37 matches
-
melc veninos, fiordurile din inimile hăpăilor localităților. Dum-dumul manelelor provocatoare de exasperare până la a-ți rupe haina de pe tine, dezmorțitul aerului din încăperi cu oxid de carbon cald de la aragaz, sau cu dogoare de spirale incandescente de la reșouri electrice, oale zoioase cu gura în jos, plite înghețate în casele dărăpănate de pe la periferiile orașelor cu blocuri afumate și ruinate ca o cazemată bombardată ori în casele îngenuncheate de prin sate... leagănă sărăcimea țării pe brațele speranțelor de viață, de azi pe mâine
MUGURII LUMII DE MÂINE . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 by http://confluente.ro/_nicoleta_pascaru_mugurii_lu_aurel_v_zgheran_1373108070.html [Corola-blog/BlogPost/365340_a_366669]
-
are groapă și unelte de reparat câini și păpuși, că tata nu are bani să-mi cumpere câine și păpușă, că tata mă are numai pe mine, că mama a murit, anul trecut, de sărăcie și de supărare...!”... Uite, puștiul zoios se apropie de câine, ăsta nu zice nici un ham, ia păpușa și se îndepărtează tustrei înspre imensitatea necunoscutului de lângă noi! Uite, puștiul se apropie de ograda uitării și îmi face semn cu mâna, și cu câinele, și cu păpușa!... Sigur
Marele necunoscut de lângă noi by http://balabanesti.net/2012/10/05/marele-necunoscut-de-langa-noi/ [Corola-blog/BlogPost/340006_a_341335]
-
iubire față de vecini (să recunoaștem că acest gen de manifestări nu sunt posibile nici în cele mai dezvoltate țări, datorită în primul rând unei atitudini de un criminal egoism și invidie față de aproapele tău). Cărțile de joc plescăiau pe mușamalele zoioase ale meselor, zarurile zornăiau, sticlele gâlgâiau, femeile cu ochii în patru, nu cumva să scape ceva și cu urechile pâlnie la bârfe, reușind aproape imposibilul, adică, să mănânce cu multă grație semințe, să clevetească neîncetat, ba chiar, să mai dea
UN ET ÎN MAHALA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1420735730.html [Corola-blog/BlogPost/352324_a_353653]
-
perioadă de liniște. Ce ar mai fi putut să îmi facă după ce m-ar fi bătut atât de crunt? Ce satisfacție i-ar mai fi dat ghionturile și pumnii pe sub masă? La ce bun să mai îmi dea cu buretele zoios în cap? Cam așa gândisem. Și speram să fi gândit bine. Să vedem. După ultima oră (istorie) curtea din spate se umplu de lume. Numai băieți, fetele mă plăceau și nu voiau să mă vadă stâlcit și sângerând. Doi elevi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sfârșitul lor după voia Sa cea sfântă. După amiază a venit la mine un moșneag sfătos. Cine ar bănui măcar, că sub masca nenorocită a mizeriei viază un suflet atât de nobil ?. Cine ar bănui că sub pălăria ruptă și zoioasă, că sub părul alb și dezordonat se află o inteligență sclipitoare? Cine ar crede că acest moșneag desculț, cu bondița peticită, cu palmele bătucite de muncă, cu degetele stricate de gloanțe pe front, să se afle omul care vorbește cursiv
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
82). Mihail Sadoveanu a descris și el În termeni negativi - Într-o povestire din 1905 - cârciuma ținută de un evreu Într-un sat din Moldova : „Crâșma lui domnu’ Iosub era o șandrama neagră și urâtă, cu niște ferestre chioare și zoioase, și sta pe o coastă, sprijinită În proptele mari de stejar. De-abia sta ; te mirai cum n-o dă vântul jos” (377, p. 99). 362. Străinii au ocupat, de regulă, zona de mijloc a societății românești, cea compusă mai
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
bere bună. Pleacă toți pe jos. Un alai cu fețe zîmbitoare. Unii, oameni foarte răi, aveau un soi de frustrare. Oleacă de foc, bineînțeles fără moarte, doar cu o pîrleală, acolo... ar fi fost și mai interesant. "Țiganul" iese în fața zoiosului său chioșc și ne invită cu plecăciuni adînci: Poftim, dom' Pașcu! Ce onoare să vină și dom' primar! Poftiți, am un separeu, al lui dom' Pașcu... Lui acolo îi place... Fața de masă este curată, paharele la fel. Mulți ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
senectutea și efectele sale colaterale neplăcute, agasante și dureroase un exemplar uman matusalemic ambalat într-un raglan maro, uzat, slinos și grosolan cârpit pe alocuri cu ață albă, iar pe cap în ciuda timpului frumos și călduros avea o căciulă neagră zoioasă și roasă pe la margini de timpul îndelungat de când se afla în câmpul muncii. Omul care stătea pe scăunel în bătaia soarelui fierbinte era într-adevăr bătrân, dar avea gândirea trează și o privire inteligentă și iscoditoare. Tata a îndrăznit. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sfârșitul lor după voia Sa cea sfântă”. După amiază a venit la mine un moșneag sfătos. Cine ar bănui măcar, că sub masca nenorocită a mizeriei viază un suflet atât de nobil ?. Cine ar bănui că sub pălăria ruptă și zoioasă, că sub părul alb și dezordonat se află o inteligență sclipitoare? Cine ar crede că acest moșneag desculț, cu bondița peticită, cu palmele bătucite de muncă, cu degetele stricate de gloanțe pe front, să se afle omul care vorbește cursiv
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
oale. Cu toate că buba-i coaptă, n-are cine s-o spargă. Tineretul, care crede că are Europa și S.U.A. la picioare, este departe de politică, nu-l interesează, pensionarii sunt numai mulți, iar intelectualii se gudură pe lângă putere. Între timp „zoioșii” înoată în mocirla democrației, fără să-și dea seama că alimentează atât tendințele de stânga, cât și de dreapta. Puțin a lipsit ca în perioada interbelică să le pună mâna-n gât legionarii și, drept să vă spun, n-ar
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
uită înapoi. Mesele de-a lungul barului erau luminate de o jumătate de duzină de candele palide. Lumina nesigură, ascunsă în întuneric, părea să încurajeze introspecția printre băutorii izolați. Într-un colț al încăperii, o femeie înfășurată într-un șal zoios scotea note aleatorii dintr-o concertină ruptă. Așteptarea nervoasă pe care aceste sunete o induceau făceau conversația imposibilă. Nimeni nu râdea, nimeni nu ridicau vocea în semn de voie bună, doar mârâituri și oftaturi de neputință se făceau auzite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
plămîni; ploaie; podeaua; politică; politicienii; ponosit; prăfuit; prefăcut; prietenie; respingător; roată; rufe; rușine; sănătos; sărăcie; silă; sînge; spălare; stradă; stricat; sumbru; sutien; de tot; toxic; tractorist; trafaret; trist; țară; ucigaș; ud; unt; urîțenie; vagabond; vanish; veselă; vorbi; zburdalnic; zdreanță; zdrențuros; zoios (0); 790/210/71/139/0 muri: deceda (57); sfîrșit (30); tristețe (27); durere (20); sicriu (20); învia (16); cimitir (14); deces (12); negru (12); trăi (12); mort (11); suferință (11); viață (11); decedat (10); moarte (9); a deceda (8
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
critic de poezie) pe coperta a IV-a a volumului? Nu-ți poți reprima zâmbetul: După acquis-ul/ comunitar,/ mai pot, io, rachiul/ imunitar/ (ăl de ne apără,/ domne, de SARS,/ pentru că scapără/ ca un vinars;/ clar ca Zaraza,-n/ țoiul zoios,/ prin care raza/ trece voios;/ aprig de aprig/ ca la Câlnău)/ să mi-l mai fabric, -/ nu-n tescălău,/ dar (că-i mai aspru/ și fără zaț)/ din spirt albastru,/ din găinaț,/ sau din pufoaică/ de tractorist, -/ că te faci
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Toți clatină din cap, superiori, citiți, cu patalamale zoioase-n buzunarul de la piept: „Da, da, Dinescu; dar mai tîrziu? N-are cultură, să vedem, să vedem. E prea simpatic! Doar cu talentul...” Să-i iei de gît și să-i ucizi? Inutil, apar alții, tot citiți, tot habar neavînd
Îl văd pe Dinescu ca pe o mașină de tocat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13321_a_14646]
-
Noroc! Bine-ai venit! Sau poate îți e foame? Hai, ia, domnu^Săndel..." Șantan Timpul? A adormit cu capul pe masă, Delirînd despre Shakespeare, despre Eminescu... Slab, numai piele și os, mîncat de-un abces, cu Haina boțită, pătată, cămașa zoioasă. Păcat. Vorbea atît de frumos. Descu- Rajant de frumos. Îți venea să Plîngi. Să-ți spui: Nimic nu contează! Important e să iubești, important e firescul Vieții ca un cîntec simplu și curat, Munca din plăcere, dar și cu folos
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
Nici gustul ei nu sătura nici corpul ei mai rumenea lumina mea pierduta mea. Bodegă de cartier Uneori intri și te așezi pe scaunul din colțul bodegii miroase a Biblie arsă e acru și fum și asta plătești Pe geamul zoios vezi orașul care te-a împins înăuntru Zornăie pe masă mărunțișul ca și cum în urma ta s-ar închide hubloul unui veac adânc submarin Și iarăși pleci ca să intri.
Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/10115_a_11440]
-
Chiar ar fi indicat ca Străinul să se citească anume în Biblioteca Națională din București. Te simți ca-n lagărele de concentrare nemțești din filmele sovietice. Aici cuvîntul "cititor" e sinonim absolut cu "inculpat" și nu în ultimul rînd "incult", "zoios" și "analfabet", al doilea "strat social" non-grata fiind custodele de sală, care probabil că s-o fi făcut vinovat și el de-a lungul timpului. Citat: "Orice atitudine de clemență, de favorizare a faptei de mai sus din partea custodelui de
În vizită la Biblioteca Națională by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15780_a_17105]
-
care treceau la trebile gospodărești : arau, coseau, prășeau. Când nu se hârjoneau cu fetele, Costache și Ion practicau pasiunea clandestină a tutunului ș-a pescuitului în Șomuz. Adunau atâtea vicii, încât, în ochii mei, autoritatea lor era surpată. Dimpotrivă, pe zoiosul, zăbălosul și flendurosul Neculai islazul îl înzestrase cu un spirit slobod și o cunoaștere atotcuprinzătoare care, mie, îmi smulgea o admirație totală. Eram supusul și devotatul său, făcându-i parte din toate ale mele. Darurile, Neculai le primea ca pe
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Fete zburlite, cu cozi mari și căpățâni pline de puf, aveau fuste crețe, lungi și înflorate, iar băieții, flanele zdrențuite prin care li se vedea pielea neagră. între ei, fără rușine, se amestecau și câțiva bărbați cu capul gol, la fel de zoioși și rupți. Primenit mereu, alaiul nu-l mai părăsi toată ziua pe Zalomir, altminteri fiindu-i de ajutor : încurcând ițele, toți pârau și, la cea mai mică contrazicere, se pocneau unii pe alții peste cap. însuflețit de explicații, Zalomir intră
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Vă rog, și o salvare!“. M-am uitat cu atenție la omul accidentat. Lângă el, cu toată graba spre liman, avea „salvată“ și o sticlă de plastic boțită, în care se mai păstrau câteva înghițituri de vin. Purta o pălărie zoioasă, un pulover așijderea și o geacă turcească din buzunarul căreia se vedea o jumătate de pâine. Omul ți-ar fi putut stârni mila chiar și fără să fie accidentat. Lângă noi a apărut deodată un bărbat în trening, așezându-se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
ești bou, descurcă-te singur“. Când am auzit sirenele Poliției și ale Salvării, tocmai mi-a venit tramvaiul în stație. Am urcat și am privit în urmă - la pletosul care gesticula către șoferii blocați în trafic, la omul cu pălărie zoioasă, așezat în fund, frecându-și genunchiul cu mâna, la bărbatul în trening care a tulit-o pe partea cealaltă a străzii -, cu sentimentul că am asistat la o splendidă scenă absurdă. Despre prietenie, cred eu. POVEȘTI DE ADORMIT P|RINȚII
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
n-a spus nimic, nici o vorbă. A dat numai din mînă a lehamite. Acum știu ce Însemna: Îndelungatul vis despre Adriatica, acea nălucă Îndepărtată, era cu mult mai fascinant și mai frumos, mai pur și mai profund, decît balta aia zoioasă În care se bălăceau bărbați unsuroși, groși la ceafă și femei unse cu uleiuri, „negre ca păcura“. Asta a fost ultima oară cînd s-a dus În concediu la mare. Acum știu că atunci În el a murit cineva ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
despuiase de Învelișul muced, vîscos al beznei, era o desfătare copilărească a pielii, a măruntaielor și a oaselor, o bucurie a oaselor, o bucurie animalică, o bucurie de amfibie, de reptilă, cînd trupul, În durerile facerii, se slobozește de pielea zoioasă, de Învelișul muced, de pojghița vîrtoasă a negurii vremurilor, ce iese prin pori, jilavă și nepieritoare, era o sîngerare epidermică, precum veninul șarpelui cînd intră În trup, În carne, pînă la oase, pînă la măduvă, pătrunzînd aievea ca lumina caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a fost! Vați aplecat asupra mea cu încredere și blândețe. Când tata nu mă lăsa la școală, eu purtam abecedarul cu mine la păscut oile, iar la târlă, în momentele de răgaz, scriam la masa din adăpost pe un caiet zoios cu un creion tocit. Prin dumneavoastră s-a întâmplat minunea. În clasa a șasea am trecut prin abecedar și prin manualul clasei a doua. La sfârșitul clasei a șasea citeam destul de bine și îmi modelasem scrisul. Puteam să termin treapta
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
n‑a spus nimic, nici o vorbă. A dat numai din mână a lehamite. Acum știu ce Însemna: Îndelungatul vis despre Adriatica, acea nălucă Îndepărtată, era cu mult mai fascinant și mai frumos, mai pur și mai profund, decât balta aia zoioasă În care se bălăceau bărbați unsuroși, groși la ceafă și femei unse cu uleiuri, „negre ca păcura“. Asta a fost ultima oară când s‑a dus În concediu la mare. Acum știu că atunci În el a murit cineva ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]