11 matches
-
pe seama slujitorilor justiței, iar bogăția stilistică este dată de utilizarea unei exprimări metaforice elevate. Credința sătenilor simpli în reincarnare este pusă în evidență ca trăsătură a gândirii ancestrale. Astfel, se descrie credința că sufletele celor dispăruți se reîncarnează în păsări (zoomorfism) și revin în locul în care s-au născut. In roman apare porumbelul care zboară spre ceruri, la moartea melisei, , apoi, rândunica , revenită primăvara pentru a-și face cuib în camera Melisei. Corbul este pasărea prezentă mereu la mormkntul melisei, când
PARADISUL ÎNSÂNGERAT, RECENZIE DE DUMITRU PĂSAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 by http://confluente.ro/Paradisul_insangerat_recenzie_de_dumi_al_florin_tene_1330061604.html [Corola-blog/BlogPost/357933_a_359262]
-
că un animal este sacru a dus frecvent la interzicerea consumului acestora. Asemănător cu credința că anumite animale sunt sacre, religiile au adoptat de obicei atitudinea opusă, aceea că anumite animale sunt necurate. Panteonul egiptean a fost deosebit de pasionat de zoomorfism, având multe animale sacre: pisici-zeități pentru Bastet, ibiși și babuini pentru Thot, crocodili pentru Sobek și Ra, pește pentru Seth, manguste, șoareci și păsări pentru Horus, câini și șacali pentru Anubis, șerpi și anghilă pentru Atum, scarabei pentru Khepera, tauri
Zoolatrie () [Corola-website/Science/326168_a_327497]
-
care efectiv îl hipnotizează. În opera scriitorului, personajele circumscrise în galeria "duelgiilor incurabili" (Nicolae Manolescu) împrumută fizionomia și modul de a se manifesta al acestui animal fabulos, șarpele, care, înainte de a-și devora prada, o imobilizează cu privirile. Impresia de zoomorfism este totală, iar visul infernal al autorului își dovedește concretețea. Să mai adăugăm, în sprijinul acestei ipoteze, că Ștefan Gheorghidiu pune răbufnirea verbală pe seama sufletului său invadat de o "musteală otrăvită". O dată declanșat războiul, eroul percepe întreg arsenalul pus în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
fiind considerat arhanghelul Mihail care are misiunea sacră de a străpunge "fiara ismailiteană". De altfel, Origene a confirmat identitatea balaurului cu șarpele, ca simbol demoniac, în legătură cu Psalmul 73. Capetele de balaur sau șerpii striviți reprezintă biruința lui Hristos asupra răului. Zoomorfismul apare nonechivoc în poezia Patul lui Procust. Dacă, așa cum am remarcat, mai demult, Fred și d-na T. ne apar ca eroi solari, Ladima se situează în cealaltă extremitate; la primii doi existența trăită într-o perpetuă lumină ține de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
neașteptați: poetul și șarpele sau, conform interpretării noastre, autorul și visul său fixat în inconștientul creator: "Cu burtă flască, la urechi rubin, / Cu clopoței de slavă și venin, / Vecin cu mine se târăște. Totuși, / Împărtășesc pe baltă albii lotuși.//" 111 Zoomorfismul evidențiat în texte nu este doar rezultatul onirismului, ci și al personae, dacă ne raportăm, de data aceasta, doar la romanul Patul lui Procust și la una din măștile scriitorului, care este Ladima. Într-o anumită ipostază, persona se dovedește
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
este, pentru Ștefan Gheorghidiu, o experiență totală, în urma căreia eroul redevine intelectualul lucid de la început, făcând o carieră strălucită în domeniul filosofiei. Că D. este tipul ratatului ireversibil ne indică intenția naratorului de a-l situa subliminal undeva în sfera zoomorfismului. Comportamentul și privirea sa amintesc de un câine umilit: "E adevărat că, de când intra, chiar de la ușe, căuta să-mi surprindă privirea, ca să vadă ce intenții am."162 Caracterul atipic al lui D. și abandonarea sa totală în caietele d-nei
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
o dublă versiune a agresivității: pe de o parte, cea a unui lexic brutal, injurios, descalificant, aparținând unor registre-sursă inventariate minuțios de Ruxandra Cesereanu, și anume: infracțional (canalii, lichele, bandiți, găinari, profitori, samsari, pezevenghi, impostori etc.)., de tip bestiariu, aici zoomorfismul este privilegiat și extrem de variat, de la animalitatea domestică sau cea sălbatică, până la creaturi hidoase, insectar, teriomorfe (șerpi, năpârci, reptile), rozătoare, de asemenea, registrul septic care plasticizează imundul, pestilențialul, infecția, putridul, descompunerea sau cel al sexualității pervertite, în care libidinoșenia, devirilizarea
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ce trebuie bruscat prin senzaționalul tip horror, psi factor, SF. Eco se apropie de paroxismul ficțiunii pe măsură ce tărâmurile închipuite doar de cartografii timpului, gen Cosmas, îi intră în pagină. Simultan vizionăm ritualuri de euharistie canibalică, ceremonii de autolesionism religios, idolatrie, zoomorfism incestuos ș.a.m.d. Bolgiile infernale sau bucolice, scenele de violență transformistă, figuranții aflați parcă sub un blestem al reprezentărilor livrești, damnați să retrăiască istoria prodigioasă și frenetică a coșmarului universal, sunt în vădit contrast cu realismul decupajelor de viață
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
într-altul prin fermoare uriașe trimite la imaginea finală din Ruletistul cu șirul de Dumnezei minori dispuși asemeni dinților unui fermoar universal care-l închid pe adevăratul Dumnezeu) sau chagallian (copilul Chagall agățat de șotronul zburător, precum și motivul cocoșului, al zoomorfismului). Dar iată câte un exemplu din fiecare: "Noimann avea impresia că la fiecare pas, trupul lui devenea tot mai gol, lepădând în urma sa un alt trup, aidoma cu primul. Mereu câte un alt Noimann se desprindea, căzând în spate, în timp ce
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
a eului creator arghezian și pe tensiunile niciodată stinse ale acesteia - deși tinzând spre o concordia discors. Comentariul taxonomic al criticului recurge la tipologia carnavalescului uman, făpturile hibride, simbolistica măștilor, creaturi ca „junele decrepit”, „prostul solemn”, tehnica „desenului complex”, a zoomorfismului și reificării, poetica abstracțiunii etc., selectând din proza lui Arghezi tot ceea ce se raliază unui stil al exagerării, diformului, iregularului, grotescului, „absolutizării detaliului” etc. Achizițiile cercetării rezervate prozei se extind, explicit și mai ales implicit, și asupra poeziei, așa încât cartea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285373_a_286702]
-
a taurului cu zeul furtuniixe "zeul furtunii" și a cerbului cu divinitatea protectoare DLAMMAxe "DLAMMA", constituie motive tipic anatoliene, atestate Încă din epoca neolitică. Altă interpretare a relației animal-zeu (animalul, simbol al zeului sau chiar zeu1) este legată de problema zoomorfismului În religia anatoliană. Diferiți cercetători 2 au vorbit despre elementele zoomorfe, În legătură cu basorelieful de la Alaca Hüyük (secolul al XIII-lea Î.Hr.), În care regele și regina adoră un taur așezat pe un altar. O reprezentare analoagă a unui taur
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]