37 matches
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Toți clatină din cap, superiori, citiți, cu patalamale zoioase-n buzunarul de la piept: „Da, da, Dinescu; dar mai tîrziu? N-are cultură, să vedem, să vedem. E prea simpatic! Doar cu talentul...” Să-i iei de gît și să-i ucizi? Inutil, apar alții, tot citiți, tot habar neavînd
Îl văd pe Dinescu ca pe o mașină de tocat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13321_a_14646]
-
Noroc! Bine-ai venit! Sau poate îți e foame? Hai, ia, domnu^Săndel..." Șantan Timpul? A adormit cu capul pe masă, Delirînd despre Shakespeare, despre Eminescu... Slab, numai piele și os, mîncat de-un abces, cu Haina boțită, pătată, cămașa zoioasă. Păcat. Vorbea atît de frumos. Descu- Rajant de frumos. Îți venea să Plîngi. Să-ți spui: Nimic nu contează! Important e să iubești, important e firescul Vieții ca un cîntec simplu și curat, Munca din plăcere, dar și cu folos
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
Chiar ar fi indicat ca Străinul să se citească anume în Biblioteca Națională din București. Te simți ca-n lagărele de concentrare nemțești din filmele sovietice. Aici cuvîntul "cititor" e sinonim absolut cu "inculpat" și nu în ultimul rînd "incult", "zoios" și "analfabet", al doilea "strat social" non-grata fiind custodele de sală, care probabil că s-o fi făcut vinovat și el de-a lungul timpului. Citat: "Orice atitudine de clemență, de favorizare a faptei de mai sus din partea custodelui de
În vizită la Biblioteca Națională by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15780_a_17105]
-
perioadă de liniște. Ce ar mai fi putut să îmi facă după ce m-ar fi bătut atât de crunt? Ce satisfacție i-ar mai fi dat ghionturile și pumnii pe sub masă? La ce bun să mai îmi dea cu buretele zoios în cap? Cam așa gândisem. Și speram să fi gândit bine. Să vedem. După ultima oră (istorie) curtea din spate se umplu de lume. Numai băieți, fetele mă plăceau și nu voiau să mă vadă stâlcit și sângerând. Doi elevi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pe la mine, mai ales că pe Carina o apucau pandaliile numai când auzea de el... „să nu-mi mai calce în casă!”. Într-un fel, dacă stau să mă gândesc, chiar de asta-mi plăcea să-l mai salt de la „Zoiosul”, unde-și făcea veacul vânzându-și poeziile pe foi volante sau dând meditații pe votcă pramatiilor de la industrialele din zonă. Când avea noroc și se strângea lumea în jurul lui, atunci își expunea teoria „Vocilor”, cât putea fi ea explicată, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
trei săptămâni, tocmise un taxi să-l poarte din cârciumă-n cârciumă, să-l aștepte până-și termină activitățile. Acum mai avea vreo trei admiratori, unul era chiar șoferul. Pe urmă, toate au intrat în normal, Anatol a reintrat în „Zoiosul”, c-o cipilică pe cap și-un braț de hârtii: - Am un nou poem, poate cel mai profund pe care l-am scris, e-un poem de iubire tragică, de-adevărat amor... Cine dă două sute de votcă? Televizorul vechi, alb-negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
n‑a spus nimic, nici o vorbă. A dat numai din mână a lehamite. Acum știu ce Însemna: Îndelungatul vis despre Adriatica, acea nălucă Îndepărtată, era cu mult mai fascinant și mai frumos, mai pur și mai profund, decât balta aia zoioasă În care se bălăceau bărbați unsuroși, groși la ceafă și femei unse cu uleiuri, „negre ca păcura“. Asta a fost ultima oară când s‑a dus În concediu la mare. Acum știu că atunci În el a murit cineva ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
despuiase de Învelișul muced, vâscos al beznei, era o desfătare copilărească a pielii, a măruntaielor și a oaselor, o bucurie a oaselor, o bucurie animalică, o bucurie de amfibie, de reptilă, când trupul, În durerile facerii, se slobozește de pielea zoioasă, de Învelișul muced, de pojghița vârtoasă a negurii vremurilor, ce iese prin pori, jilavă și nepieritoare, era o sângerare epidermică, precum veninul șarpelui când intră În trup, În carne, până la oase, până la măduvă, pătrunzând aievea ca lumina caldă a soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vrăjit. Luna se rostogolește printre apele cerului până se îneacă și rămâne ca o migdală inflamată în gâtul zării. Acum iarna hălăduia prin oraș, cerșind o bucată de amintire din coltucul trecutului. Mâna întinsă era murdară. Trupul, zdrențe de zăpadă zoioasă care zăceau lângă rigole, sub laturile noroaielor zdrumicate de roțile mașinilor, de periile rotative ale gunoierilor, cu iz de ploscă în aerul îmbâcsit de virușii prezentului, volatilizați de garduri, tufe și coroanele copacilor acoperite de ciori. Găurile negre ale cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
încât și curentul electric din cablurile țesute pe tavanul străzilor se sufoca sub mulțimea lor, zidurile blocurilor erau mânjite de lacrimi murdare, coaja copacilor de șiroaiele de lumină ale norilor mânjiți de sânge bolnav, în canalizări bolboroseau șuvoaie de iarnă zoioasă. Cu sunetele din orga copilăriei, râsete, foșnet păstrat în moleculele înghețate, nostalgia zilelor de vară din atomii de gheață, notele școlare puse la păstrare în fuioarele de aburi ale vremurilor de atunci, strigătele victorioase ale băieților către frumoasele privind de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
critic de poezie) pe coperta a IV-a a volumului? Nu-ți poți reprima zâmbetul: După acquis-ul/ comunitar,/ mai pot, io, rachiul/ imunitar/ (ăl de ne apără,/ domne, de SARS,/ pentru că scapără/ ca un vinars;/ clar ca Zaraza,-n/ țoiul zoios,/ prin care raza/ trece voios;/ aprig de aprig/ ca la Câlnău)/ să mi-l mai fabric, -/ nu-n tescălău,/ dar (că-i mai aspru/ și fără zaț)/ din spirt albastru,/ din găinaț,/ sau din pufoaică/ de tractorist, -/ că te faci
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
Nici gustul ei nu sătura nici corpul ei mai rumenea lumina mea pierduta mea. Bodegă de cartier Uneori intri și te așezi pe scaunul din colțul bodegii miroase a Biblie arsă e acru și fum și asta plătești Pe geamul zoios vezi orașul care te-a împins înăuntru Zornăie pe masă mărunțișul ca și cum în urma ta s-ar închide hubloul unui veac adânc submarin Și iarăși pleci ca să intri.
Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/10115_a_11440]
-
n-a spus nimic, nici o vorbă. A dat numai din mînă a lehamite. Acum știu ce Însemna: Îndelungatul vis despre Adriatica, acea nălucă Îndepărtată, era cu mult mai fascinant și mai frumos, mai pur și mai profund, decît balta aia zoioasă În care se bălăceau bărbați unsuroși, groși la ceafă și femei unse cu uleiuri, „negre ca păcura“. Asta a fost ultima oară cînd s-a dus În concediu la mare. Acum știu că atunci În el a murit cineva ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
despuiase de Învelișul muced, vîscos al beznei, era o desfătare copilărească a pielii, a măruntaielor și a oaselor, o bucurie a oaselor, o bucurie animalică, o bucurie de amfibie, de reptilă, cînd trupul, În durerile facerii, se slobozește de pielea zoioasă, de Învelișul muced, de pojghița vîrtoasă a negurii vremurilor, ce iese prin pori, jilavă și nepieritoare, era o sîngerare epidermică, precum veninul șarpelui cînd intră În trup, În carne, pînă la oase, pînă la măduvă, pătrunzînd aievea ca lumina caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
melc veninos, fiordurile din inimile hăpăilor localităților. Dum-dumul manelelor provocatoare de exasperare până la a-ți rupe haina de pe tine, dezmorțitul aerului din încăperi cu oxid de carbon cald de la aragaz, sau cu dogoare de spirale incandescente de la reșouri electrice, oale zoioase cu gura în jos, plite înghețate în casele dărăpănate de pe la periferiile orașelor cu blocuri afumate și ruinate ca o cazemată bombardată ori în casele îngenuncheate de prin sate... leagănă sărăcimea țării pe brațele speranțelor de viață, de azi pe mâine
MUGURII LUMII DE MÂINE . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365340_a_366669]
-
iubire față de vecini (să recunoaștem că acest gen de manifestări nu sunt posibile nici în cele mai dezvoltate țări, datorită în primul rând unei atitudini de un criminal egoism și invidie față de aproapele tău). Cărțile de joc plescăiau pe mușamalele zoioase ale meselor, zarurile zornăiau, sticlele gâlgâiau, femeile cu ochii în patru, nu cumva să scape ceva și cu urechile pâlnie la bârfe, reușind aproape imposibilul, adică, să mănânce cu multă grație semințe, să clevetească neîncetat, ba chiar, să mai dea
UN ET ÎN MAHALA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352324_a_353653]
-
are groapă și unelte de reparat câini și păpuși, că tata nu are bani să-mi cumpere câine și păpușă, că tata mă are numai pe mine, că mama a murit, anul trecut, de sărăcie și de supărare...!”... Uite, puștiul zoios se apropie de câine, ăsta nu zice nici un ham, ia păpușa și se îndepărtează tustrei înspre imensitatea necunoscutului de lângă noi! Uite, puștiul se apropie de ograda uitării și îmi face semn cu mâna, și cu câinele, și cu păpușa!... Sigur
Marele necunoscut de lângă noi () [Corola-blog/BlogPost/340006_a_341335]
-
care treceau la trebile gospodărești : arau, coseau, prășeau. Când nu se hârjoneau cu fetele, Costache și Ion practicau pasiunea clandestină a tutunului ș-a pescuitului în Șomuz. Adunau atâtea vicii, încât, în ochii mei, autoritatea lor era surpată. Dimpotrivă, pe zoiosul, zăbălosul și flendurosul Neculai islazul îl înzestrase cu un spirit slobod și o cunoaștere atotcuprinzătoare care, mie, îmi smulgea o admirație totală. Eram supusul și devotatul său, făcându-i parte din toate ale mele. Darurile, Neculai le primea ca pe
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Fete zburlite, cu cozi mari și căpățâni pline de puf, aveau fuste crețe, lungi și înflorate, iar băieții, flanele zdrențuite prin care li se vedea pielea neagră. între ei, fără rușine, se amestecau și câțiva bărbați cu capul gol, la fel de zoioși și rupți. Primenit mereu, alaiul nu-l mai părăsi toată ziua pe Zalomir, altminteri fiindu-i de ajutor : încurcând ițele, toți pârau și, la cea mai mică contrazicere, se pocneau unii pe alții peste cap. însuflețit de explicații, Zalomir intră
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ud în umezeala grea. Prin zidurile astea, poate, doarme ea, - Case de fier în case de zid, Și porțile grele se-nchid. Un clavis îngînă-ncet la un etaj, Umbra mea stă în noroi ca un trist bagaj - Stropii sar, Ninge zoios, La un geam, într-un pahar, O roză galbenă se uită-n jos. Plumb de toamnă De-acum, tușind, a și murit o fată, Un palid visător s-a împușcat; E toamnă și de-acuma s-a-nnoptat... - Tu ce mai faci
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
a fost! Vați aplecat asupra mea cu încredere și blândețe. Când tata nu mă lăsa la școală, eu purtam abecedarul cu mine la păscut oile, iar la târlă, în momentele de răgaz, scriam la masa din adăpost pe un caiet zoios cu un creion tocit. Prin dumneavoastră s-a întâmplat minunea. În clasa a șasea am trecut prin abecedar și prin manualul clasei a doua. La sfârșitul clasei a șasea citeam destul de bine și îmi modelasem scrisul. Puteam să termin treapta
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
uită înapoi. Mesele de-a lungul barului erau luminate de o jumătate de duzină de candele palide. Lumina nesigură, ascunsă în întuneric, părea să încurajeze introspecția printre băutorii izolați. Într-un colț al încăperii, o femeie înfășurată într-un șal zoios scotea note aleatorii dintr-o concertină ruptă. Așteptarea nervoasă pe care aceste sunete o induceau făceau conversația imposibilă. Nimeni nu râdea, nimeni nu ridicau vocea în semn de voie bună, doar mârâituri și oftaturi de neputință se făceau auzite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
contrastau izbitor cu primele și care-l determină să renunțe definitiv la asemenea fantasmagorii. Era vorba de binecunoscutele periferii ale târgurilor, satelor și cătunelor mizere și sărăcăcioase; presărate cu dughene pestrițe, cu tot felul de șandramale mucegăite și maghernițe puchinoase, zoioase, pline de praf și înecate în gunoaie. Chiar și cartierele mărginașe ale marilor orașe nu făceau excepție. Aceste periferice așezări umane, presărate la tot pasul cu sumedenie de magazii, șuri de diferite dimensiuni confecționate din deșeuri de materiale aruncate de pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care și ea aștepta din moment în moment acest semnal, cu o grabă și o îndemânare specifică celor nerăbdători să afle o știre de mare importanță, scoase celularul și-l duse în mod firesc la ureche. Tipul, îmbrăcat neglijent și zoios, după ce și-a declinat identitatea reprobabilă și a prezentat și o legitimație destul de dubioasă, începu să-și expună marfa, cu precizie de acrobat, pe locul rămas neocupat. Era vorba de mai multe iconițe de diferite mărimi, meșterite de artizani de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
foarte mulțumit. Copil fiind, într-o seară călduroasă de vară, privea alături de Grigore cum, în jurul unui foc de vreascuri și uscături, adunate cu brațul de prin împrejurimi, la flăcările căruia fierbea pe o pirostrie într-un ceaun uriaș din tuci, zoios și înnegrit de fum, un fel de zeamă cu spumă urâtă la vedere, la miros și culoare; cu o linguroaie din lemn, o bătrână pe jumătate goală, pe jumătate învelită în petice; uscată, zbârcită, în gură numai cu doi colți
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]