210 matches
-
de aur..." (și astăzi a fost). O atare autoscopie fantezistă nu e decît rodul unei virtuozități a simplității: ,eu știu să împart o zi/ oarecare/ în mii de bucățele/ și, după caz,/ să le port la vedere/ ca pe niște zulufi aurii// sau să le strecor în sîn/ sau să le înghit/ după ce le miros/ și le privesc/ și le simt/ evanescența" (eu știu să împart o zi). Prin densificarea trăirii asemenea ingenuități ajung la impulsuri vitaliste. Presată de un preaplin
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
privește pe A. P., să deplângem cu măsură prăbușirea poetului - riscul de a mai scrie în restul vieții o singură poezie bună - fie și din noi și noi chinuri amoroase - e cu desăvârșire exclus - să contemplăm cu compasiune barba-i scurtată, zuluful din colțul frunții, ascuțirea nasului, elefantiazisul verbal - și la celălalt capăt al firului, excelenta relație cu tipul de scriitor preconizat de Don de Lillo acela. Și nici ironici să nu fim, câtă vreme și aceasta e o direcție, mai seacă
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
aprigi prin marea de stele, Desfăceam cerul foaie cu foaie, înger cu înger, Jupuiam lumina de blana de oaie Să tăiem luna cu ea, straniu hanger. Eram tineri și frumoși cu lumea nefrântă. Scriam cu lumină pe aripile îngerilor. Desenam zulufii norilor pe mări transparente Ridicând freamăt de inimi și-o apă mai sfântă. Eram tineri și zvelți și drepți în răcoare. Vremi învechite nu mai mișcau. Deveneam statui de duh tânăr și sare. Virginitatea și cerul ardeau. N-AM ȘTIUT
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
să alerg, o-ho!, pe acolo. Îmi place, ce mai! Și ea, Olga, e în fața mea. Mă zgîndără, mă ațîță. Are un baticuț înflorat. Un bariș. Pe care și l-a scos de pe cap. Și și-a rătăcit, prin aer, zulufii. Și i-a răsfirat. Este un bariș roș-albastru. Bariș spunem noi, aici, în Moldova. Și tot la fel de bine, dacă ar fi o bucată de sine stătătoare, s-ar putea intitula BARIȘUL ROȘU. Bariș vine din rusește. Înseamnă ceva ca baticul
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
umblă chiar cu buzele pe trup, Și se ascunde pe sub crini cu dînsa, Perdeluit de groasele miresme, Și-oricît de fraged e, nu-i este lesne S-o-ntreacă-n rotunjimi. Pe urmă plîns-a Îngerul meu, pe umăru-mi. Căci totul, A înțeles, e un zuluf făcut cu drotul...
Îngerul meu are o mie de metehne... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8139_a_9464]
-
e sub iepuri acum Și cum se preling în drezine Picherii pe linii adînci. Ne aibă octombrie-n line Uleiuri. Ci nu vreau să plîngi. Căci totul, oh, totul, oh, totul, Ți-o jur pe ce am eu mai sfînt, Zuluf e făcut blînd cu drotul De-o albă lumină cîntînd...
Cântec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9137_a_10462]
-
Simona Tache Coborîi, acum jumătate de oră, să-mi iau ceva de mâncare, ocazie cu care mă dusei și până la bancomat să scot niște bani. Acolo, două dive brunete, înalte, cu părul lung, numai un zuluf, cu ditamai tocurile la cizmele de lac, cu picioare mișto. Două bunăciuni, cum ar zice colegii mei, în varianta publicabilă. Stăteau cu năsucurile-n bancomat. Eu, la câțiva metri distanță, că na, nu-i frumos să-ți bagi bocancul în
Două doamne faţă-n faţă cu un bancomat by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21137_a_22462]
-
alte serioase "suferințe obiective" ("datornicii"! "alcoolicii anonimi"!). Regizorul pune în pagină spectacolul disperării cu un curaj epatant, în registrul unei ironii negre. În plimbările grotești prin gheena nenorocirilor, timidul nevrotic adulmecă, rapid, o intrusă, în persoana unei brune palide, cu zulufii zbîrliți (Helena Bonham Carter): "Te prefaci! Nu ești pe moarte! Ești turistă!", îi aruncă el în față, după care, ca să nu se mai vadă, își împart parohiile terapeutice ("Vreau cancerul intestinal! - Nu! Eu vreau cancerul intestinal!"). Filmul începe să se
Cu cine te-ai bate? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17305_a_18630]
-
asupra lui, desi altfel: "Epatons le proletaire!" La noi, personajul, potrivind mereu politică cu modă, a devenit prin forță lucrurilor, socialist (însă utopic). L-am întîlnit, într-o zi, pe strada. Ce curios, seamănă cu strămoșul sau de la 1797. Aceiași zulufi căzuți peste urechi, pe frunte, aceiași pantofi ascuțiți, cu egrete, si gulerul, cravată, ciorapii, manșetele... Toate ajustate, reduse la proporțiile epocii. Oricare i-ar fi avatarurile, personajul a rămas același. Este unic, fenomenal, absolut în frivolitate, si frivol în absolut
Primul text publicat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17974_a_19299]
-
o variațiune pe tema micului pamflet pe care tot Constantin Țoiu îl scrisese împotriva lui Petru Dumitriu la sfârșitul anilor ’50: «L-am întâlnit, într-o zi, pe stradă. Ce curios, șPetru Dumitriuț semăna cu strămoșul său de la 1797. Aceiași zulufi căzuți peste urechi, pe frunte, aceiași pantofi ascuțiți, cu egrete, și gulerul, cravata, manșetele... Toate ajustate, reduse la proporțiile epocii». Micul pamflet prozastic a fost acceptat și publicat imediat în „Gazeta literară” din 31 octombrie 1957 de către Paul Georgescu, redactorul
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
de o forță leonină... El se apropie cu pași apăsați și întinse mîna scrutîndu-mă cu mare atenție (precis, nu mă mai văzuse!). În acea clipă, întinzîndu-mi brațul, - nu îndantelat, cum îl văzusem pe Victoriei cu Henriette, nu îmbrăcat fistichiu, cu zulufii la modă, ci normal, fiind directorul instituției; așadar, văzîndu-l cu mîna întinsă, cu ochii sfredelitori îndreptați spre mine, mi-am zis în gînd făcînd un efort mare, - Țoiule, rezistă privirii lui și nu lăsa ochii în jos, ai grijă, fii
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16003_a_17328]
-
și individual."( p.27) Savuroase, analizate cu finețe, sunt și portretele unora dintre doamnele care frecventau cenaclul Sburătorul, decupate din Memoriile criticului. Portretul Soranei Gurian sau acela al lui Bebs Delavrancea (apariție "mică, miniaturală, cu un cap mare, plin de zulufi, cu ochi franci") întrețin impresia că în cartea Elenei Zaharia Filipaș, scriitoarele-personaje sunt cel puțin la fel de interesante ca personajele de hârtie, prelungindu-și cumva existența dincolo de paginile cărților. Un alt capitol care trebuie menționat este cel intitulat O antologie a
Doamnele, între ele... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11981_a_13306]
-
lumea, ca să zic așa, e lima” (ukulele). Legat de un personaj feminin, negresa, ce revine obsesiv ca o nălucire a unei senzualități toride, însă totodată ca o transfigurare izbăvitoare, ca o asceză selenară: „goală în bar la zuluși/ negresa cu zulufi jucăuși/ face în lumina lunii duș.// înfășurată în lumina lunii/ ce-i prisosea din plin,/ după dușul luminiscent// goală în bar la zuluși/ negresa cu zulufi jucăuși/ citește acest sexy-text/ imprimat pe fundul/ păhăruțului meu (...) negresa, implicată acum,/ taie cu
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
o transfigurare izbăvitoare, ca o asceză selenară: „goală în bar la zuluși/ negresa cu zulufi jucăuși/ face în lumina lunii duș.// înfășurată în lumina lunii/ ce-i prisosea din plin,/ după dușul luminiscent// goală în bar la zuluși/ negresa cu zulufi jucăuși/ citește acest sexy-text/ imprimat pe fundul/ păhăruțului meu (...) negresa, implicată acum,/ taie cu mîna ei/ «iată darul ceresc».// și spre mine încet/ în lumina lunii pălind topită toată:// -atît de sărac, și nimic nu ți-a lipsit?/ -atît de
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
părul îi ajungea până la călcâie, stelele au început să danseze într-un ritm lent și cunoscut, luna apăru ca o doamnă palidă și cam trecută, ca o secere luminoasă pe al cărei colț de jos se legăna Maria, cei doi zulufi scăpărau diamantin, Amoraș a apăsat zoom-ul calculatorului și ochii iubitei lui și-au apropiat verdele smarald până la ochii lui, apoi a fost cotropit în întregime de marea cea verde, făcea parte din ea, așa compuși au plecat în zbor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92550_a_93842]
-
moștenire tuturor celor de parte bărbătească din familia sa. Gligor era un bărbat tânăr, doar ce împlinise douăzeci și opt de ani, frumos la chip, cu ochii albaștri ca zorile înseninate de vară, cu o mustăcioară neagră ca pana corbului și niște zulufi ondulați de ziceai că este vreun arhanghel coborât pe pământ, nicidecum fierarul satului. În ținuta sa semeață, deținea trăsăturile dârze ale ardeleanului, care nu se lasă învins în fața greutăților, chiar dacă era născut între munții Neamțului, la poalele muntelui Ursoaica. Era
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380178_a_381507]
-
și am rămas însărcinată... și într-o noapte mă visez tot la Frasin, în gara veche. Între linii erau numai iarbă și flori; și soare mult. Acolo, între linii, era o fetiță frumoasă ca un îngeraș: blondă tare, părul numai zulufi, ochișorii albaștri luminoși și o guriță ca o frăguță. Îmbrăcată cu o rochiță dantelată, alb-roz. Eu m-am repezit la ea, am luat-o fericită în brațe și am știut că e fata mea. și au venit doi cai albi
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
în care era înveșmântată. Ea și-a înclinat capul a supunere, el i-a smuls diadema sărăcăcioasă de prințesă creștină și plasa care-i zăgăzuia noianul de păr cânepiu. Nu a întrebat-o cum o cheamă. A atins neîncrezător un zuluf cum nu mai văzuse până atunci și a chemat-o la el pe numele ei cel nou - Omalissan. În partea cealaltă a încăperii înalte, de piatră, Tariq o târa de plete pe cea mai frumoasă dintre cele cinci soții de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ca un masaj după o muncă fizică sau după două ore de voley. Deodată, trupul său a fost cutremurat de fiori reci și calzi care acționau simultan: din norii de aburi ce urcau peste vârfurile plopilor apăruse capul plin de zulufi, gura mică și senzuală și ochii jucăuși-sclipitori ai profesoarei de geografie ! Primele raze de soare Împodobeau tulburătorul cap cu o diademă de foc prietenos. Trezit ca dintr-un vis frumos, Rică nu putu evita câteva Întrebări răscolitoare: Ce s-a
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
să mergem? Poate ne dau dispăruți! Nu, mai este până la culcare, hai să mai stăm, vrei? Băiatul simți căldura din vocea Xeniei și dorința clară de a mai rămâne Împreună. Fata Își Înclină capul către el, Îi atinse fața cu zulufii ei cârlionțați, atingere echivalentă cu o electrocutare binefăcătoare, iar el instinctiv o cuprinse delicat pe după umeri și o trase ușor și timid mai aproape de el. Fata se apropie cu Întreg corpul lângă Va iar el o privi În ochi dorind
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
groase, Înnobilate cu un ruj sidefat și conturate cu creion dermatograf maro, mereu surâzândă angelic, tenul obrajilor era unul alb, pudrat ușor și doar cu o tentă de roșu În mijlocul lor. Pe lângă urechiușele delicate curgeau parcă din cer câte doi zulufi extrem de subțiri și răsuciți cu mare măiestrie. Avea un cap frumos, nu știai cu ce să-l asemeni, era ceva Între Înger și păpușă! Hai Încearcă și eu am să te ajut. Ce voiai să cânți atunci când am intrat eu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
În colectiv, muncitorește, punem bucatele la comun și nu mai pot rămâne. Mulțumesc foarte mult! Pentru nimic! Să mai Încerci! Noaptea a fost una neliniștită și acaparată de fermecătoarea sa profesoară de pian. Visele puține și scurte erau presărate cu zulufi, cu bucle inelate, cu auriu și cu gura mică, imposibil de uitat. Dimineață a venit mai devreme la serviciu, l-a convins pe magazionerul secției să-i dea o salopetă nouă pe care o Îmbrăcă peste cămașa lui de duminică
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Pariul. Câte o sută de căciulă: era româncă. Cei doi îi întind câte o sută. Toți trei grăbesc pasul spre gară. Sunt foarte tăcuți. Esmé își dă jos cu grijă peruca neagră, lăsând să-i cadă o coamă blondă, numai zulufi. Piticul o întreabă: — De ce porți perucă neagră când ai un păr așa de frumos? — Cine s-ar încrede într-o țigancă blondă? Du te și te culcă, e târziu. Îi dă o hârtie de zece euro. Edy iese printr-o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Baloane mari de spumă albă prin grădini și zarzării, și vișinii, și merii stau gata să se-nalțe din tulpini spre cerul primăverii... F3: Caisul nostru s-a gătit la poartă cu panglici albe, ca-n tablouri vechi, și cu zulufi de floare la urechi, cum, astăzi, nicăieri nu se mai poartă. F4: Un zarzăr mic, în mijlocul grădinii, și-a răsfirat crenguțele ca spinii de frică să nu-i cadă la picioare, din creștet, vălul subțirel de floare. Că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fi fost ! Într-un ziar central, dau peste un interviu cu Mircea Diaconu. Întrebat dacă actorii din telenovele mai au șansa revenirii În teatru, cunoscutul actor răspunde, tranșant :” Nu. Televiziunea Îi strică. Joacă din vîrful buzelor, dau un pic din zulufi și asta e”. Just! Da’ ce ne facem că , În ultima vreme, au pătruns În telenovele și actori stimabili - Oana Pellea, Răzvan Vasilescu, Marius Bodochi, Șerban Ionescu, Bebe Cotimanis, ba i-am văzut chiar și pe regretații Adrian Pin tea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]