109 matches
-
WC strîmt (turnul de fildeș confort III) într-un spațiu sacru, cu vitralii (comentariu: "Cineva acolo sus mă iubea")... O secvență excepțională e vizita celor doi mafioți în clasă; momentul în care basarabeanul scoate pistolul și îi invită pe elevii zurbagii să-și scrie compunerile amintește de o altă secvență antologică, din Asfalt Tango, în care "franțuzoaica" pe cale să fie violată trece brusc de la limba lui Voltaire la o aiuritoare dezlănțuire de înjurături autohtone, cu efect de castrare instantaneu. Filantropica s-
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
puțin osteneală minții, te-i face popă popă, ca taică-tău, când s-o pustnici toți bivolii din Mănăstirea Neamțului Vituperație colosală. Prost cum e, Nică i se plânge lui taic-său, popii Oșlobanu. Acesta e un zbir, un apucat, un zurbagiu... Într-o zi, părintele Duhu și cu un călugăr, Teofan, se duc la biserica Sf. Lazăr, să-l vadă pe Oșlobanu cum slujește. Ascultă ei ce ascultă, pe urmă încep cu criticile în auzul drept-credincioșilor, că nu respectă tipicul. ( Acum
Verva la Creangă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13818_a_15143]
-
și făcut. La ruși, când cu daravera, fostele pionere zeloase, constituind prima generație a revoluției izbutite, deveniră cu timpul niște... Nici un fel de feminitate. Va trebui să vină iar capitalismul Sau comsomoliștii de pe atunci niște prăpădiți de moșnegi, ajunseră niște zurbagii și ei încă. Impotență totală. Bine nu o duseseră ei niciodată, dar măcar fusese un ideal... La noi păstrând desigur toate proporțiile se răsculară, românește, adolescenții, tinerii din 22. Rezultă că, la ruși, drumul vechi era barat în întregime încă
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13847_a_15172]
-
când cu daravera, fostele pioniere zeloase, constituind prima generație a revoluției izbutite, deveniră cu timpul niște bătrânici apucate încă. Nici un fel de feminitate. Oho, va trebui să vină iar capitalismul Sau comsomoliștii de pe atunci niște prăpădiți de moșnegi, ajunseră niște zurbagii și ei încă. Impotență totală. Bine nu o duseseră ei niciodată, dar măcar fusese un ideal... La noi păstrând desigur toate proporțiile se răsculară, românește, adolescenții, tinerii din 22. Rezultă că, la ruși, drumul vechi era barat în întregime încă
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14011_a_15336]
-
o clipă, fără premeditare, fără pregătiri minuțioase, cum ar fi fost firesc. Era în zori, după banchet. Orașul arăta bine la ora aceea, încă adormit, tăcut, cu străzile aproape pustii, aerul era respirabil, împrospătat de răcoarea nopții. Gașca lor de zurbagii (veseli-chercheliți-fără griji, doar absolviseră înalta școală și se pregăteau să plece în sate și orașe, acolo unde îi chemau patria, partidul!...), gașca lor, adică Dora, Mona, Albert, Cornel, iubitul ei de atunci, și, desigur, Ana însăși, așadar gașca lor spărgea
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
câștigau greu traiul, de pildă a orbilor pe care îi vedeam atât de des prin Vatra Luminoasă. Mă minunam cât efort putea să intre în confecționarea unui simplu penar și cu câtă grijă era el lăcuit și fățuit pentru niște zurbagii de elevi ca mine, care se grăbeau să-l lepede cu nepăsare în fundul ghiozdanului. Pe vremea aceea, nu ne doream decât să creștem mai repede, și toate rechizitele acelea ce ne aminteau de ,înjositoarea" condiție de pupil la Școala Medie
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
mai am de scris o cartePână să-ți slujesc la coasă!... XXVI. SPRE VIITOR, de Virgil Ciucă, publicat în Ediția nr. 1864 din 07 februarie 2016. Spre viitor Când uragane mătură pustiul Și cade noaptea peste infinit Ascult cu detașare zurbagiul Ce domină-n prezentul arvunit Nemărginirea clipelor senine O savurez în liniștite nopți Dar deslușesc tăceri adulterine Când valul mării bântuie la porți Atingerile stelei călătoare Au dispărut pe-un drum din ani lumină Am alungat tristețea și-ncordarea Dar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
-i, sunetele parcă se legau totuși între ele, și mă trezesc într-o cîntare săltăreața care creștea în intensitate. Cînd mă uit pe geam, ce să văd? O nuntă! Ei bine, prin mijlocul străzii se pendula o coloană de nuntași zurbagii": peisaj (prea bine) cunoscut, "ciudățenii" care dispar, se neantizează în kitsch-ul (atît de semnificativ, insă!) al unei banale petreceri, dintre cele care fac deliciul oricărui gură-cască de pe strada principală, de lîngă Casa Căsătoriilor. Ion Beldeanu exploatează cu subtilitate contrastul
Melodrame suspendate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/18069_a_19394]
-
mai departe cu gândurile ei. n fond, Își spuse ea, nu sunt chiar atât de vinovată. Atunci când au năvălit țiganii în maternitate, eu mă aflam cu băiatul Inei în brațe. Ce puteam să fac ca să scap de șleahta aceea de zurbagii? Le-am arătat că acesta este copilul acelei țigănci, nici nu-mi mai amintesc numele ei! Căuta în acest fel să se împace cu ea, dar împăcarea, oricât o chema, nu voia să vină. Alungă din amintiri și faptul că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
unul - a îndrăznit să deschidă gura Gheorghe Amnar. Îl știm și noi? - a sărit cu întrebarea moș Dumitru. Cred că îl știți. Îi Petrea Fluer - cumnatul meu - a răspuns Gheorghe, oarecum stânjenit... Aha! Petrea! Îl știu eu... Îi... îi cam zurbagiu. Și nu lasă țoiul din mână decât dacă-i gol... Nu avem nevoie de oameni de aiștia - a vorbit hotărât moș Dumitru. Decât așa, mai bine lipsă - și-a spus părerea și Vasile Hliboceanu. Și totuși ne mai trebuie un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu viața lor cum s-ar juca cu arșicele, trîntind-o de pămînt să vadă ce iese. Poate era un moft ori treburi de ale iubirii. Dar tot așa putea fi o primejdie îngrozitoare pentru liniștea, deci fericirea, Vladiei, pentru că un zurbagiu într-o lume mare abia este băgat în seamă, dar într-o lume mică acoperă totul. Și de aceea a chibzuit și a pus la cale plecarea prințului din Vladia într-un fel care l-a încîntat chiar pe Pangratty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu merg nicicum, au înghețat, de aceea e ordine, ordinea cimitirului", i-ar fi plăcut să-i spună asta drept în față și să audă și ceilalți, dar pe mijlocul uliței se apropia destul de repede colonelul Stoicescu, înconjurat de cîțiva zurbagii din "garda civică", așa că renunță și aproape o luă la fugă pentru a dispărea într-o grădină părăsită. Erau destule, poate chiar mai multe decît acelea în care se mai lucra cît de cît. Cu Stoicescu nu voia să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-și pape pensioara se ocupă de rînduială, de ordine, de "încazarmare" și pun la cale aducerea lui Caraiman care, la urma-urmelor înseamnă ceva! Caraiman la Vladia ar putea întoarce pe dos țara. Ar putea, dar încă nu poate. La București zurbagiii ar putea crea dezordine, niște încăierări, o manifestație, pot ieși în stradă îmbrăcați în uniformele lor și să dea impresia de cine știe ce forțe, mai ales să convingă lumea că sînt sprijiniți din afară, tot așa a procedat și Ducele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
grijă de elevi. Până mă întorc să nu se audă nici musca! Fata făcu ochii mari și rămase nemișcată, cu creta în mână. Nu ieși bine învățătoarea, că băieții săriră din bănci și începură să arunce cu cărțile. Doi mai zurbagii o luară la fugă prin clasă. Dezmeticită, Luana presimți dezastrul ce avea să se dezlănțuie dacă nu făcea repede ceva. Cu privirea încruntată, încercă să găsească o modalitate de a atrage atenția școlarilor. Deodată, strânse fața de masă, se urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a scrâșnit Petrică, În timp ce scotea scântei din privirile umbrite de sprâncenele stufoase și bine Înspicate... Călca apăsat!... Poftește! - a fost răspunsul profesorului la bătăile În ușă ale lui Petrică... ― Bine te-am găsit, Nicule, și iartă-mi figura asta de zurbagiu! ― Da’ ce s-a Întâmplat, omule? ― Iaca că tocmai am avut oarece „discuție amicală” cu portarul și mai-mai să... - a răspuns Petrică, lovind cu bastonul În dușumea. ― M-ai făcut curios. Povestește-mi. Petrică i-a descris Întâlnirea cu ipochimenul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
monarh, Îl semnase cu olandezii. Acest lung armistițiu, mai bine zis unul din efectele lui, era și cauza pentru care atâția soldați veterani nu-și mai găseau de lucru În Spania, nici În restul lumii, Îngroșând rândurile acelor pierde-vară fanfaroni, zurbagii și bătăuși, gata să-și Închirieze brațele și spadele pentru orice lovitură neloială, murdară și ieftină. Printre ei era și Diego Alatriste. Totuși, căpitanul făcea parte din varietatea tăcută, și nimeni, niciodată, nu l-a auzit lăudându-se cu bătălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cunoscut-o În tinerețea mea: cea a eroismelor quijotești și sterile, care și-a Întemeiat rațiunea de-a fi și dreptul pe orgoliosul vârf al unei spade. Astfel am ajuns noi, după cum vă spuneam, la poarta corral-ului, ferindu-ne de zurbagii și de cerșetorii care Îi asediau pe toți cerând pomană. Bineînțeles că jumătate din ei erau orbi, șchiopi, ciungi și ologi prefăcuți, dându-se drept hidalgi ajunși la sapă de lemn, care nu cerșeau de obicei, ci doar așa, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ei era plin corral-ul; numai că aceștia patru păreau a se interesa Îndeaproape numai de noi. Se auziră bătăile de gong anunțând Începerea comediei, muschetarii strigară „jos pălăriile!“, toată lumea se descoperi, se trase cortina, și Întreaga mea atenție zbură de la zurbagii la scenă, unde apăreau deja personajele doña Laura și Urbana, Învăluite În mantii. În fața pânzei Închipuind fundalul, o ramă cu cartoane pictate imita Turnul Aurului din Sevilla. — Strașnic este El Arenal! — Totdeauna a fost așa. Nu-i, după părerea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
lucrurile, dar nu au întărit niciodată spusele lor cu vreo dovadă. Era un august clocit, aproape că și trecuse, când fără veste - și nesilit - Ceasornicarul a oprit orologiul. Poate renunțase la jocul idiot de-a oracolul și se cumințise - câți zurbagii n-au devenit oameni de treabă! La vreo două zile însă lumea s-a dumirit. Se vorbea de un cutremur, urma să vină. Într-o săptămână, două. Ziua? Noaptea? Lunea? Joia? La ce oră? Târgoveții, mai toți, înnoptau afară, noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
nu pare a se stinge, din moment ce, miercuri, Sever Voinescu se întreabă pe Facebook cine este cel care îl atacă, din moment ce nici politician, nici orator și nici făcător de legi nu e. "E drept, am cunoscut și multă pleavă guralivă, golănași, zurbagii, făcători zgomotoși ai nimicului, dar mulțimea asta e atât de pestriță în memoria mea încât greu pot identifica chipuri. Vă rog să mă ajutați să-mi amintesc cine e acest Cezar Preda - ca să-l pot baga în seamă trebuie întâi
Ce crede Paleologu despre contrele dintre Preda și Voinescu by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/39962_a_41287]
-
mulți oameni. Câțiva politicieni - nu e printre ei. Câțiva oameni de administrație - nu e printre ei. Câțiva oratori - nu e printre ei. Câțiva făcători de legi - nici printre ei nu e. E drept, am cunoscut și multă pleavă guralivă, golănași, zurbagii, făcători zgomotoși ai nimicului, dar mulțimea asta e atât de pestriță în memoria mea încât greu pot identifica chipuri. Vă rog să mă ajutați să-mi amintesc cine e acest Cezar Preda - ca să-l pot baga în seamă trebuie întâi
Sever Voinescu: Cine-i Preda? Există? by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/39964_a_41289]
-
fapt, Valentin îi cunoscuse pe oșeni, în felul lor cu totul aparte de a fi, cu câțiva ani înainte, student fiind la Timișoara, pe când, într-una din zile, traversa spațiul dintre complexul studențesc și universitate. Un grup de studenți arabi zurbagii, de li se dusese lor buhul în întregul complex din pricina dezordinilor provocate, cărora nimeni nu le clintea un fir de păr din cap, pentru a nu se stârni diferende la nivel diplomatic, chipurile, nu avuseseră altceva mai bun de făcut
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
173 BOIERUL RADU STOENESCU-BALCÂZU (IIIÎ Hidosul copil crescu. Nu se juca nimeni cu el. Fetițele, găinile, caprele - ființe care fac deliciul copilăriei - îl ocoleau de departe. Dacă nimerea întâmplător într-un lan de cânepă, zeci, sute de vrăbii, de sticleți zurbagii se ridicau lărmuind și a doua oară nu se mai dădeau pe-acolo. Recoltele boierului crescură. Când urâțelul împlini nouă ani, fu adus un dascăl grecesc chior. închizându-și des singurul ochi teafăr și ferindu-se să-și privească prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
amenințător. Pe fata asta eu am adus-o aici și tu te bagi unde nu-ți fierbe oala! Amory i-a aruncat o privire rece, În timp ce tipa se lipea și mai tare de el. — Dă-i drumul fetei! a strigat zurbagiul. Amory s-a forțat să-i arunce priviri amenințătoare. — Mai du-te și dracului! a spus el direct În cele din urmă și și-a Îndreptat iar atenția spre fată. — Dragoste la prima vedere, i-a propus acesteia. — Te iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Acasa > Strofe > Timp > ÎMI PLACE TOAMNA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Îmi place toamna să mă plimb prin ploaie De zurbagiu cu fixurile mele Cum umflă vântul, pânzele rebele Și curg din streșini, apele șiroaie Să simt sub pași asfaltul cum se-nmoaie Cum cad din ceruri curcubeie grele Planeta de păcate să se spele Să intru ud la mine în
ÎMI PLACE TOAMNA de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364509_a_365838]