253 matches
-
malului rupt Împletit cu rădăcini Copilul subțiratic și negricios Ieșind din șuvoi lângă bolovanul alunecos Pe care se cațără săgeata trupului Înălțată spre frânghia salciei, Balansul larg pe deasupra ochiului Verde și cald în rotire blândă Jerba de stropi acoperind scufundarea, Zvâcnetul trupului ridicându-se Împletit cu mătasea broaștei Moliciunea de catifea a îmbrățișării Cu mireasma de frunză putredă A înserării, Timpul acela înrămat într-o După amiază de duminică Expus pe umbra năruită a înverzirii ULTIMA ORĂ Cred că până-n ultima
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 by http://confluente.ro/stefania_oproescu_1427286129.html [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
cenușă, dintr-o rochie de păpușă, din firicel de nisip, dintr-un tril fără cirip, dintr-un puf de păpădie, din lacrima de la vie, cine țipă tare-n mine licărul unor rubine? solz pierdut de dinozaur? muget sfârtecat de taur? zvâcnet mut de ciuta moartă? cuiul ruginit din poartă? sau atomul regăsit într-un grajd neprihănit? cine sunt, unde mă duc care cale o apuc ? mai precis, dacă se poate sau oi fi un pic din toate?! Referință Bibliografica: MAI PRECIS
MAI PRECIS, DACĂ SE POATE ? de DORA PASCU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 by http://confluente.ro/dora_pascu_1462646484.html [Corola-blog/BlogPost/380835_a_382164]
-
Botez Publicat în: Ediția nr. 1949 din 02 mai 2016 Toate Articolele Autorului E CAM PUȚIN PENTRU UN PSALM în mine sălășluiește o istorie întreagă - și totodată un singur om - cu o singură fotografie lipită de chip - cu un singur zvâcnet al ființei - mereu același - mereu răzvrătit * din Creator nu s-au mai păstrat decât rămășițe - total imorale: ritmul valurilor - aproximativă armonia stelelor - uneori simetria frunzelor - frazelor de pe ramuri în rest - tot ce va fi fost - vast și entuziast odinioară - acum
PIROMANII (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 by http://confluente.ro/adrian_botez_1462176430.html [Corola-blog/BlogPost/366120_a_367449]
-
am repetat mișcarea, într-un ritm mai alert. Iubita mea părea înnebunită... gura i se înfipse în umerii mei și mă mușcă destul de tare... De plăcere, nu am simțit durerea și m-am pierdut de tot. Ea gemea la fiecare zvâcnet. Cu o mână îi mângâiam sânii și cu cealaltă o ridicam de funduleț, împingând tot mai apăsat. Se descărcă, din nou, în același timp cu mine... Câteva clipe, am rămas ca morți amândoi... Când ne-am revenit, era rușinată de
DRĂCUŞORUL DIN CASĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1445083939.html [Corola-blog/BlogPost/378351_a_379680]
-
Neviața lumii, 2003; Rostirea lui Zalmoxis , 2005; Heralzii tăcerii, 2007; Periplu prin neant, 2014; etc.). Pentru eroul liric al lui Râul Constantinescu, vivisecția „liberă“ se produce / petrece «prin spectru, prin aură», «între veghe și vis», îngăduind „ritmul izvorului“ drept sacru-atrial zvâcnet al inimii, «eternă reîntoarcere în cuante», «cum Ouroborus coada-și musca [și-o] înghite», «perpetuu citind pe viu visul din vis - ecorșeu iluminat -, / în noi divinul ochi etern neînchis...» (Vivisecții, p. 11 / s. n.; „neinductivă“ / „nereverberantă“-i aici aliterația în „coșbuciană
IERNI „TRECUTE FIX“)... de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1495532308.html [Corola-blog/BlogPost/370592_a_371921]
-
am repetat mișcarea, într-un ritm mai alert. Iubita mea părea înnebunită... gura i se înfipse în umerii mei și mă mușcă destul de tare... De plăcere, nu am simțit durerea și m-am pierdut de tot. Ea gemea la fiecare zvâcnet. Cu o mână îi mângâiam sânii și cu cealaltă o ridicam de funduleț, împingând tot mai apăsat. Se descărcă, din nou, în același timp cu mine... Câteva clipe, am rămas ca morți amândoi... Când ne-am revenit, era rușinată de
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1422980169.html [Corola-blog/BlogPost/379660_a_380989]
-
februarie 2012 Toate Articolele Autorului luna de jad umple curbura conflictelor cu sămânța de aer a libertății. apele tulburi cresc până la buza pământului. izbucnesc în sfera vie a gândului, înflorind într-un bob de mercur. sarea tălpilor, pași adună pe zvâcnetul tâmplelor. luna plină, în jad lasă fulgerele să înalțe haloul, pe culmea disperării în agonie... luna de jad împlinește lumina în centrul cuvântului. pământ nou. pământ viu. Referință Bibliografică: pământ nou. pământ viu / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PĂMÂNT NOU. PĂMÂNT VIU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 by http://confluente.ro/Pamant_nou_pamant_viu_anne_marie_bejliu_1328118130.html [Corola-blog/BlogPost/346899_a_348228]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > EȘTI CEA MAI FRUMOASĂ FĂPTURĂ! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului Ca o zăpadă însângerată ești tu dragoste! mătase și volbură cerșind pe sub lut neanturi de piatră, zvâcnet de catifea sub creneluri celeste, fluturi cu aripi întinse spre diminețile tale, mirosind a poveste. Ca o mireasă însângerată ești tu dragoste! aripi de trandafiri zbătându-se sub tălpi de pelin, fecioară îngenunchind sub falduri de destin, umbră de foc
EȘTI CEA MAI FRUMOASĂ FĂPTURĂ! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 by http://confluente.ro/doina_bezea_1488349783.html [Corola-blog/BlogPost/382859_a_384188]
-
apoi - orbita oarbă - pentru a ne și identifica - în cele din urmă și întru totul - cu religia sa - măgulitor flatulantă DIN VALE ursuză vale de plânsori și răcnet scrisă-n funebri fulgeri - Jude-aștepți: ai fost cândva icoană-n munți - sfânt zvâcnet te înălțai spre aștri - luminați nămeți de ce nu dai iertare - slobozire de ce nu uiți păcate slăbănoage căci Tu ești Dumnezeu și ești Iubire: schimbă-n văpăi pârâșe terfeloage dureri și deznădejdi - une prin alte ne-au prăbușit din piscul dumiririi
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_botez_1472863856.html [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
contraponderi din te miri ce și echivalențe cam tot de același fel, pe care le generează și le grăbește forța unei tehnologii căreia trebuie să-i facem față, pentru a rezista. Uzura este un fel de autoaprindere, autoprovocare ultimă, un zvâcnet a cea ce am mai putea face ca să ne mișcăm, să trudim, să nu amorțim. Vacuum-urile își găsesc culcuș doar în sufletele pustiite, fără reazemul unei credințe la care să apeleze dacă sunt în cumpănă ori s-au rătăcit
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 by http://confluente.ro/Pastorul_keith_si_indienii_navajos.html [Corola-blog/BlogPost/351792_a_353121]
-
adunați firimituri de cenușă rănile răni intră una în alta se face loc atunci când privesc durerea ca pe o păpușă infinit maternă cumva în ea se ascunde într-un timp fără granițe paternitatea cuvintelor rămase nerostite ca săbiile în plin zvâcnet către beregata albă a cuvintelor încerc tot încerc să eliberez un strigăt ca un animal de pradă al liniștii sinele întâlnește exteriorul prin interior la fiecare vocală răsucită spre limba de cremene scânteia zace la capăt de drum când focul
RĂZBATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1414514011.html [Corola-blog/BlogPost/347028_a_348357]
-
iubirii fuioarele de fum și zădărnicie s-au lipit de ferestrele tale și-au ofuscat zâmbetul înlăcrimat al ciobului de lună ce-ți săruta pleoapa nepăsătoare te ascundeai parșiv după colțul nopții și priveai cu obtuzul orgoliu obrazul palid și zvâcnetul orb al păsării soarelui cum își strivea zborul în căutarea luminii de ferestrele opace ale împietritei nopți a inimii tale azi plouă cernit cu singurătate prin ochiul rănit căzut în uitare și prizonier al pustiului ți-ai amintit de razele
NOAPTEA INIMII TALE ( TRADUCERE ÎN ITALIANÈ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1495837621.html [Corola-blog/BlogPost/344161_a_345490]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > EȘTI CEA MAI FRUMOASĂ FĂPTURĂ! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1887 din 01 martie 2016 Toate Articolele Autorului Ca o zăpadă însângerată ești tu dragoste! mătase și volbură cerșind pe sub lut neanturi de piatră, zvâcnet de catifea sub creneluri celeste, fluturi cu aripi întinse spre diminețile tale, mirosind a poveste. Ca o mireasă însângerată ești tu dragoste! aripi de trandafiri zbătându-se sub tălpi de pelin, fecioară îngenunchind sub falduri de destin, umbră de foc
EȘTI CEA MAI FRUMOASĂ FĂPTURĂ! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1456817235.html [Corola-blog/BlogPost/373377_a_374706]
-
-au tăcerea !Îngerii scânteind frigul spaimei de gol : „cine se uită îndelung în abis Se uită și abisul în el”. Cuvintele sunt orgasme Nemâncate te vor devora Ca fantasme. Poezia e altceva Altcineva. 2. Stihia se apără multiplicându-se Hologramă Zvâcnetul ei de șarpe de pasăre De sfârc erogenic A scrie pentru a suporta A nu vedea cu ochii altuia Cum pretinde opera, asta face. A ocoli cu mintea ceea ce Străbați. A fi vultur deltaplan umbra norului A scrie gemelar cu
ROCADE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Rocade.html [Corola-blog/BlogPost/348167_a_349496]
-
până la serviciu. Avusese dintotdeauna grijă, o grijă exagerată, să nu întârzie, să sosească printre primii și să se apuce conștiincios de treabă. Devenise,în timp, un robot, un mecanism... Pornise spre serviciu cu pas ștrengăresc, bine dispus și conștient că zvâcnetul primăverii întârziate îi răscolea adrenalina. Nu se mai simțea obligat, se minuna de sine cât de deschis și dezinvolt se simțea. Tocmai traversa o stradă când, din sens opus, venea o doamnă între două vârste cu un cățeluș în lesă
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Mozaic_proza_scurta.html [Corola-blog/BlogPost/357364_a_358693]
-
închis în inima unei bătăi de aripi Privită de ochi care sfâșie și ultima fărâma de lumină M-am adăpostit la umbră unei șoapte Atinsă de suflul urletelor, zguduită de gânduri care scrijelesc pudismul trupului mut M-aș închis în zvâcnetul unui fulger Strivita de zgomotul pașilor grăbiți ai muritorilor Schingiuita de întrebările râsetelor care răsună în turle de biserici M-am ascuns în bătaia inimii unui clopot Pălmuita de vorbe ciunte, sterpe și năucitor de fățarnice M-am așezat în
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 by http://confluente.ro/Luminita_amarie_versuri_de_luminita_amarie_1369341760.html [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]
-
singuratic Imagini false, amăgiri și șoapte Cu măști sculptate-n scorburi de păcate - Doar umbre ce nu simt, de-i zi, de-i noapte, Fiorii dragostei adevărate. TE PORT ÎN ICOANĂ Pe-un ram de alun lângă ciutura slută Ultimul zvâcnet al iernii se simte - Fulgii valsează în curgere mută Și-un cânt răgușit de hulub se mai minte. În vatră-i jăratec, un iz de rășină Plutește-n odăi cu mușcate arzând - Crâmpeie de suflet, trăire divină, Răbojuri de stele
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/georgeta_resteman_1412171496.html [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
ÎNFLORIND, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1921 din 04 aprilie 2016. Gând înflorind Când soarele se-nclină pe drum spre asfințit Și se răsfrânge-n ochii rotunzi de păpădie, Din mugure de floare-n parfumuri presimțit, Tresare-n zvâcnet visul și iar doruri învie. Și iar aștept ca drumul ce-n lume pașii-ți poartă Prin bucle încurcate și-ntortochieri năuce, Din propria-ți voință sau printr-un dat de soartă, Să te oprească astăzi din rătăciri caduce. Să-mi
STELUȚA CRĂCIUN by http://confluente.ro/articole/stelu%C8%9Ba_cr%C4%83ciun/canal [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
fruntea, timid, s-o miruiască. Și liniștit alături să-mi stai în ... Citește mai mult Gând înflorindCând soarele se-nclină pe drum spre asfințitși se răsfrânge-n ochii rotunzi de păpădie,Din mugure de floare-n parfumuri presimțit,Tresare-n zvâcnet visul și iar doruri învie.Și iar aștept ca drumul ce-n lume pașii-ți poartăPrin bucle încurcate și-ntortochieri năuce,Din propria-ți voință sau printr-un dat de soartă,Să te oprească astăzi din rătăciri caduce.Să-mi bați
STELUȚA CRĂCIUN by http://confluente.ro/articole/stelu%C8%9Ba_cr%C4%83ciun/canal [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
căprioare. Și inima i-a sfâșiat Agonizând în sânge, Privirile i-au sângerat Și-n clipa morții plânge... Mai are vreme a-și vedea În pieptu-i ce se zbate, Prin aburii ca o perdea, Cum inima îi bate... Un ultim zvâcnet viu, plăpând, Suflarea cea din urmă Și-un ultim gând trimis prin gând Când viața i se curmă, Al mulțumirii dor nestins Ce-n jertfă o mânase: Prin moartea-i crudă, înadins, Pe cerb ea îl salvase... Din al pădurii
GRUPAJ DE LIRICĂ VERNALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 by http://confluente.ro/romeo_tarhon_1425540487.html [Corola-blog/BlogPost/369603_a_370932]
-
răgazul dintre două gânduri amare, mic sălaș peste care se țese iubirea noastră aduni fragile lumini din umbre să-mi redai surâsul până când o primăvară indiferentă își va fi vărsat prea plinul de înflorire peste buzele pecetluite de acum în zvâcnetul ierbii sărutate de vânt și noi vom fi răsăriți nuntire Osiris și Isis sub un alt cer Referință Bibliografică: În răgazul dintre două gânduri / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1971, Anul VI, 24 mai 2016. Drepturi de
ÎN RĂGAZUL DINTRE DOUĂ GÂNDURI de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 by http://confluente.ro/agafia_dragan_1464086486.html [Corola-blog/BlogPost/383568_a_384897]
-
autorul acelor texte nu lipsite, totuși, de relief i se asociază - cum observa și V. Ierunca - sub semnul "chiotului dionisiac". Prospețimea contactului senzorial cu elementul teluric, a "inimii" cu "pământul", jubilația în regim solar a eului, tradusă că "tîsnet", "chiot", "zvâcnet", "salt" sau "nebunie" - elemente curente în primele poeme blagiene - se regăsesc aici în poezii precum Dimineața ("Desculț strivesc în iarbă boabe vii de roua/ Cu brațe mari mă-ntind spre soare", "și-mi ascult inima departe-n măruntaiele pământului/ Atunci
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
ascult inima departe-n măruntaiele pământului/ Atunci simt sufletu-mi cum creste-n soare") sau Cântec de izvor ("Cred că veneam din inimă pământului/ când în întâia dimineață înverzita /.../ m-am smuls din întuneric/ și-n tâsnet de cristal/ cu zvâcnetul de șolzi al unei vieți pripite/ m-am ivit chiot de răcoare/ în lumina limpede și rece/.../ Cu salturi peste pietrele rostogolite /.../ Nebun am alergat printre tufișuri"). O sensibilitate paralelă cu cea a autorului Laudei somnului e mărturisita într-un
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
motanului Pisovschi. Alex Ștefănescu nu e filotimic în sens orgolios, ci un hipertimic cronic în variantă duioasă. Volumul de convorbiri cu Ioana Revnic se citește cu plăcere, gustul literar fiind satisfăcut mai ales în primele două treimi, pentru ca spre final zvîcnetul beligerant să dăuneze stofei artistice.
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
umezea, înainte ca jetul de urină să fie eliberat (întotdeauna asociasem momentul cu-o juisare). Puneam polaroidul să clipească în timp ce se mângâia pe canapea în fața mea (o dovadă a supremei sexualități, ce îmi era dedicată), capturând totul, devotat, până la ultimele zvâcnete ale terminațiilor nervoase. Jubilam, obținând exact ce mă interesa: mișcarea neputincioasă a mușchilor, dinamica aritmică a ansamblului, scăpată de sub controlul minții. Îmi savuram momentul de glorie și-onoare, îl imortalizam pe cardurile albe pentru a-l putea goli de sevă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]