206 matches
-
și ne-a mâncat nervii înseamnă nu doar lipsă de realism ci și prostesc orgoliu. Aceiași oameni care vor să intre în Europa aducând elogii deșănțate mareșalului-criminal Antonescu fac apoplexie la gândul că va sosi ziua în care leul fără zimți și fără dinți va deveni piesă de muzeu. Sunt sigur că aceleași personaje văd în inevitabila renunțare la moneda autohtonă încă un complot al iudeo-masoneriei, încă o încercare de a distruge delicata ființă națională. Să fim serioși! Cu ce va
Leul copt și paraiul bun by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15312_a_16637]
-
deschis înspre lucruri. Vine fotograful, vine portretistul. Acesta nu sunt eu Și acesta nu e lumea pe care o visam! Nu sunt eu cel după care orbecăi atît! Am pierdut nopți ditirambi zei necruțători atîtea războaie îmbrăcate în haine cu zimți. Rătăcit printre patimi am înjurat îngerii păzitori am înălțat imnuri pentru cel în stare să-nghită Apocalipsa am scrutat dealurile cerului am stat pieziș în umbra lui Dumnezeu. Azi nici măcar împăratul muștelor nu mă mai caută-n somn.
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
ciuline Să-mpart cu ea mîndria de-a nu fi cercetată: Păzită între suliți ca marile regine, Voi fi țeposul mire din visu-i lung de fată. Nuntași ne fie sgrițpori cu ochii de jeratic Si țiuie un crivăț subțire-n zimții lor, Rotească pajeri negre asupră-ne iernatic, Vuiască vînăt veacul în vifor vibrător. Pe fruntea ta voi pune de țurțuri grea coroană Si înspițat eu însumi, bărbos ca un fiord, Sub platoșe de ghiață, vom crește albi - icoană De regi
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
Râd (în câteva luni voi muri, am făcut donația, m-au medaliat) - și-ndată cresc pomii, păsările vin să-mi stropească obrajii cu polen. Dacă împing, un pic mai tare doar, palmele-n aer, să mă apăr de aripi și zimți, prind fără voie, un fruct, un pește, din marea de belșug. Zbor în lumina Este un copil calm, veghind de sus o piramidă, înăuntrul ei, coridoare negre, apoi o sală mare și un copil care țipă și iar un veșnic
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
prin iarbă aripile, nimbul Pe care-l țin deasupra capului, bravi, mai tot timpul Și nici să pape fluturii cu tot cu cotor Sau să privească fecioarele raiului între picioarele lungi cînd trupul plimbu-l... Bunul simț Le dictează că roua nu are zimți! Și că fîntînile aduc din pămînt, Ca să-l bem însetați, în ciuture, Duhul Sfînt!!
Îngerii sînt și ei la rîndul lor... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7404_a_8729]
-
se sfarme Doamne mă îndemni să-ți scriu Cît nu putrezesc în carne Nu-mi lua puterea dulce Dăruită-n miez de rai Nu lăsa roua să-mi spurce Băleguțele de cai Presărate ca să-ncurce Drumul galeșelor curce Printre vineți zimți de scai Nu-mi lua puterea dulce Dăruită-n miez de rai Ci mă-ngăduie-n miresme Blînd sub pete de putoare Unde sîngele meu este Pîrîiaș de apă-n floare Cu zîne-ncîlcite-n iesle De raze și de răcoare Ci
Doamne, mă îndemni să-ți scriu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12533_a_13858]
-
poștași înflăcărați": "Trăia într-un oraș din miazăzi/ Un crin înzăpezit în datorii// Care primea, scrise pe pluș cu lapte,/ Scrisori de la alt crin, din miazănoapte;// Oh, pentru cruda lor corespondență/ Aveau cea mai naivă diligență!// Ei își tăiau cu zimții de la timbre/ Miresmele-ntre dânșii să le schimbe,// Poștași înflăcărați puneau ștampile,/ Cântând din corn, pe sacii cu pistile,// Plicuri adânci pudra, sculat din zori,/ însuși directorul caleștilor!". Se poate de îndată remarca aerul de voluptate senzorială ce se degajă
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
părăsești un asemenea paradis, își spunea el (domnul director! n.n.), privind cerul albastru, fără umbră de nor. Scăldată în lumina strălucitoare, lumea se oferea neprihănită..." Bucurie și tristețe, infinită duioșie, cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător, simțuri cu zimții subțiri tăind carnea inocentă a plăcerilor, trecerea timpului ca un păcat, ca un de neiertat păcat: "Trece timpul" spuse fata și se făcu roșie la față. Timpul, timpul, "Vaporul Titanic"! "Și el fuge, fuge Cu viteză mare Fără ca să-și
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]
-
-o din melos plăcut lui Apollo; iar mai încolo, întoarce clepsidra în insula Hydra și-nchide, la numele Paphos, volumele! Cît despre Corfu, frămîntă-i amorful sol galben, ca orbul pe întuneric, - pînă ce nu-i mai simți nici intrînduri, nici zimți, nici criblura de sabur, ci numai un abur vagant, precum corpul lui Sissi, eteric. PLOMBAGIN| ŤFlorile de plumbť ale lui Bacovia sunt ș...ț o perfectă descriere a literelor din imprimeri- ile de odinioară." (Ioana Pârvulescu, Întoar- cere în Bucureștiul
Poezie by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/11810_a_13135]
-
el prietenii cu marile lui gesturi rusești. Pentru că, știți, în vinele lui Nichita curge sînge rus... Toți cîntărim în palmă banul, pe rînd; unul îl mușcă, să vadă dacă-i de argint; este argint, poți să-i simți și gustul; zimți nu se făceau în antichitate, bătrîne, forma monezii fiind ovală, nu rotundă, timpul dîndu-i forma propriei sale a-geometrii, a unei geometrii pe care ochiul omenesc încă nu o percepe; sau, dacă vrem, însăși forma Galaxiei în care noi ne
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
sânge Într-un albastru ramolit o lume-ntreagă plânge Că primăvara nu mai vine să ne învețe rodul În muguri de lumină ascunde-n taină nodul Din gâtul meu, din inima-mi pustie, din viața mea Din așteptarea asta cu zimți de iarnă grea În care gheața zace precum a morții pânză Acoperindu-mi ziua cu lacrima de mânză A nins cu dărnicie, cu țepe și minciună Cu rânjete hidoase în noaptea fără lună Și-n dimineața asta fără de primăvară Mă
IUBIREA FĂRĂ SCARĂ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382678_a_384007]
-
M-ASCUND SUB DORUL TĂU! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1818 din 23 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului M-ascund sub dorul tău căznit pe buze, și sorb otrava timpului chircit, amarnic ger mă gustă printre frunze, sub zimți de iarnă care dor cumplit! Simt cum ciuntește vântul, chin de moarte, cuvintele scrâșnesc de prin viori, oh! cât aș vrea să nu mai fie noapte, în chinul meu orbit, când tu mă dori! Referință Bibliografică: M-ascund sub dorul
M-ASCUND SUB DORUL TĂU! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382276_a_383605]
-
tale,/ scurgându-se, cine mai știe,/ așa, aici, altădată, dincolo, în acest timp nisipurile/ își fac treaba, curg, și nimic în tine nu mai vorbește, iar tu,/ mușcând nisipurile, urli în mijlocul/ verde al urii, ca toate tăcerile se umplu de zimți,/ și salvatorul, frica mea de moarte, în toate clipele, gaură/ neagră mă învinge, mă salvează, cam așa cum Cioran îl întreba pe Beckett/ ce credea Joyce despre lume, iar Daedalus dădea impresia/ că nu mai făcea/ diferența între căderea unei frunze
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
Cosmin Ciotloș Când Dan C. Mihăilescu scrie, în prefața Ideilor cu zimți, că anul 2007 conține, în chip evident, semnele unei resuscitări a cercetării istorico-literare, el lansează de fapt, pradă unui elan subiectiv, o tristă antifrază. Împătimitul de arhive interbelice, fostul colaborator la realizarea masivului DGLR, recenzentul asiduu care debuta la începutul
Luna de miere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8090_a_9415]
-
pentru a le putea privi astfel. De asta ne convinge, cel puțin, al treilea op ce poartă subtitlul Viață literară. Mai abitir decât cele care l-au precedat - și care treceau ușor drept colecții dedicate actualității culturale - aceste Idei cu zimți pun în valoare tocmai patina dindărătul oricărei noutăți. Vi se pare că dezbaterea necruțătoare din jurul ultimei părți a romanului Orbitor mai are, în clipa aceasta, prospețime? Un singur an a trecut, dar a fost suficient pentru a stinge, în favoarea lui
Luna de miere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8090_a_9415]
-
substanțială bază de date. Să nu ne poticnim în confuzii. Nu atât conținutul, cât discursul este, la Dan C. Mihăilescu, istoricist. Și încă într-o manieră aparte. Ca prestație publică onestă. S-a observat sau nu anterior, autorul Ideilor cu zimți nu e niciodată susceptibil de ipocrizie. Desigur, uneori îl putem considera prea reticent, alteori - prea atașat de propriile viziuni, din când în când se dovedește predictibil în atitudini, mult mai adesea îl surprindem delectându-se cu mici indiscreții culturale. Exemplific
Luna de miere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8090_a_9415]
-
muzeu cunoscut. Dar nu entuziasmul, nu pasul ei care trecuse ușor peste pervaz, nu silueta care deschisese energic fereastra cât ea de înaltă și zvâcnise afară, acolo unde (Alexandre abia acum băga de seamă), tentacular, dezordonat revărsat în frunze cu zimți ca de hașură se întindea nu o grădină, ci un parc englezesc veritabil, într-o paragină (romantică și ea) aproape minerală. N-am știut, gândi el. Nu m-am gândit că o să te intereseze, articulă, tresă rind din nou la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în copilăria mea. Un patrulater citric. ...trebuie să știi că toate minunile se întâmplă într-o grădină de portocali, îmi spusese odată, râzând, mama, cu ochii larg deschiși, la fel ca ai fetiței aninate de mâna Leei, în poza cu zimți, poza din carte, acolo am găsit-o, între paginile ei, cartea cu Omalissan și bătălia de la Guadalete și orez fiert cu boia, cardamom, cuișoare și piper, cu nopți împânzite de războinici și copii uciși în grădinile regelui, cu strâmtoarea Gibraltar
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sub durerea pierderii unicului meu fiu și ceream să fiu ucis asemeni lui, pentru că nu, lumea mea nu mai exista și din nou poza mamei, a mamei mele, o fetiță aninată de mâna Leei, zâmbindu mi dintr-un chenar de zimți, ascunsă între portocalii din pagină, acolo unde cade Asad cel cu buza despicată, mult înainte ca medicul arab anonim care este, de fapt, o fată creștină, o prin țesă neștiută care desenează scări spiralate și apeducte și galerii și notează
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
rămas fără aer, sortit sufocării, iar un ferăstrău care nu era bine ascuțit a început să-mi taie oasele. Unul câte unul. Începea întotdeauna de la metatarsiene, termina repede cu ele, urmau tibia și peroneul, hârș, hârș, la fiecare trecere a zimților mi-am mușcat limba pentru a nu țipa. Am scuipat sânge deasupra chiuvetei, iar când m-am privit în ochi am văzut un alt chip. Nici nu m-am recunoscut. Semănam un pic cu unul dintre monștrii aceia care ies
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
știa. Așa cum priveam în fântână, mi s-a părut deodată că zăresc în lucirile apei din umbră o scânteie aurie. M-am uitat mai bine, pentru un moment am avut certitudinea că era o formă de solz de dinozaur, cu zimții aurii. Ia uite! am exclamat. Ce? s-a mirat Ghidușa lângă mine, privind în jos atentă. Însă imaginea dispăruse și apa era întunecată. Nu știu, am spus oarecum nedumerit. Mi s-a părut că văd ceva... tu n-ai văzut
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
că se va destrăma, că se va risipi în praf auriu, în lumina câmpului unde se auzeau doar greierii și foșnetul grâului și al plantelor sălbatice... Solzul însă n-a dispărut, așa că l-am prins în vârful șepcii, agățându-i zimții de pânza subțire. Apoi, am plecat mai departe. Cum mergeam noi pe cărarea prăfuită, printre lanurile de grâu și ierburi coapte de soare, am auzit un galop. Ne-am uitat în urmă, crezând că era calul pe lângă care trecusem. Era
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
de crucea sudului, de micul dejun, de sărutul tău timpul care a făcut castane, cu care ne bate trupul fragi, cu care ne adoarme gustul, maiestuos întoarcere am înghițit și fluviul, am mâncat și toată povestea cu cojile nucilor, cu zimții castanelor verzi cu zorile cafenii, cu zahăr brun, cu amăreala migdalelor tale. luo na, atât vreau și eu, atât sper: un balansoar de ba da. nouă în primul loc: înainte de a pleca, înghite toate motivele tale de a pleca, și
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și blocurilor din prefabricate. Orașul se extindea. La început te mulțumeai să îți ferești privirea, mai târziu ai început să ocolești zonele unde aveau loc defrișări. Imaginile erau crude și nimeni nu putea înțelege de ce seva rămasă pe cuțitele cu zimți era roșie. Sunetul de motor îți țiuia în ureche ziua și noaptea până când oboseala ajunse să doarmă în locul tău, în timp ce tu hoinăreai pe străzi ca să verifici dacă nu a dat rădăcini smoala turnată proaspăt pe străzi. Nu ai riscat niciodată
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
silueta, aleargă după o minge, pe o parcelă limitată, împreună cu alți cunoscători ai acestui sport intitulat minifotbal. Aceleași abilități tehnice le dovedește și în calitate de percuționist, având o slăbiciune pentru toba mică, toba mare, falțul din os, mistrie și dalta cu zimți. A debutat cu proza scurtă „Pătratul de sârmă“, în revista Vatra (1997), dar a colaborat și la Tribuna. Momentul afirmării sub semnul scrisului îl constituie însă obținerea Premiului pentru Proză la Concursul de manuscrise al Uniunii Scriitorilor din România (2006
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]