54 matches
-
multe alte locuri cuprinse în peregrinările sale, îi datorează o parte din spiritualitatea sa, fie chiar și numai pentru faptul că, în jurul anului 1225, ctitorește două dintre cele cinci mănăstiri sârbești existente astăzi pe teritoriul României: cele de la Baziaș și Zlatița. Monarhul monah Deși se stabilesc pe teritoriul vechilor provincii romane Iliria și Moesia încă din veacul al VII-lea și își creează primul principat la 850, sârbii intră cu adevărat în istorie o dată cu Marele Jupan Ștefan Nemania, întemeietorul dinastiei care
Agenda2004-4-04-a () [Corola-journal/Journalistic/281970_a_283299]
-
puțin, în două sate bănățene. Amintirile copilăriei În 1992, sub egida prestigioasei edituri „Institutul de Etnografie al Academiei Sârbe de Științe și Arte“ apărea la Belgrad un volum postum sub semnătura lui Dejan M. Adam. Intitulat „Amintiri din copilăria de la Zlatița“, cartea evocă perioada sfârșitului „Războiului cel Mare“ și prezintă întâmplările prin care țăranii din satul bănățean de pe Clisura Dunării aveau să fie cunoscuți drept primii republicani/revoluționari de tip sovietic din România. „În acea vară - avea să își amintească Adam
Agenda2003-43-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281633_a_282962]
-
întâmplările prin care țăranii din satul bănățean de pe Clisura Dunării aveau să fie cunoscuți drept primii republicani/revoluționari de tip sovietic din România. „În acea vară - avea să își amintească Adam - tot mai mulți dezertori, soldați de-ai noștri din Zlatița, se întorceau acasă. Nu se mai ascundeau de noi, ciobăneii, ca la început și nici nu ne mai amenințau cu tot felul de grozăvii dacă i-am fi denunțat. Se vorbea prin sat că armata austro-ungară și cea germană au
Agenda2003-43-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281633_a_282962]
-
închiși în regiuni mai depărtate ale U.R.S.S. Așa s-a întâmplat și cu unchiul Proca, sosit din Samar (actualul Kuibîșev)“. Pe 9 noiembrie 1918, armata sârbă, alungându-i pe austro-ungarii aflați în retragere, intra în Biserica Albă (de care Zlatița aparținea), ocupând și toate satele din jur. Înainte de asta, însă, Cadrele Verzi și foștii prizonieri îi alungaseră pe funcționarii maghiari, dezarmaseră jandarmii și instauraseră puterea. Opoziția cea mai înverșunată la adresa noii ordini a fost din partea localnicilor din Zlatița și Kusić
Agenda2003-43-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281633_a_282962]
-
de care Zlatița aparținea), ocupând și toate satele din jur. Înainte de asta, însă, Cadrele Verzi și foștii prizonieri îi alungaseră pe funcționarii maghiari, dezarmaseră jandarmii și instauraseră puterea. Opoziția cea mai înverșunată la adresa noii ordini a fost din partea localnicilor din Zlatița și Kusić, care, suflete clocotitoare, au instaurat republica populară. Reprimarea reacțiunii - cu lovituri de baston Prima grijă a revoluționarilor a fost recunoașterea noii „forme de stat“. Se adresează, așadar, comandantului militar al zonei. Delegația este primită foarte amabil și, în urma
Agenda2003-43-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281633_a_282962]
-
zlăticeni erau în delegație Gioca Șarmat, Stanislav Martinović, Loiza Havlik (iată, printre revoluționari erau și cehi), care avea și el o căruță, și alții de care nu îmi aduc acum aminte. Erau patru căruțe din Kusić și ale noastre din Zlatița - își amintește Dejan Adam. Unchiul Spasa îmi povestea mai târziu că se întovărășise cu niște vechi social-democrați din sat și că intenționau să întroneze puterea poporului, ca în Rusia. În drum spre Biserica Albă, delegații cântau «Pitna kiša pala, Austria
Agenda2003-43-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281633_a_282962]
-
cea mai moale parte a corpului. Elanul reacționar nu poate fi însă înfrânt, revoluționarii continuând să întrețină o activitate de agitație în satele din împrejurimi. Republica se prăbușește de la sine, în iulie 1919, când se trasează noua graniță pe Nera, Zlatița fiind astfel separată de satul „frățesc“ Kusić. Pe 28 iulie se introduce administrarea românească în întreg Banatul. „Eu - încheie micul văcar prins în vârtejul revoluționar - m-am întors la vacile mele“. Dejan Adam avea să se stabilească după război în
Agenda2003-43-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281633_a_282962]
-
doilea război mondial. Mișcarea avea să fie însă mult mai crunt reprimată de puterea pro-sovietică, disidenții titoiști fiind condamnați la ani grei de închisoare. Clisura Dunării - o notă aparte Un spațiu ciudat această Clisură a Dunării. Un loc în care Zlatița are doar două-trei familii ale căror nume au o terminație specific sârbă, în timp ce rezonanța celorlalte le recomandă drept românești. Cu toate acestea, în sat se vorbește aproape în exclusivitate limba sârbă, iar predica se ține, de asemenea, în sârbește. La
Agenda2003-43-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281633_a_282962]
-
predica se ține, de asemenea, în sârbește. La doar 3 km, în satul Lescovița, absolut toți locuitorii au numele - atât cele de familie, cât și cele de botez - pur sârbești, dar limba folosită este în marea majoritate româna. Mănăstirea din Zlatița trece drept cea mai veche mănăstire sârbească de pe teritoriul României. Numele ei este însă Kusić, la fel ca satul care, în urma războiului mondial, a rămas dincolo de graniță. De altfel, și în Kusić există o mănăstire denumită - ați ghicit, desigur - Zlatița
Agenda2003-43-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281633_a_282962]
-
Zlatița trece drept cea mai veche mănăstire sârbească de pe teritoriul României. Numele ei este însă Kusić, la fel ca satul care, în urma războiului mondial, a rămas dincolo de graniță. De altfel, și în Kusić există o mănăstire denumită - ați ghicit, desigur - Zlatița. Să amintim în treacăt că legenda îl desemnează drept ctitor al mănăstirii din Zlatița pe însuși Sfântul Sava, patronul sârbilor. Așezământul datează oricum din a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Și, în completarea acestei note aparte pe care
Agenda2003-43-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281633_a_282962]
-
însă Kusić, la fel ca satul care, în urma războiului mondial, a rămas dincolo de graniță. De altfel, și în Kusić există o mănăstire denumită - ați ghicit, desigur - Zlatița. Să amintim în treacăt că legenda îl desemnează drept ctitor al mănăstirii din Zlatița pe însuși Sfântul Sava, patronul sârbilor. Așezământul datează oricum din a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Și, în completarea acestei note aparte pe care o prezintă zona, să mai spunem că localnicii din Belobreșca se mândresc cu faptul
Agenda2003-43-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281633_a_282962]
-
este unanim acceptată ideea că cei care au contribuit financiar și material la ridicarea, în general, a mănăstirilor de pe malul stâng al Dunării, de pe teritoriul actual al României, au fost despoții sârbi. Este vorba despre cele de la Baziaș, Cusici și Zlatița. Cei mai mulți cred că ctitor este despotul sârb Iovan Brancovici, fiul despotului Stefan (1420-1476). Alții leagă Baziașul de sinaiții creștini, care ar fi impus la mănăstirea de aici sărbătorirea Schimbării la Față. Interese Construit din nuiele împletite, apoi din bârne, lăcașul
Agenda2004-51-04-d () [Corola-journal/Journalistic/283173_a_284502]
-
fiind reluat de către uniați care, sprijiniți de autoritățile habsburgice, și-au pus în gând să cucerească mănăstirile, aceste adevărate bastioane ale ortodoxiei. Represalii În 1788, spun autorii cărții amintite mai sus, situația devine dramatică după incendierea de către turci a mănăstirii Zlatița, „...călugării trăind din ajutorul primit de la parohia Zlatița și din donații strânse de mănăstirea Baziaș de la credincioșii acestor locuri care erau atrași aici de icoana făcătoare de minuni...“ adusă de la Hilandar și care este considerată drept cea mai mare sfințenie
Agenda2004-51-04-d () [Corola-journal/Journalistic/283173_a_284502]
-
habsburgice, și-au pus în gând să cucerească mănăstirile, aceste adevărate bastioane ale ortodoxiei. Represalii În 1788, spun autorii cărții amintite mai sus, situația devine dramatică după incendierea de către turci a mănăstirii Zlatița, „...călugării trăind din ajutorul primit de la parohia Zlatița și din donații strânse de mănăstirea Baziaș de la credincioșii acestor locuri care erau atrași aici de icoana făcătoare de minuni...“ adusă de la Hilandar și care este considerată drept cea mai mare sfințenie a sârbilor din Clisura Dunării. Această icoană este
Agenda2004-51-04-d () [Corola-journal/Journalistic/283173_a_284502]
-
Icoana se află imediat la intrare, în partea de nord a zidului bisericii mănăstirești. Situația se schimbă cumva înspre mai bine, fiindcă în 1805 se construiește din piatră conacul mănăstirii Baziaș. Dar, în 1848, cei nouă călugări trăitori la mănăstirea Zlatița vor fi martori oculari ai incendierii lăcașului lor sfânt de către ostașii Batalionului 9 honvezi, aflați sub comanda maiorului Karl von Abancurt, ca represalii la incendierea unor mori de pe Nera și Iaruga de către armata sârbă. Drept urmare, călugării se vor retrage la
Agenda2004-51-04-d () [Corola-journal/Journalistic/283173_a_284502]
-
de peretele de nord, imediat la intrarea sub clopotniță. Țintă pentru tunuri În primul război mondial, biserica a fost ținta tunurilor de pe vasele de război de pe Dunăre. După 28 de ani de autonomie, mănăstirea este din nou afiliată celei din Zlatița. În 1934, la Baziaș nu mai exista nici un călugăr. În 1936, mănăstirea este reparată. Printre contributori se numără Patriarhia Serbiei, câteva persoane anonime din Iugoslavia, dar și U.D.R. (Uzinele Domeniilor Reșița), societatea din urmă donând tabla necesară acoperirii bisericii
Agenda2004-51-04-d () [Corola-journal/Journalistic/283173_a_284502]
-
colectivizare în satele din vecinătatea Baziașului. În 1950, părintele Sekulić este nevoit să predea autorităților arhivele cu cei botezați, născuți și morți. Un an mai târziu, cu permisiunea sa, clopotul mănăstirii și inventarul bisericii din Cusici sunt predate bisericii din Zlatița. Deși a solicitat ierarhilor bisericii să-l înlocuiască, să trimită la Baziaș un om tânăr, dorința sa nu a fost îndeplinită. Speranța nu moare În perioada comunistă, mănăstirea a fost lăsată de izbeliște. Abia în 1980, i se aduc reparații
Agenda2004-51-04-d () [Corola-journal/Journalistic/283173_a_284502]
-
Barbu” Lugoj (Elena Șandru, Alexandru Schipor, Georgeta Zugravu, Eugenia Olariu), învățători - Livia Decun, de la Școala cu clasele I-VIII nr. 24 (Simona Mihailov, Maria Olteanu, Mihaela Tripșa, Maria Mitrofan), educatoare - Maria Enache, de la Grădinița p. p. nr. 22 (Danița Stanciu, Zlatița Comanov); diplomă de merit pentru rezultate de performanță cu elevii, la etapa națională - discipline teoretice - Rodica Lăzăreanu, de la Colegiul Tehnic „H. Coandă” (Daliborca Cnejev, Mariana Buican, Felicia Dinu), muzică - Maria Bodo, de la Colegiul Național de Artă „I. Vidu”, sport - Elena
Agenda2004-27-04-scoala () [Corola-journal/Journalistic/282614_a_283943]
-
Liubcova, se deschide astăzi, de la ora 15, cu o paradă a portului popular ceh, la care vor participa și se vor prezenta formațiile din Eibenthal, Sfânta Elena, Moldova Nouă, Bigăr, Șumița, Peregu Mare, Caransebeș, Českě Budějovice, Reșița, Gârnic, Ravensca, Timișoara, Zlatița, Orșova, Krușița - Serbia, Luibcova și Berzeasca. Fiecare seară de festival se va încheia cu un bal. Manifestarea este organizată de Uniunea Democratică a Slovacilor și Cehilor din România, Filiala Zonală a Banatului de Sud, organizațiile locale ale slovacilor și cehilor
Agenda2003-21-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/281042_a_282371]
-
ani e debutant cu o carte de succes: „experimentează”. Recitindu-l azi, descopăr numeroase „întoarceri acasă” - la Belobreșca, satul natal, spațiu al unei ferilități creatoare sârbe neobișnuite: aici s-au născut mulți artiști, cărturari, literați citabili. În (Între Belobreșca și Zlatița) - titlul e pus în paranteze - asistăm la topografii sentimentale: „în vârful Locvei se află un tei/cu flori/cu alai de albine/cu păstori nepricepuți/cu un pârâu alb/între două umbre de pasăre//nu mă lasă o clipă să
Slavomir Gvozdenovici – 60 Puțină geografie literară by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3819_a_5144]
-
despre această zonă. Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă această zonă trebuie spus că ea cuprinde loclitățile riverane Dunării de la Baziaș și până la Berzasca, după unii sau până la Orșova după alții. Lucrarea vorbește despre medici și cadrele medicaledin localitățile; Zlatița, Socol,Câmpia,Divici,Șușca,Pojejena,Radimna,Măcești, Moldova Veche, Moldova Nouă, Moldovița, Cărbunari, Gârnic, Sfânta Elena, Coronini(fost Pescari), Sichevița, Gornea, Liubcova, Berzasca, Cozla și Bigăr. Acest areal destul de întins pentru vremuri când cele mai moderne mijloace de transport erau
CLISURA DUNĂRII – FILE DIN ISTORIA OCROTIRII SĂNĂTĂŢII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367296_a_368625]
-
Interviu realizat în octombrie 2009 Poetul și eseistul Slavomir Almajăn, originar din Zlatița, județul Caras Severin, și-a descoperit pasiunea pentru scris pe când era elev de liceu, la Reșița. Ani mai tarziu, acesta a început să frecventeze cenaclul “Semenicul”, care se adună în vestită “cameră albastră” a casei de cultură din același oraș
DESPRE ARMONIA APARUTA CA URMARE A CUNOASTERII DINCOLO DE APARENTE, INTR-UN DIALOG CU SCRIITORUL SLAVOMIR ALMAJAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355900_a_357229]
-
Aici se putea ajunge din Oravița peste muntele Gheorghe, trecând prin Răcăjdia, Sasca Montană, Cărbunari și intrând în orașul vechi pe valea numită ,,baron”, actuala stradă 1 Decembrie 1918. Din Oravița se putea ajunge și urmând cursul râului Nera până la Zlatița, prin comunele Socol și Pojejena, urmărind malul stâng al Dunării. Drumul cel mai circulat la acea vreme era cel dintre Orșova și Moldova Veche, dar nici acesta nu era asfaltat, ci doar pietruit. Am fost angajat la mina Suvarov, care
1966 INTRAREA ÎN MOLDOVA NOUĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358282_a_359611]
-
Poetul și eseistul Slavomir Almajăn, originar din Zlatița, județul Caras Severin, și-a descoperit pasiunea pentru scris pe când era elev de liceu, la Reșița. Ani mai tarziu, acesta a început să frecventeze cenaclul “Semenicul”, care se adună în vestită “cameră albastră” a casei de cultură din același oraș
DESPRE ARMONIE PRIN CUNOASTEREA DINCOLO DE APARENTE, INTR-UN DIALOG CU SLAVOMIR ALMAJAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344285_a_345614]
-
sa, Florica, părăsesc definitiv România pentru Canada. În prezent, cei doi locuiesc în Kelowna, British Columbia (BC). Slavomir și Florica Almajăn au împreună, două fiice. Scriitorul s-a nascut pe 2 aprile 1953. Poetul și eseistul Slavomir Almajăn, originar din Zlatița, județul Caras Severin, și-a descoperit pasiunea pentru scris pe când era elev de liceu, la Reșița. Ani mai tarziu, acesta a început să frecventeze cenaclul “Semenicul”, care “Cititorul este mediul în care poezia se întâmplă prin rezonanță” - Ce anume te-
DESPRE ARMONIE PRIN CUNOASTEREA DINCOLO DE APARENTE, INTR-UN DIALOG CU SLAVOMIR ALMAJAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344285_a_345614]