desenau în clasă legume: castraveți, roșii, vinete, dar și fructe ca struguri, mere și pere, și apoi decupau pe contur. Legumele și fructele le lipeau cu pelicanol pe o planșă de desen. Ce ciudat arătau! Castravetele era complet verde, fără zgrunțuri, fără scofâlceli, para - galbenă și lucioasă, nemaiavând, de fapt, dintr-o pară decât forma țuguiată. Cea mai misterioasă era vânăta, neagră de tot, sinistră, umflată... Dar și mai misterios era mirosul de pelicanol, pasta aceea chimică, dulceagă, care ți se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Făcuse bot și era gata să izbucnească-n plâns, și brusc mi-au fulgerat în amintire, foarte vii, câteva imagini colorate ca de început de lume: straturi de lalele gigante, soarele izbucnind apocaliptic printre frunzele cireșului amar, pământul negru cu zgrunțuri neobișnuit de mari, ca văzuți printr-o lupă, o plasă cu un păianjen verde cât pumnul în mijloc, scânduri putrede și o femeie, cu fusta în flăcări de la soare, apropiindu-se. Apoi un bărbat necunoscut, tenebros, îndreptînd spre mine o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tot o fugă! Să nu se-ntoarcă! - tot glasul Ilenei. Ne ridicăm, alergăm prin păpușoi. N-am timp să-i cer mamei socoteală că m-a trântit, că mi-a apăsat obrazul (meu, de copil mic și făr-de tată) În zgrunțurii uscați. - Se-ntoarce Rusu’! La pământ!!, strigă careva - nu-i Ileana. De astă dată, mă azvârlu singur, ca un om mare. Mama se lasă alături, dar mă acopere cu legătura de mână. Vreau s-o Îndepărtez - se culcă cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
al tinereții mele, piatră cu miez de măr verde, piatră cu vise conservate în striuri de-o puritate tăioasă. piatră arzând, sfârâind pe firul invizibil al incandescenței mele, piatră mai rece și grea decât moartea, piatră lucioasă ori plină de zgrunțuri, la loc de cinste te țin, în sângele meu, înghețul tău imaculat de mine însămi mă mântuie. limba ta mută și-a slobozit în mine dulceața semnelor venite din neștiuta noastră istorie. misterioase, ademenitoare, de neînțeles, acestor semne mă încredințez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Noaptea, cu masca de gaze pe față! Și nu la poligon. Pe cine știe ce câmp nenorocit, plin de smârcuri împuțite. Treceau pe lângă movile vechi de zgură, maronii, aproape conice, brăzdate dinspre vârf către bază de albii miniaturale săpate mărunt, șerpuit prin zgrunțuri de apa ploilor din ultimii ani. Ici și colo zăceau colaci ruginiți de sârmă ghimpată. Și casele din margine tot nu se iviseră. În schimb se auzea deslușit clopotul de la biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril. O mizerie, toată armata
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
care îți mănâncă celulele cangrenate de gânduri aș vrea să mă auzi scot cuvintele de parcă aș merge pe un pod de frânghii dacă mă vei întreba unde sunt nu voi ști dar dacă nu mă întrebi voi afla onirogramă pipăia zgrunțurii de vopsea ai băncii lacrimi înțepenite în fibra lemnului chihlimbar al civilizației spinoza murise șlefuind lentile apoi un măr a căzut la timp între două clipiri își apăsa pleoapele întunericul nu este absolut în el încolțește lumina vezicule r o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
se-ncurce mațele. GRUBI: Ce s-aude, Pendefunda? BRUNO: S-a terminat cu bine? FETIȘCANA (Râzând.): Ce vă pasă? GRUBI (Rugător.): Zău... FETIȘCANA: A ieșit. Acum se-ntremează. Da’ văd că n-ați făcut nimic. GRUBI: Nu merge. S-a-mbuibat cu zgrunțuri. Ne-a alunecat talpa de două ori. Dac-o ține tot așa... FETIȘCANA: Treaba voastră. (Răstoarnă găleata cu lături în groapă și pleacă.) GRUBI: Ce putoare! BRUNO: Bună! GRUBI: Da-i cam bleagă... BRUNO: E-e! GRUBI: Zău. O dată am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pregătit candela, am închis iar ușa, să nu vină vreo pală de vânt, mi-am frecat mâinile îndelung, pentru că aveam degetele înțepenite, apoi am luat, pipăind ca un orb, un băț de chibrit și l-am frecat, cu îngrijorare, de zgrunțurii mari. Bățul s-a rupt. Abia după mai multe încercări cu mâinile mele nerăbdătoare, am izbutit. A apărut o flacără și, înclinând ușor candela am reușit s-o aprind, deși mi-am ars degetele. Dar n-am simțit arsura, era
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de-o fâșie de mătase, spunea povestea unui han lyonez unde neguțătorii medievali de stofe se opreau, iar În noaptea popasului lor sulurile se desfăceau spre a fi admirate și pipăite. Conducta de Încălzire era o altă minune a lumii. Zgrunțurii și petele de rugină o făceau să semene cu o columnă având pictate scene eroice, iar din coturile și niplurile ei Îmi făuream arc de triumf la Întoarcerea acasă. Ochiul, astru Închegat din căldura lacrimilor, Își parcurgea orbita Încet, asemenea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
desface un pic și-mi mai trece. P-ormă m-apucă iar... Cred că am vorbit prea mult... Trecură de Piața Romană și intrară pe bulevardul Magheru. Trecătorii prinseseră curaj, ploaia se rărise, pe geamurile mașinii picăturile curgeau ca niște zgrunțuri. Ștergătoarele se mișcau, leneșe, în semicerc, lăsând în urmă dâre concentrice. — Ai mai fost de-atunci la București ? întrebă Rada, deschizând geamul ca să șteargă oglinda retrovizoare. — De două ori, socoti el. O dată când am venit cu fata la examen și a doua
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]